Conditiile si efectele modificarii cererii si ofertei agregate

Conditiile si efectele modificarii cererii si ofertei  agregate

In analiza intreprinsa mai sus am considerat ca nivelul general al preturilor este dat, CA si OA fiind functie de aceasta variabila independenta. Altfel spus, nu am luat in considerare posibilitatea cresterii inflationiste a preturilor, una din problemele majore ale analistilor in macroeconomie. Pentru aceasta analiza trebuie sa consideram ca evolutia preturilor este un rezultat al modificarilor in timp a CA si OA.

Modificarile intervenite in timp in cazul oricareia din cele doua forte ale pietei nationale determina schimbarea nivelului de echilibru al preturilor si al productiei. In evolutia pietei spre un nou punct de echilibru, in functie de deplasarea curbelor CA si/sau OA, de regula se modifica raportul dintre cele doua forte ale pietei nationale.

In general, modificarea raportului in favoarea CA duce la cresterea nivelului general al preturilor si explica cum se produce inflatia. Noul raport poate fi cauzat de o miscare spre dreapta pe curba CA sau spre stanga pe curba OA, ori din combinatia ambelor forte ale pietei nationale. Cand cresterea inflationista a preturilor rezulta din deplasarea la dreapta a curbei CA exista inflatie prin cerere (demand-pull inflation), iar cand rezulta din deplasarea spre stanga a curbei OA exista inflatie prin costuri (cost-push inflation).

Cresterea cererii agregate este determinata de cresteri ale componentelor sale, respectiv cresteri ale cheltuielilor de consum, sporirea investitiilor firmelor, cresterea cererii externe etc. Conditiile sau factorii care determina nivelul si dinamica acestor variabile macroeconomice sunt implicit si conditii sau cauze ale modificarii CA.

De regula, in analizele de specialitate se face distinctie intre conditiile monetare si cele non-monetare ale CA. Astfel, monetaristii atribuie cresterea CA in principal sau in intregime unei cresteri a cantitatii de bani in economie. Cresterea cererii agregate poate fi cauzata si de o expansiune a cheltuielilor publice sau de o reducere a impozitelor pe venit, a gradului de fiscalitate, in general, care pot creste semnificativ cererea de consum si de investitii.

Indiferent de cauzele care determina modificarea CA, la o crestere importanta a acesteia firmele vor raspunde prin marirea productiei (ofertei) si/sau ridicand preturile de vanzare. In ce masura se vor produce cele doua tendinte, aceasta depinde de forma (inclinatia) OA.

Procesul este ilustrat in graficele din fig. 2.2. Cresterea cererii agregate este insotita de o miscare spre dreapta a curbei acesteia de la CA₁ la CA₂. Drept urmare, nivelul preturilor creste de la P₁ P₂ al productiei de la Y₁ si la Y₀ In graficul din fig. 2.2.A. observam ca atunci cand curba OA este putin inclinata aproape plata, deplasarea spre dreapta a curbei CA atrage dupa sine cresterea productiei intr-o masura mult mai mare decat cresterea nivelului general al preturilor. In schimb, in fig. 2.2.B. observam ca daca curba OA ia forma unei pante abrupte, aproape verticala, o crestere a CA determina, in principal, cresterea nivelului general al preturilor si doar o crestere nesemnificativa a venitului si productiei reale.

Figura 2.2. Efectele cresterii cererii agregate Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

In principiu, curba OA tinde sa devina verticala in masura in care economia se apropie de varful unui ciclu economic iar nivelul productiei reale de cel al productiei potentiale. Se considera ca in aceste conditii o politica expansionista in privinta cererii agregate nu este indicata; masurile de politica (monetara, bugetara, fiscala etc.) menite sa duca la cresterea cheltuielilor globale in economie, respectiv a CA, se vor reflecta in cresterea inflationista a preturilor, ramanand neutre fata de variabilele reale din economie.

Modificarea nivelului de echilibru al preturilor si al productiei este si rezultatul evolutiei OA. Principalii factori sau conditii ale ofertei agregate sunt preturile factorilor de productie si productivitatea acestora. O crestere a preturilor factorilor de productie sau o reducere a productivitatii lor duce la o deplasare spre stanga a curbei OA. In schimb, o reducere a preturilor factorilor de productie sau o crestere a productivitatii acestora au fiecare ca efect o deplasare la dreapta a curbei OA.

Deplasarea curbei OA face ca nivelul preturilor si cel al productiei sa se modifice in directii opuse. Astfel, dupa cum s-a aratat, cresterea preturilor poate fi asociata si cu miscarea spre stanga a curbei OA, atunci cand costurile de productie au tendinta sa creasca (cost-push inflation).

Figura 2.3 Reducerea OA si cresterea preturilor

Fig 3.5

Daca firmele, datorita unor imprejurari, se confrunta cu o crestere a costurilor, vor raspunde atat prin a-si reduce volumul productiei cat si prin cresterea preturilor produselor oferite pe piata. In graficul din fig. 2.3 deplasarea spre stanga a curbei ofertei agregate de la OA₁ la OA₂ determina cresterea preturilor de la P₁ la P₂ si reducerea productiei de la Y₁ la Y₂. Masura in care firmele cresc preturile si/sau scad productia depinde si de alura si panta curbei CA in functie de factorii care o determina. Astfel, daca CA este inelastica si are panta ridicata preturile vor creste mai mult decat reducerea productiei, si invers.

Reducerea ofertei agregate si efectele negative ale acesteia (recesiune economica si inflatie) pot interveni sub impactul unor evenimente (economice, sociale, politice etc.) care se manifesta sub forma unor socuri ale ofertei (restrangerea brusca a acesteia), sau presiunii crescande a costului ofertei agregate: cresteri repetate ale salariilor, peste dinamica productivitatii muncii, impuse de sindicate; cresteri accentuate ale preturilor unor inputuri din import; pozitia dominanta a unor firme in cadrul pietei interne care pot obtine profituri ridicate prin restrangerea productiei si cresterea preturilor de vanzare etc. In aceste conditii, de regula, politica ofertei agregate (supply-side policies) sau bazata pe teoria ofertei agregate (supply-side economics) sustin promovarea acelor masuri menite sa 'elibereze' piata de elemente de monopol si sa stimuleze competitia pe piata bunurilor si a factorilor de productie.

In conditiile unei dinamici pozitive a economiei unei tari, evolutia normala este cresterea ofertei agregate, respectiv miscarea spre dreapta a curbei OA. Dupa cum se observa in graficul din fig. 2.4., pe masura ce economia se apropie de nivelul productiei potentiale si al ocuparii depline (cu cererea agregata la CA₃ si productia la Y₃) venitul si productia reala pot creste numai prin cresterea ofertei agregate (de la OA₁ la OA₂ si productia la Y₄)_.

Fig 12.6

Efectele deosebit de favorabile pentru economie in ansamblu (cresterea productiei reale si reducerea ratei inflatiei) fac din cresterea ofertei agregate o prioritate a politicilor macroeconomice promovate de orice tara. De aceasta data instrumentele politicii economice, monetare si fiscale focalizeaza pe cresterea ofertei pe pietele factorilor de productie si mai ales a productivitatii acestor factori.

Figura 2.4 Cresterea ofertei agregate

In general, politica bazata pe oferta agregata asigura rezultate pozitive pe o perioada mai indelungata de timp, in masura in care se produc ameliorari cantitative si calitative al factorilor de productie. Totodata, ea poate fi corelata cu masuri de influentare a cererii agregate, in functie de obiectivele urmarite privind echilibrul si stabilitatea economiei. Pe termen scurt, politica urmareste extinderea cererii agregate spre nivelul potential al productiei, iar pe termen lung sa deplaseze curba CA astfel ca venitul si productia reala curenta sa urmeze cresterea potentialului productiv al economiei.