Contractul individual de munca - elementele contractului individual de munca

Reglementare si definitie

In principal contractul individual de munca este reglementat de Codul muncii si de contractul colectiv de munca unic la nivel national.

Codul muncii defineste contractul individual de munca astfel: este contractul in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Conform doctrinei, contractul individual de munca este acea conventie in temeiul careia o persoana fizica denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana juridica sau persoana fizica, care la randul sau se obliga sa plateasca remuneratia denumita salariu, si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii in munca.

Elementele contractului individual de munca

Aceste elemente sunt:

prestarea muncii;

salariul;

subordonarea salariatului fata de angajator;

elementul temporal.

Prestarea muncii

Trebuie precizat ca acest prim element nu este suficient pentru identificarea unui contract individual de munca, deoarece si cei care exercita profesii liberale (avocati, farmacisti, etc.) lucreaza in beneficiul altor persoane.

Important este cine suporta riscurile si sarcinile activitatii. In situatia in care cel ce presteaza munca suporta aceste riscuri, el nu este salariat, ci are calitatea de lucrator independent.

2.2. Salariul

Contractul indiviudual de munca este un contract cu titlu oneros si de aceea plata salariului constituie un element necesar al sau.

Dar remuneratia nu poate conduce intotdeauna la concluzia existentei unui astfel de contract, ci, dupa caz a unui contract de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acestea comporta prestarea unei muncii si plata ei. Asadar criteriul – plata salariului – el singur nu este decisiv pentru a califica un contract ca fiind de munca.

Subordonarea

Intre cele doua parti ale contractului exista o relatie de subordonare caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului, care are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Este ceea ce se cheama subordonarea juridica.

Trebuie adaugat ca prin contractul individual de munca salariatul se afla si intr-o relatie de subordonare economica fata de angajator, care, in considerarea muncii prestate, ii asigura mijloacele de existenta (prin plata succesiva a salariului).

Elementul temporal

Contractul individual de munca presupune desfasurarea unei activitati pe o anumita durata de timp (determinata sau nedeterminata), in care el este in fiinta.

Munca este prestata succesiv zilnic (cu exceptia zilelor libere si a celor in care nu se lucreaza) in cadrul unui program de lucru, ca regula, de 8 ore, stabilit de angajator.

Trasaturile caracteristice ale contractului individual de munca

Contractul individual de munca se evidentiaza prin trasaturi care il apropie si, in acelasi timp, il individualizeaza fata de alte contracte.

Analiza: Studiu de caz asupra familiei - chestionare si raspunsuri pentru parinti si copii Referat: Cand intervine Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului?

contractul individual de munca este un act juridic

Acest contract reprezinta o manifestare de vointa a doua persoane in scopul stabilirii de drepturi si obligatii reciproce si corelative ce alcatuiesc continutul raportului juridic de munca.

El este un act juridic guvernat de principiul libertatii de vointa.

Desigur ca libertatea partilor trebuie sa se manifeste cu respectarea dispozitiilor legale.

Doua texte ale Codului muncii prezinta importanta deosebita in acest sens:

art. 11: “clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub minimul stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de munca;

art.38: “salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.

Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

contractul individual de munca este act juridic bilateral.

Contractul individual de munca nu poate avea decat doua parti: salariatul si angajatorul.

Salariatul este persoana fizica, care se obliga sa presteze munca.

Angajatorul este persoana juridica sau persoana fizica autorizata care utilizeaza forta de munca salariata.

Aceasta trasatura deosebeste contractul individual de munca de contractele civile si comerciale, care, uneori, pot avea o pluralitate de creditori si debitori, precum si de contractul colectiv de munca, care are una din parti o colectivitate de salariati (nu doar unul singur), iar cealalta, uneori este o colectivitate de angajatori.

Contractul individual de munca este un contract sinalagmatic

Cele doua parti ale contractului se obliga astfel: salariatul sa presteze o anumita munca; angajatorul sa plateasca aceasta munca. Asadar acest contract da nastere  la drepturi si obligatii reciproce intre parti.

Contractul individual de munca este un contract oneros si comutativ.

Contractul individual de munca este un contract oneros si comutativ, deoarece partile realizeaza reciproc o contraprestatie in schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o efectueze in favoarea celeilalte, ambele prestatii fiind cunoscute ab initio la incheierea contractului, iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert.

3.5.Contractul individual de munca este consensual

El poate fi caracterizat ca fiind consensual chiar daca legea impune incheierea lui in forma scrisa. Aceasta forma este reglementata in interesul partilor “ad probationem” si nu “ad validitatem”

Contractul individual de munca este un contract intuituu personae

Acest contract are un caracter personal, fiind incheiat intuituu personae in considerarea pregatirii, aptitudinilor si calitatilor salariatului; eroarea asupra persoanei constituie un viciu de consimtamant care duce la anulabilitatea contractului.

Contractul individual de munca este cu executare succesiva

Prestatiile reciproce pe care le presupune contractul individual de munca este posibil de realizat numai in timp si nu uno ictu.

Contractul individual de munca implica obligatia de a face.

Atat salariatul, cat si angajatorul isi asuma o obligatie de a face: prestarea muncii si plata ei. Aceasta obligatie trebuie executata in natura.

3.9. Imposibilitatea conditiei suspensive si a celei rezolutorii

Contractul individual de munca este, in principiu, un contract neafectat de modalitati; el nu poate fi incheiat sub conditia suspensiva deoarece nu se poate concepe ca nasterea efectelor acestui contract sa fie in functie de realizarea deopotriva viitor si incert. De asemenea, el nu poate fi afectat nici de o conditie rezolutorie, deoarece in caz contrar s-ar eluda prevederile legislatiei muncii, care stabilesc limitativ temeiurile si conditiile incetarii sale.

Perioada de proba prevazuta cu caracter general de Codul muncii nu constituie o conditie rezolutorie, ci o clauza contractuala lasata la latitudinea partilor care produce consecintele prevazute de lege pe planul verificarii aptitudinilor salariatului.

Posibilitatea afectarii contractului individual de munca de un termen extinctiv sau suspensiv.

Ca exceptie contractul individual de munca poate fi afectat de un termen extinctiv si anume atunci cand legea permite incheierea contractului individual de munca pe durata determinata. Tot cu titlu de exceptie poate fi afectat de un termen suspensiv, dar cert, cum este cazul contractului incheiat la o data anterioara inceperii efectelor sale.