STAREA DE CRIZA GENERATA DE
SOMAJ
Starea de criza a
pietei muncii este reliefata de faptul ca numarul real al
persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca este mult mai mare
decat cel al somerilor inregistrati la un moment dat si pe baza
caruia se calculeaza rata somajului. Se poate afirma ca
exista cel putin trei categorii de persoane neinregistrate ca
someri, dar care sunt in cautarea unui loc de munca sau au loc de
munca, dar nu au de lucru. Avem in vedere, pe de o parte, pe acei
someri care, dupa expirarea termenului legal au primit ajutorul de
somaj si alocatii de sprijin si care raman, in marea
lor majoritate neinregistrati la oficii. Pe de alta parte,
exista deja un numar mare de someri pentru care a expirat
si termenul legal in care au beneficiat de alocatie de sprijin
si au iesit din evidenta. De asemenea, este vorba de
somajul mascat, de persoanele care au calitatea de angajat, dar nu
lucreaza.
Desigur, persoanele
din primele doua categorii mentionate au posibilitatea sa se
inscrie in continuare la oficiile fortei de munca si somaj
dar majoritatea lor nu o fac. Sansele de angajare sunt asa de mici
incat ei considera ca nu merita.
Starea de criza a
ocuparii resurselor de munca este reliefata si de
cresterea duratei somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea
numarului si ponderei somerilor care au depasit durata
legala de 9 luni fara sa se fi putut angaja, genereaza
o serie de fenomene economice si sociale preponderent negative, care
trebuie sa stea in atentia factorilor de decizie. Avem in vedere, pe
de o parte, precaritatea situatiei materiale care-si pune amprenta
asupra viitorului copiilor proveniti din aceste familii. Pe de alta
parte, prin nefolosirea pe o perioada lunga, se devalorizeaza
forta de munca, necesitand ulterior cheltuieli suplimentare prin
perfectionare.
Starea de criza a
ocuparii resurselor de munca este sustinuta si prin
structura pe varste a somerilor inregistrati, in special prin ponderea
mare a tinerilor in totalul somerilor. Intre somajul masiv in randul
tineretului, nesiguranta locului de munca si
prabusirea sporului natural al populatiei exista o
stransa legatura. In anul 1992, pentru prima data in
istoria demografica a Romaniei, s-a inregistrat un spor natural negativ
(-3462 de persoane).
Starea de criza a
ocuparii este reflectata si de mentinerea si
cresterea numarului
somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare. Numai in
stare de criza societatea nu se poate achita de obligatiile morale pe
care le are fata de persoanele in varsta care au muncit peste
25, 30 ani si care ajung someri. Desi prin experienta lor
constituie o forta de munca de calitate superioara,
sansele lor de a gasi un nou loc de munca sunt minime, avand in
vedere disponibilitatea si capacitatea lor de mobilitate teritoriala
si profesionala, mult diminuata. In schimb, impactul psihic
si moral al « statutului » de somer este enorm de mare la
aceasta varsta.
Aprecierea starii
de criza a ocuparii resurselor de munca, reclama
gasirea urgenta a unor solutii pe termen scurt, mediu si
lung, care sa stopeze inrauttairea in continuare a
situatiei si sa asigure crearea de noi locuri de munca.
