Procedura aplicarii si executarii sanctiunilor disciplinare specifice - munca

Procedura aplicarii si executarii sanctiunilor disciplinare specifice - munca

Regimurilor disciplinare specifice le sunt aplicabile normele de drept comun din Codul Muncii si Legea nr. 1/1970 numai in masura in care nu contravin particularitatilor activitatii din domeniile reglementate prin statutele respective si, in orice caz, fara ca o sanctiune generala sa se substituie unei sanctiuni disciplinare specifice.

La baza statutelor de personal, in general, si a celor disciplinare, in special, sta dispozitia de principiu cuprinsa in art. 22, al. 2 din Codul Muncii, conform careia „in sectoarele in care natura activitatii o impune, se vor elabora, pe baza principiilor prezentului Cod, statute ce vor fi aprobate prin lege”.

Si sub aspectul regulilor procedurale specifice, statutele disciplinare prevad o serie de reguli distincte fata de cele din dreptul comun.

A. Faza de cercetare

In unele regimuri disciplinare specifice (transporturi, posta, telecomunicatii) se prevede posibilitatea suspendarii persoanei, pe perioada cercetarii, in cazul savarsirii unor abateri disciplinare. Suspendarea la care se refera statutele disciplinare se deosebeste de dreptul comun disciplinar, prin urmatoarele:

conditia necesara si suficienta este cea a savarsirii unei abateri disciplinare grave, suspendarea nefiind legata de plangerea penala a unitatii sau de trimiterea in judecata a celui in cauza pentru o fapta penala;

nu se pune conditia ca abaterea disciplinara sa faca incompatibila persoana respectiva cu postul detinut[1].

In unele statute, se consacra expres posibilitatea incredintarii efectuarii cercetarii disciplinare unui organism constituit in acest scop.

cercetarea abaterilor disciplinare savarsite de personalul didactic se realizeaza de catre comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana in discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti sunt cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea.

2. in cazul judecatorilor, actiunea disciplinara se exercita de catre ministrul justitiei (cu exceptia judecatorilor de la Curtea Suprema de Justitie). Cercetarea prealabila se efectueaza de judecatori (sau persoane asimilate acestora) din Ministerul Justitiei avand cel putin acelasi grad ierarhic cu judecatorul cercetat.

Actiunea disciplinara impotriva judecatorilor Curtii Supreme de Justitie se exercita, potrivit art. 58, al. 6 din Legea nr. 56/1993, de catre vicepresedintele Curtii. Sesizarile privind abaterile disciplinare savarsite de magistratii asistenti se cerceteaza de catre vicepresedinte, cu acordul presedintelui Curtii. La Curtea Constitutionala, stabilirea abaterilor disciplinare este de competenta exclusiva a acestei Curti[2].

In cazul magistratilor, art. 125, al. 1 din Legea nr. 92/1992 prevede: „In vederea exercitarii actiunii disciplinare, in termen de 60 de zile de la data inregistrarii constatarii abaterii, este obligatorie efectuarea cercetarii prealabile, care se dispune de titularul acestei actiuni”.

in cazul procurorilor, actiunea disciplinara se exercita de catre ministrul justitiei sau procurorul general. Cercetarea prealabila se efectueaza de catre procurori-inspectori din Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

4. in cazul medicilor, pentru sanctiunile cele mai grave, se efectueaza o expertiza de specialitate de catre o comisie alcatuita din cel putin 5 specialisti din specialitatea medicului in cauza;

in cadrul Ministerului Afacerilor Externe functioneaza, potrivit art. 24 din H.G. 1070/1990, Consiliul de onoare al Corpului Diplomatic si Consular al Romaniei, care cerceteaza cazurile de indisciplina savarsite de personalul din acest domeniu;

in sistemul vamal isi desfasoara activitatea Consiliul de onoare si disciplina al autoritatii vamale, care are, insa, numai caracter consultativ;

7. in domeniul silvic sunt constituite consilii de disciplina (care analizeaza faptele si propun sanctiunile disciplinare);

in statutele personalului din unitatile de transporturi, posta si telecomunicatii se prevede ca pentru aplicarea sanctiunilor disciplinare se va face o cercetare prealabila a faptelor de catre conducatorul unitatii, de conducatorii ierarhici superiori sau de catre unul sau mai multi delegati ai acestora[3].

in cazul functionarilor publici, sunt constituite comisii de disciplina competente sa cerceteze si sa propuna sanctiunea aplicabila.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Art. 73, al. 1 si 2 din Legea nr. 188/1999 prevede: „In cazul autoritatilor si institutiilor publice se constituie comisii de disciplina, competente sa cerceteze si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.

Modul de constituire a comisiilor de disciplina, componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru a acestora se vor stabili prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

B. Organele competente sa aplice sanctiunile disciplinare specifice

a) Stabilirea competentei generale sau exclusive a conducatorilor unor ministere sau ai unor organe colegiale de conducere.

In considerarea disciplinei stricte si unitare, caracteristica anumitor domenii (transporturi, posta, telecomunicatii), statutele prevad o competenta generala pentru ministrii care pot sa aplice direct oricare dintre sanctiunile disciplinare cu privire la orice persoana din sistemul respectiv. Se precizeaza, aplicand principiul subordonarii ierarhice, ca orice conducator poate aplica sanctiuni, corespunzator competentei sale, tuturor subalternilor.

In acelasi spirit, sanctionarea disciplinara in cazul membrilor Corpului Diplomatic si Consular se face, de regula, de catre ministrul afacerilor externe. Ca exceptie, pierderea sau retragerea gradelor diplomatice si consulare se constata sau se decide prin decret al Presedintelui Romaniei (pentru gradul de ambasador si ministru plenipotentiar) sau prin hotarare a Guvernului (pentru consuli generali numiti la post in strainatate).

b) Stabilirea competentei unor organe colegiale speciale pentru aplicarea sanctiunilor disciplinare

Consiliul Superior al Magistraturii (indeplinind rolul Consiliului de disciplina al judecatorilor) sesizat de ministrul justitiei, analizeaza abaterile savarsite de judecatori, cu citarea partilor si se pronunta printr-o hotarare motivata;

plenul Curtii Constitutionale, sesizat de presedinte, analizeaza abaterile savarsite si aplica sanctiunile disciplinare impotriva judecatorilor membri ai Curtii;

Comisia disciplinara a Curtii Supreme de Justitie, formata din 5 judecatori ai acestei Curti, alesi pe 4 ani, solutioneaza sesizarile privind abaterile disciplinare ale magistratilor asistenti;

Comisia de disciplina a Ministerului Public, formata din 5 procurori din Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, alesi pe 4 ani, sesizata de ministrul justitiei sau de procurorul general, analizeaza abaterile savarsite de procurori, cu citarea partilor, si se pronunta printr-o hotarare motivata;

pentru cadrele didactice functioneaza colegii de disciplina in invatamantul preuniversitar sau colegii de onoare in invatamantul superior. Sanctiunile disciplinare se aplica, dupa caz, de consiliul profesoral, consiliul facultatii sau consiliul departamentului, senatul universitar, consiliul de administratie, ministrul invatamantului[4].

Colegiul Medicilor de la nivel de judet sau al municipiului Bucuresti aplica sanctiunile constand in mustrare, avertisment si vot de blam. Celelalte sanctiuni mai grave se propun de catre Colegiul Medicilor de la nivel national, ministrului sanatatii, care le aplica.

In legatura cu aplicarea sanctiunilor disciplinare de catre anumite organe colegiale speciale, se impun urmatoarele precizari:

regimul diferit ca organ de sanctionare, al procurorilor fata de judecatori este discutabil. In mod normal, aplicarea sanctiunilor disciplinare si in cazul procurorilor ar fi trebuit sa intre in competenta Consiliului Superior al Magistraturii;

in regimul disciplinar comun, actul de aplicare a sanctiunii disciplinare are caracter nejurisdictional si, in consecinta, este revocabil. In cazul magistratilor, se asigura, in fond, judecarea abaterilor disciplinare. Rezulta ca decizia de sanctionare disciplinara a magistratilor are caracter jurisdictional. La fel, in cazul medicilor si al farmacistilor, comisiile de specialitate judeca respectivele abateri profesionale[5].

C. Termene legale

De regula, statutele prevad aceleasi termene de aplicare a sanctiunilor disciplinare ca si cele din dreptul comun, respectiv 30 zile de cand cel in drept a luat cunostinta de existenta abaterii, dar nu mai tarziu de 6 luni de la savarsirea ei.

In anumite statute se prevad termene mai lungi, de 60 zile si, respectiv, 1 an. O asemenea prevedere este cuprinsa in art. 124, al. 2 din Legea nr. 92/1992 potrivit careia, in cazul sanctiunilor disciplinare aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii sau Comisia de disciplina a Ministerului Public, „actiunea disciplinara se exercita in termen de 30 de zile de la data inregistrarii actului de cercetare prealabila a abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii abaterii disciplinare. Asadar, aceste termene vizeaza exercitarea actiunii disciplinare si nu aplicarea sanctiunii disciplinare.

D. Executarea sanctiunilor specifice

Ca o constatare generala, se poate aprecia ca, exceptie facand statutele disciplinare ale salariatilor din transporturi si ale celor din aviatia civila, care descriu sumar cum se executa sanctiunile specifice, in rest, regimul de executare a sanctiunilor nu comporta detalieri deosebite. Se remarca, indeosebi, faptul ca statutele disciplinare nu se opresc nici la regimul de executare a acelor sanctiuni care – cu exceptia desfacerii disciplinare a contractului de munca – au o gravitate sporita fata de cele din dreptul comun.

De lege ferenda, ar fi util ca, pentru orientarea unitara a practicii, in statutele ce se vor adopta sau modifica, sa se stabileasca – atunci cand este necesar – si principalele modalitati de executare a sanctiunilor specifice[6].