Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Merceologie




Qdidactic » bani & cariera » marketing » merceologie
Aspecte legislative privind marfurile alimentare



Aspecte legislative privind marfurile alimentare


ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND MARFURILE ALIMENTARE

Actul final care incorporeaza rezultatele negocierilor din Runda Uruguay, precum si acordul de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului au fost semnate la 15 aprilie 1994 de catre reprezentantii din cele 125 de state participante, printre care si Romania.

Inceperea activitatii OMC dar si a punerii in aplicare a rezultatelor Rundei Uruguay au multiple semnificatii pentru statele participante, avand in vedere:

crearea unui cadru institutional caracterizat prin stabilitate, conditii previzibile si libere de desfasurare a comertului international;

crearea unei noi organizatii caracterizata prin universalitate;

conturarea unui cadru de principii si reguli extins de la domeniul marfurilor, la cel al comertului cu servicii si al protectiei drepturilor de proprietate intelectuala.



Domeniile cele mai importante acoperite de acordurile din cadrul OMC se refera la:

circulatia marfurilor;

circulatia serviciilor;

apararea drepturilor de proprietate intelectuala;

reglementarea aspectelor comerciale legate de investitii;

protectia mediului inconjurator;

concurenta loiala;

masurile sanitare si fitosanitare;

masurile de aparare comerciala (antidumping, masuri de retorsiune, masuri de salvgardare), procedurile de reglementare a diferendelor;

acordul privind agricultura etc.

Acordurile comerciale multilaterale pentru bunuri (din anexa 1 a Acordului privind crearea OMC) sunt reprezentate de:

Acordul General pentru Tarife si Comert – 1994 (ca imbunatatire a textului GATT – 1947).

Protocolul Rundei Uruguay anexat la GATT – 1994 (ca rezultat al angajamentului in vederea eliminarii sau reducerii taxelor vamale si a barierelor netarifare aplicabile comertului cu marfuri) la care s-au anexat listele nationale de concesii;

Acordul cu privire la agricultura – reprezinta un cadru de reforma, pe termen lung, a comertului cu produse agricole si a politicilor economice interne in domeniu.

Acordul cu privire la masurile sanitare si fitosanitare, care vizeaza igiena produselor destinate consumului oamenilor si animalelor;

Acordul privind obstacolele tehnice in calea comertului, care prevede regula conform careia reglementarile tehnice si standardele, precum si procedurile de incercare si certificare nu trebuie sa se constituie in obstacole care nu sunt necesare in calea comertului.

Acordul cu privire la inspectia inainte de expediere se refera la practica de a recurge la societati private specializate pentru a controla expedierile de marfuri comandate in strainatate, cu precadere din punct de vedere al pretului, cantitatii si calitatii acestora.

Acordul cu privire la procedurile in materie de licente la import care revizuieste utilizarea sistemelor de licente de import si sporeste transparenta si previzibilitatea punerii lor in practica.

Acordul privind subventiile de export si taxele compensatorii

Implicatiile acordurilor Rundei Uruguay asupra comertului international cu marfuri alimentare, se refera si la existenta Acordului relativ la aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert, inclusiv comertul cu marfuri contrafacute

Rolul standardizarii in promovarea comertului si reglementarea calitatii marfurilor alimentare

Organizatia Internationala de Standardizare (ISO)

Elaborarea standardelor internationale este, in general, incredintata comitetelor tehnice ale ISO.

Organizatiile internationale guvernamentale si neguvernamentale care intretin legaturi cu ISO participa, de asemenea, la lucrari.

Condusa si organizata de catre ISO, standardizarea internationala are drept scop facilitatea schimburilor de marfuri si de servicii la nivel mondial.

Rezultatele lucrarilor ISO se materializeaza prin publicarea de standarde internationale (aproximativ 7000 de documente).

Procedura de elaborare se efectueaza in 5 etape:

propunerea lucrarilor si aprobarea lor de catre Comitetul tehnic competent;

pregatirea anteproiectului;

inregistrarea proiectului ca proiect de standard international (Draft International Standard - D.I.S.;

aprobarea D.I.S. prin vot (un standard este aprobat daca 75% din comitete voteaza pozitiv);

publicarea standardului ISO

In domeniul agroalimentar ISO a elaborat:

seria T-34 pentru produse agricole alimentare (cereale si leguminoase, fructe si legume proaspete, fructe si legume deshidratate, grasimi animale si vegetale, condimente, ceai, cacao, cafea, lapte si produse lactate, derivate),

seria TC-66 pentru articolele de ceramica destinate a veni in contact cu bunurile alimentare,

standarde legate direct de activitatea de informare a consumatorilor, si anume seria TC-73- probleme ale consumului (marcile de conformitate cu normele si etichetarea), TC-145- simboluri grafice si pictograme si TC-122 - ambalaje.

In cadrul activitatii de standardizare a ISO, o atentie crescanda a fost consacrata elaborarii metodelor standardizate de incercari a aptitudinii de utilizare a bunurilor de consum (MNEA - Methods normalisees d’essais d’aptitude a l’emploi des biens de consumation).


ISO acopera prin activitatea sa un vast evantai de probleme, cele mai multe fiind legate direct de interesele consumatorilor si prin relatii cu:

Centrul International de Promovare a Calitatii si de Informare a Consumatorilor (CIPQ);

Organizatia Internationala a Uniunii Consumatorilor (IOCU);

Organizatia Internationala a Muncii (OIT);

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO);

Federatia Internationala de Aprovizionare (IFP);

Centrul International de Etichetare (ILC);


Organizatia Mondiala a  Sanatatii (OMS).

Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS a fost creata in 1962. Secretariatul sau este localizat in cadrul Diviziei pentru Politica Alimentara si Nutritie a FAO.

Participarea la activitatea acestui organism este deschisa tuturor membrilor si membrilor asociati ai FAO si OMS, precum si altor natiuni care isi exprima aceasta dorinta.

Comisia Codex Alimentarius are propriul sau statut si reguli de functionare care sunt incluse in Manualul de Procedura al Comisiei.

Aceasta functioneaza prin diferitele sale comitete si organe subsidiare care au, la fel ca si Comisia, caracter interguvernamental.

Activitatea Codex-ului este impartita intre:

A) organisme subsidiare care se considera necesare pentru efectuarea muncii de finalizare a standardelor proiect: Comitetul mixt FAO/OMS de experti guvernamentali pentru codul de principii asupra laptelui si produselor lactate (infiintat inca din 1958);

B) organisme subsidiare sub forma:

1. Comitete Codex pentru pregatirea standardelor proiect, fie pentru utilizarea lor pe plan international, fie pentru o anumita regiune ori pentru un grup de tari numite in mod special de catre Comisie:

Comitetul Codex pentru principii generale

Comitetul Codex pentru aditivi alimentari si contaminanti

Comitetul Codex pentru etichetarea bunurilor alimentare

Comitetul Codex pentru reziduuri de pesticide

Comitetul Codex pentru igiena alimentelor

Comitetul Codex pentru metode de analiza si esantionare

Comitetul Codex pentru reziduuri de medicamente de uz veterinar

Comitetul Codex pentru fructe si legume prelucrate

Comitetul Codex pentru fructe si legume tropicale proaspete

Comitetul Codex pentru supe si bulion

Comitetul Codex pentru peste si produse din peste

Comitetul Codex pentru grasimi si uleiuri

Comitetul Codex pentru zahar

Comitetul Codex pentru produse pe baza de cacao si ciocolata

Comitetul Codex pentru produse dietetice

Comitetul Codex pentru proteine vegetale

Comitetul Codex pentru produse inghetate comestibile

Comitetul Codex pentru preparate din carne de macelarie si pasare

Comitetul Codex pentru igiena carnii

Comitetul Codex pentru cereale, leguminoase si legume,

2. Comitete de coordonare pentru regiuni sau grupuri de tari  care sa exercite o activitate de coordonare generala in pregatirea standardelor relative la aceste regiuni sau grupari de state si alte asemenea functiuni cu care pot fi insarcinate de catre Comisie: Comitetele de coordonare pentru Africa, Asia, America Latina si Caraibe, Europa, America de Nord si Pacificul de Vest

Structura generala a unui standard Codex pentru produse alimentare prelucrate se compune de regula din urmatoarele sectiuni

denumirea standardului

campul de aplicare, care defineste tipurile de produse, modul lor de prezentare si modul lor de conservare, precum si explicatii terminologice;

descrierea care include:

definitia produsului (produselor), structura materiilor prime utilizate, specificul procesului tehnologic care asigura stabilitatea la pastrare si garantia securitatii alimentare;

modul de prezentare, atat al produsului cat si al ambalajului utilizat, tipurile de conditionare aplicate, marimea, dimensiunea, calibrul bucatilor de produs, daca este cazul.

factorii esentiali ai compozitiei si calitatii

ingredientele esentiale;

ingredientele facultative;

compozitia chimica preponderenta;

factorii esentiali ai calitatii, caracteristici psihosenzoriale si caracteristici fizico-chimice.

aditivii alimentari nominalizati si exprimati in concentratie  maxima admisibila calculata asupra continutului net al produsului finit;

igiena – se fac de obicei referiri la dispozitiile codului de uzante internationale recomandate in materie de igiena pentru produsul in cauza;

etichetarea – care cuprinde, corespunzator dispozitiilor stipulate de Normele generale internationale recomandate pentru etichetarea bunurilor alimentare preambalate, elaborate de Comisia Codex Alimentarius, urmatoarele:

denumirea produsului;

prezentarea, modul de conditionare, calibrul si modul de preparare;



lista ingredientelor;

masa neta;

numele si adresa fabricantului, distribuitorului, importatorului, exportatorului sau vanzatorului;

tara de origine a produsului;

termenul limita pentru consum;

elemente de identificare a lotului.

metode de analiza si esantionare, care sunt de obicei conforme cu metodele internationale de arbitraj; sunt clarificate aspectele legate de tipurile de defecte si criteriile de acceptare si metodele de determinare impuse de fiecare tip de produs.

Grupul de lucru CEE/ONU pentru standardizarea produselor alimentare si imbunatatirea calitatii urmareste prin activitatea sa promovarea dezvoltarii industriale si comerciale prin incurajarea armonizarii internationale a standardelor si a reglementarilor tehnice, prin eliminarea si reducerea progresiva a obstacolelor tehnice din calea comertului si prin promovarea cooperarii stiintifice si tehnologice, gratie elaborarii politicilor de standardizare si activitatilor conexe.

CEE/ONU cuprinde trei activitati de program distincte: coordonare, armonizare si evaluarea conformitatii, pe plan comercial ultimele doua prezinta un interes aparte.

Standardele Comisiei Economice pentru Europa, care se refera mai ales la fructe si legume proaspete, sunt elaborate in spiritul celorlalte organisme, de catre „Grupul de lucru pentru standardizarea produselor perisabile”:

denumirea standardului

definitia produselor: fiecare produs trebuie definit prin intermediul speciei careia ii apartine si prin starea in care se comercializeaza;

dispozitii privind calitatea

caracteristici minimale referitoare la starea sanitara, curatenie, aspect, umiditate, absenta mirosurilor si/sau aromelor straine, starea de dezvoltare si/sau maturitate, ce trebuie sa permita produsului sa reziste transportului si depozitarii pana la destinatie;

dispozitii privind grupare pe clase de calitate: „extra”, „I”si „II”, definite in functie de caracteristicile calitative si prezenta anumitor defecte;

dispozitii privind calibrul; pentru cele care pot fi supuse calibrajului se determina, dupa caz, diametrul, circumferinta, lungimea, masa; pentru celelalte, numar de bucati/kg., numarul de bucati intr-un ambalaj determinat etc.

dispozitii privind tolerantele:

-tolerantele de calitate, care nu trebuie sa depaseasca, in general 5% pentru categoriile „I” si „II”;

-tolerante de calibru, care nu trebuie sa depaseasca 10%;

dispozitii privind prezentarea:

-omogenitatea de soi, varietate, tip comercial;

-prezentarea intr-un ambalaj suficient de rezistent si cu o       eticheta ce sa nu fie imprimata cu substante toxice;

-prezentarea specifica fiecarui tip de produs.

dispozitii privind marcarea; fiecare ambalaj trebuie sa poarte informatii lizibile si vizibile pe partea exterioara  grupate alaturi de elementele de identificare a producatorului si/sau expeditorului; natura produsului si natura sa, anumite caracteristici comerciale si eventual marca de control.

Comitetul European de Standardizare (CEN) regrupeaza 18 institutii europene nationale de standardizare din cadrul Uniunii Europene, facand fata unei cereri crescande de standarde (care poate fi evaluata la un numar de peste 1500) in vederea aplicarii “noii apropieri de referire la standarde”.

Standardele europene, considerate uneori standarde armonizate, trebuie sa fie preluate in mod obligatoriu de colectiile de standarde nationale. Aceste standarde se substituie deci standardelor nationale cu acelasi subiect , chiar daca acest lucru nu se aplica si pentru alte standarde cu caracter international (de exemplu, cele ale ISO).

Pana in prezent CEN a activat prea putin in domeniul agro-alimentar, unde exista, la ora actuala, doar urmatoarele comitete tehnice: CEN/TC 174 pentru standarde de analiza in domeniul sucurilor de fructe; CEN/TC 153 pentru securitatea masinilor utilizate in sectorul agroalimentar; CEN/TC 194 “Ustensile care vin in contact cu marfurile alimentare”, care activeaza in special asupra metodelor de analiza referitoare la materialele care vin in contact cu alimentele; CEN/TC 275 “Metode de analiza a produselor alimentare, aspecte orizontale”.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a fost instituita in anul 1960 si are ca obiectiv promovarea politicilor privind:

-dezvoltarea puternica a economiei si cresterea nivelului de viata in cadrul tarilor membre, in contextul unei stabilitati financiare;

-dezvoltarea relatiilor economice intre tarile membre si tarile nemembre;

-dezvoltarea comertului mondial pe baze nediscriminatorii, conform obligatiilor internationale.

In cadrul acestei politici, OCDE desfasoara o importanta activitate de standardizare (in domeniul legumelor si fructelor proaspete), standardele elaborate de catre acest organism avand o structura diferita de cele ale Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS si cele ale ISO cu care OCDE se afla in relatii de complementaritate.

Standardele OCDE cuprind urmatoarele sectiuni:  

denumirea produsului (produselor) care fac obiectul standardului;

caracteristicile de calitate (generalitati si caracteristici minime);

calibrul;

tolerante de calitate si de calibru;

conditii de ambalare si prezentare (omogenitate, conditionare);

marcare (elemente de identificare, natura produsului, originea produsului, caracteristicile comerciale).

Standardele OCDE cuprind atat textul oficial cat si textul interpretativ, detaliind si facand precizari in cadrul fiecarei sectiuni.

Romania (membra, atat a Organizatiei Internationale de Standardizare, cat si a Comisiei Codex Alimentarius), detine:

standarde de produse alimentare (pentru majoritatea produselor);

standarde de metode de prelevare a probelor si de metode de analiza si incercari;

standarde privind conditiile de depozitare, ambalare, manipulare, transport,

elaborate in cadrul programelor de standardizare pentru standardele romane de catre comitetele tehnice de standardizare (conform Ordonantei Guvernului nr.19 din 21 august 1992 privind activitatea de standardizare in Romania).

In Romania se elaboreaza trei categorii de standarde:

standarde romane (SR), care se aplica la nivel national;

standarde profesionale (SP) care se aplica in anumite domenii de activitate, in cadrul organizatiilor profesionale legal constituite, care le-au elaborat;

standarde de firma (SF), care se aplica in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale si al altor persoane juridice care le-au elaborat.

Standardele romane referitoare la protectia vietii, protectia sanatatii, securitatii muncii si protectiei mediului inconjurator au caracter obligatoriu.

Caracterul de obligativitate pentru alte standarde romane se stabileste odata cu aprobarea lor de catre ASRO (Asociatia de Standardizare din Romania), pe baza avizului ministerelor sau al altor organe interesate.


Facilitarea comertului international solicita aplicarea unei serii de reglementari care sa includa masuri menite sa:

asigure concordanta cu legislatia si reglementarile vamale – masuri de control vamal;

asigure ca bunurile corespund standardelor obligatorii specificate in legislatiile si reglementarile nationale – reglementari tehnice;

asigure protectia vietii umane si animale impotriva bolilor si parazitilor pe care le pot purta animalele si produsele animaliere – inspectii veterinare ale animalelor si produselor animaliere;

asigure prevenirea introducerii si raspandirii daunatorilor plantelor si produselor vegetale – inspectii fitosanitare ale plantelor si produselor vegetale;

asigure ca bunurile satisfac cerintele minimale ale standardelor nationale si internationale, la care se face referire in legislatiile si reglementarile in vigoare – inspectia calitatii (v. si tabelul 4-1).


In industria alimentara exista  un punct de vedere complet si foarte bine documentat in domeniul termenilor privind controlul alimentelor, care include un numar de factori dintre care amintim:

Securitate: realizarea standardelor pentru riscuri toxicologice si microbiologice si instituirea procedurilor si practicilor pentru a fi siguri de respectarea acestor standarde;

Nutritie: mentinerea nivelului nutrientilor in ingredientele alimentare si realizarea alimentelor cu un profil nutritional care sa contribuie la interesarea consumatorilor in ceea ce priveste alimentatia;

Calitate: furnizarea tuturor caracteristicilor senzoriale si fizico-chimice in stare perfecta, fara abateri de la valorile prescrise in documentele normative;

Functionalitate: furnizarea caracteristicilor pentru utilitatea si avantajul economic al consumatorului incluzand atribute ca: ambalare, comoditate in preparare, utilizare.



Standardizarea de firma trebuie sa aduca beneficii precum:

o pozitie mai buna pe piata, concretizata prin cresterea capacitatii de a raspunde cerintelor pietii;

obtinerea si asigurarea unei diversitati a produsului;

capacitatea de a avea o imagine a calitatii produselor si a proceselor;

imbunatatirea capacitatii de a raspunde schimbarilor bruste si neasteptate ale pietei;


Structura standardelor de firma pentru produsele alimentare este particularizata prin urmatoarele segmente specifice:

Definirea produsului prin  elementele esentiale de identificare a obiectului, domeniul de aplicare, particularitati tehnologice, tipuri sau clase de calitate.

Conditii pentru materii prime si aditivii utilizati uneori fiind denumite ingrediente, declarandu-le tipul (identitatea) si proportia lor.

Caracteristicile de calitate prescrise, denumite uneori si conditii tehnice de calitate, sunt consemnate in standard, in mod grupat in doua sau mai multe categorii. Ordonarea se face incepand cu caracteristicile sau proprietatile organoleptice, continuand cu proprietatile fizice si/sau chimice, proprietatile microbiologice, iar in unele cazuri cu proprietati de utilizare sau de intrebuintare.

Structura standardelor de firma pentru produsele alimentare este particularizata prin urmatoarele segmente specifice:

Definirea produsului prin  elementele esentiale de identificare a obiectului, domeniul de aplicare, particularitati tehnologice, tipuri sau clase de calitate.

Conditii pentru materii prime si aditivii utilizati uneori fiind denumite ingrediente, declarandu-le tipul (identitatea) si proportia lor.

Caracteristicile de calitate prescrise, denumite uneori si conditii tehnice de calitate, sunt consemnate in standard, in mod grupat in doua sau mai multe categorii. Ordonarea se face incepand cu caracteristicile sau proprietatile organoleptice, continuand cu proprietatile fizice si/sau chimice, proprietatile microbiologice, iar in unele cazuri cu proprietati de utilizare sau de intrebuintare.

Regulile pentru verificarea calitatii se refera in principal la verificarile de lot. Dupa caz, se prevad verificari periodice. In relatiile contractuale si mai ales in derularea contractelor, se opereaza numai ca loturi de marfa.

Metodele de analiza prescrise pentru evaluarea sau determinarea prescrisa sunt consemnate in standardul de firma prin elementele de identificare ale standardelor si sectoare de analiza existente sub forma de standarde nationale si profesionale, la standardele internationale sau alte documente similare cu caracter obligatoriu.

Ambalarea, marcarea, depozitarea (si respectiv pastrarea), transportul, garantarea si documentele care insotesc lotul sunt prescrise in standardele de firma, fie impreuna sau grupat, fie separat, continand cele mai importante si semnificative aspecte implicate in negocierea si incheierea contractelor de vanzare-cumparare a loturilor de marfuri alimentare.





















Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

bani

Merceologie



Merceologie

Referate pe aceeasi tema


Proiect atestat ceramica - germinatia-modulatia structurilor sferice alternante
Eticheta - etichetarea produselor si comertul
Proiect proces tehnologic de fabricare a produsului
Analiza situatiei generale a indicatorilor valorici ce caracterizeaza activitatea de productie si comercializare
Identificarea si trasabilitatea produselor
Aspecte legislative privind marfurile alimentare
Promovarea vanzarii
Controlul calitatii carnii de porc. Metode si standarde
Evaluarea stocurilor
Aparate pentru curatarea si tratarea imbracamintei



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.