1. Definirea etichetei

Eticheta reprezinta un mijloc de identificare a produselor, de informare simpla si rapida a consumatorilor, de educare a acestora, de inlesnire a operatiilor comerciale, dar si de promovare a produselor pe piata.

2. Etichetarea produselor nealimentare si legislatia referitoare la etichetarea produselor nealimentare

In ceea ce priveste etichetarea produselor  textile, H.G. nr. 332/2001 privind etichetarea produselor textile destinate populatiei defineste eticheta astfel: „Orice text scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz, instructiuni de utilizare, spalare sau calcare si care insoteste produsul prezentat consumatorilor pentru vanzare sau este aderent la ambalajul acestuia; eticheta poate avea inscrise sau atasate suplimentar sigle sau alte insemne ecologice, precum si elemente de publicitate, cu respectarea prevederilor legale”.

In cazul etichetarii produselor textile este foarte important sa se indice modul de intretinere al acestora, conform unor simboluri internationale.

In ceea ce priveste produsele cosmetice, Directia Consiliului Uniunii Europene 76/768 din 1976, referitoare la produsele cosmetice, prevede ca eticheta acestora sa cuprinda In mod obligatoriu:

numele si adresa fabricantului, comerciantului, exportatorului;

tara de origine;

masa neta;

termenul de valabilitate exprimat astfel: „a se utiliza de preferinta inainte de..”;

modul de utilizare;

elemente de identificare a lotului;

lista ingredientelor in ordine descrescatoare a cantitatilor.

Eticheta incaltamintei se face individual, pe unitate de produs, si presupune inscrierea obligatorie a marfurilor pentru partile componente: partea superioara exterioara(fata), partile interioare si talpa. Este reglementata de H.G. nr. 26/i998.

Simbolurile pentru partile componente ale incaltamintei:

Natura materiilor prime din care sunt obtinute partile componente ale incaltamintei:

Pe langa elementele de marcare prezentate, pe eticheta sau pe ambalajul produsului este inscriptionat si codul de bare. Codul cu bare simbolizeaza caracterele numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare inchisa cu spatii albe.

Informatiile cuprinse in coduri se refera la:

- elementele de identificare ale produsului: denumirea produsului, denumirea fabricii producatoare sau marca de fabrica, cantitatea ambalata;

- pret;

- caracteristici de calitate ale produsului.

Document online: Alianta strategica intre Rover și Honda - studiu de caz Eseu: Puterea atitudinii

Datele codificate in sistemul „cod cu bare” sunt citite prin metoda lecturii optice cu ajutorul unui echipament informatic numit „scanner”.

Acesta presupune existenta unor case de marcat electronice, prevazute cu dispozitive de citire optica, conectate la calculator.

Interpretarea informatiilor codificate este imposibila pentru consumatori.

De aceea informatiile referitoare la termenul de valabilitate, foarte importante pentru consumatori, sunt reprezentate clar pe etichete sau imprimate pe ambalaj.

De asemenea, si alte elemente de identificare a produsului si de informare a consumatorului sunt prezentate clar pe etichete sau in documentele care insotesc produsele.

Marcarea ecologica a produselor

Pentru reducerea efectelor negative pe care produsele si ambalajele le pot avea asupra mediului ambiant, intr-o serie de tari au fost introduse sisteme de marcare ecologica.

Marca ecologica are rolul de a certifica in fata consumatorilor calitatea ecologica a unui produs si ambalajului acestuia.

Primul sistem de marcare ecologica „Blue angel” a fost introdus in Germania in 1978.

Daca un produs indeplineste criteriile de performanta ecologica (implicatiile produsului si ale procesului de obtinere a lui asupra mediului, cerinte de securitate, indeplinirea functiilor de baza), este inscris  in catalogul „Blue angel” si obtine marca de produs ecologic. Acesta apare pe eticheta produsului.

In Germania a fost introdusa si marca ecologica pentru ambalaje „Den Grune Punkt”(punctul verde) in 1990. Se aplica pe ambalajele destinate colectarii, in vederea reciclarii sau pentru incinerare.

Punctul verde nu garanteaza ca ambalajul respectiv va fii valorificat. Sistemul de colectare selectiva si valorificare a deseurilor de ambalaje menajere functioneaza doar daca se predau ambalajele de catre consumatori.

Stilul german de marcare ecologica a fost preluat si de alte tari: Olanda, Franta, Danemarca, Marea Britanie.

In Canada a fost introdus un sistem de marcare ecologica in 1988 „Environmental Choice”.

In Japonia a fost introdusa marca ecologica „Eco-chark” in 1989.

Tarile nordice au stabilit un sistem de marcare ecologica in 1989.

In Franta a fost introdus in anul 1991, un sistem de marcare ecologica asemanatoar cu sistemul german ”Blue angel” care are la baza analizarea intregului ciclu de viata al produselor.

La nivelul Uniunii Europene, introducerea sistemul unitar de marcare ecologica urmareste promovarea produselor cu impact ambiental redu si informare corecta  a consumatorilor cu privire la caracteristicile ecologice ale produselor.

Dreptul de aplicare a marcii ecologice „Eco” se acorda numai firmelor ale caror produse sunt conforme cu reglementarile foarte stricte ale  Uniunii Europene privind protectia sanatatii, securitatii, vietii consumatorilor, precum si a mediului inconjurator.

Marca ecologica „Eco” semnifica faptul ca produsul si ambalajul acestuia au impact redus asupra mediului inconjurator pe intregul ciclu de viata al produsului incepand cu cercetarea, proiectarea si terminand cu valorificarea post-consum sau integrarea in natura(biodegradabilitatea).

Dreptul de aplicare a acestei marci se acorda numai produselor care nu contin substante periculoase si care nu se obtin prin procese tehnologice poluante (nu se folosesc ingrasaminte chimice, hormoni sau alte substante pentru accelerarea cresterii animalelor).Dreptul de aplicare a marcii este conferit pe o perioada de timp de 3 ani, dupa care producatorul respectiv trebuie sa reinnoiasca cererea.

2. Eticheta electronica

Pe scurt EEG este un afisaj electronic al pretului, parte a unui sistem de preturi electronice, folosit in magazinele retail (hypermarchet, supermarket, magazine discount, cash&carry)

1. Introducere

Termenii de identificare automata si captura automata a datelor se refera la tehnologiile care realizeaza transferul direct al datelor de identificare de pe obiect intr-un calculator sau intr-un sistem controlat de un microprocesor fara a se utiliza in acest sens o tastatura sau un periferic similar. Multe din aceste tehnologii au redus la minim sau chiar nu necesita implicarea factorului uman in cadrul procesului de preluare a datelor.

Sistemele automate de identificare si captura a datelor sunt utilizate din ce in ce mai mult pentru colectarea informatiilor in aplicatii din ce in ce mai mult pentru colectarea informatiilor in aplicatii din cele mai variate domenii: industrie, comert, transporturi, sanatate, posta etc.

Aplicatiile din industrie vizeaza atat aprovizionarea cu materii prime si materiale cat si procesul efectiv de productie. Aplicatiile din domeniul aprovizionarii includ receptia materiilor prime si materialelor, sortarea si depozitarea acestora, gestiunea stocurilor etc. Aplicatiile din domeniul productiei includ monitorizarea comenzilor si a stadiilor de executie, gradul de utilizare al masinilor, pontajul muncitorilor etc.

Aplicatiile comerciale ale sistemelor automate de identificare si captura a datelor vizeaza in principal controlul operatiilor de depozitare si distributie, gestiunea stocurilor si a vanzarilor din magazine, etc.

In domeniul transporturilor sistemele automate de identificare si captura a datelor servesc la urmarirea containerelor, a vagoanelor de cale ferata, a camioanelor etc.

Aplicatiile din domeniul sanatatii servesc la identificarea pacientilor, la sortarea si gestiunea stocurilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi, sange.

In domeniul postal sistemele automate de identificare si captura a datelor sunt utilizate la sortarea rapida a corespondentei si coletelor.

Alternativa la sistemele automate de identificare si captura a datelor o constituie colectarea si introducerea manuala a informatiilor. Metoda de colectare si introducerea manuala a datelor prezinta urmatoarele dezavantaje:

Aparitia erorilor atat in timpul inregistrarii informatiilor pe hartie cat si la introducerea lor in calculator. Rata medie a erorilor la introducerea manuala a datelor este de o eroare la 300 de caractere; pentru comparatie valoarea specifica codurilor de bare liniare este de o eroare la 800000 caractere, iar in cazul codurilor de bare matriciale de o eroare la 6000000 caractere.

Durata relativ ridicata a operatiei de colectare si introducere a datelor. Daca la sistemele automate de identificare si captura a datelor preluarea informatiilor se realizeaza aproape instantaneu colectarea manuala a datelor necesita un anumit interval de timp pentru ca acestea sa fie inregistrate pe hartie si ulterior introduse in calculator. Viteza inregistrata in cazul scrierii de mana a documentelor este de 5-7 caractere/secunda si poate ajunge la maxim 10-15 caractere/secunda in cazul introducerii datelor de la tastatura. In schimb sistemele automate de captura a datelor sunt capabile sa citeasca sute de caractere/secunda.

Colectarea manuala a datelor solicita permanent atentia operatorilor; implicit cresc costurile asociate cu forta de munca, fiind necesara o micsorare a volumului de munca per operator pentru a se obtine o acuratete ridicata in procesarea datelor.

Aceste deficiente sunt eliminate efectiv cand este folosita identificarea si captura automata a datelor.

Aproape toate tehnologiile de identificare automata au la baza 3 componente principale, care constituie totodata si pasi parcursi secvential in cadrul proceselor de captura automata:

Codificarea informatiei. Un cod este un set de simboluri sau semne ce reprezinta caractere alfanumerice. Cand datele sunt codificate, caracterele sunt transformate intr-un cod ce poate fi interpretat doar de masini (la majoritatea tehnologiilor informatia codificata nu poate fi citita de observatorul uman). O eticheta sau un tag continand datele codificate este atasata produsului, pentru a permite identificarea sa ulterioara.

Citirea informatiei codificate este realizata cu ajutorul unui scanner sau a unui cititor; acesta transforma informatia citita intr-un semnal electric.

Decodificarea informatiei este efectuata de un dispozitiv numit decodor. Acesta transforma semnalul electric in informatie binara din care extrage in final datele initiale.

Exista o multitudine de tehnologii ce stau la baza sistemelor automate de identificare si captura a datelor. De exemplu, numai in grupa codurilor de bare (ce reprezinta in prezent tehnologia cu cele mai variate aplicatii) au fost inventate peste 250 de simbologii.

2. Tehnologii actuale

Tehnologiile utilizate la identificarea si captura automata a datelor pot fi clasificate in functie de principiul ce sta la baza achizitiei de date in urmatoarele 6 mari grupe:

Tehnologii optice. Cea mai mare parte a acestor tehnologii utilizeaza simbolurile grafice  cu un contrast ridicat astfel incat sa poata fi interpretate cu usurinta de un cititor optic. Din aceasta grupa de tehnologii fac parte codurile de bare unidimensionale si bidimensionale, recunoasterea optica a caracterelor.

Tehnologii magnetice. Acestea au la baza stocarea informatiei codificate prin magnetizarea unui suport, respectiv citirea magnetizarii remanente a suportului si refacerea informatiei initiale, intr-un mod similar celui in care sunt inregistrate pe banda si redate sunetul si imaginea. Din aceasta grupa fac parte:

Tehnologii pe baza de banda magnetica folosite la cardurile bancare, cartelele de acces la metrou, carduri de fidelitate, cartele personale de acces la diferite servicii etc.

Tehnologii de recunoastere a caracterelor tiparite cu cerneala magnetica folosite pe scara larga de catre banci pentru procesarea cecurilor.

Tehnologii pe baza de unde electromagnetice. La aceste tehnologii transferul de informatii intre cititor si tag-urile in care sunt stocate datele se realizeaza prin unde electromagnetice. Cea mai reprezentativa tehnologie din aceasta grupa este cea de identificare cu unde de radiofrecventa.

Tehnologii utilizand circuite integrate (cipuri). Acestea au la baza mici cipuri (circuite integrate) inzestrate cu memorie semiconductoare, capabila sa pastreze informatia codificata. Cipurile sunt montate pe mici cartele din material plastic (de regula, de dimensiunea unei carti de credit), fiind de aceea cunoscute sub numele de cartele inteligente (smart carduri), cartele cu cip sau cartele cu circuit integrat. Cartelele cu cip pot fi recunoscute cu usurinta dupa contactele aurii care asigura conexiunile fizice intre cip si echipamentul de citire. Ele sunt utilizate in domeniul bancar sub forma de carduri, in telefonia mobila sub forma de cartele SIM etc.

Tehnologii biometrice. Acestea utilizeaza o serie de particularitati ale organismului uman pentru a identifica in mod unic, absolut si sigur un individ. Cele mai cunoscute tehnologii sunt: recunoasterea vocala, analiza amprentei digitale si scanarea retinei.

Tehnologii pe baza de atingere. Stau la baza ecranelor sensibile la atingere (touch-screen) ale unor dispozitive precum agende electronice, PDA-uri etc. Introducerea informatiilor se realizeaza prin simpla atingere a suprafetei ecranului ce este dotat in acest sens cu senzori.

Nu toate aceste tehnologii pot fi utilizate in cadrul sistemelor electronice de identificare a marfurilor. Cel mai bine se preteaza codurile de bare si tehnologiile bazate pe identificarea cu unde de radiofrecventa.