Sanctiunile care, potrivit legii, se pot aplica parintilor pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor parintesti se clasifica, fie dupa ramura de drept careia ii apartin, in: sanctiuni de drept penal, sanctiuni de drept administrativ, civil, ori de drept al familiei, fie dupa cum ele intervin pentru neindeplinirea indato­ririlor cu privire la persoana copilului sau cu privire la bunurile sale[1].

Sanctiuni pentru neindeplinirea indatoririlor parintesti
privitoare la persoana copilului

1.1. Plasamentul copilului la o persoana, o familie, un asistent
               maternal sau la un serviciu de tip rezidential

Aceasta masura urmareste, in primul rand, ocrotirea acelor minori a caror crestere si educare are de suferit datorita neglijentei si lipsei de interes a parintilor, dar, in acelasi timp, ea are si caracterul unei sanctiuni pentru culpa parintilor in indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor parintesti.

1.2. Decaderea din drepturile parintesti

Decaderea din drepturile parintesti, sanctiune de dreptul familiei, se poate aplica pentru motivele prevazute de art. 109 alin. (1) C.fam. si anume, daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se fac conform ordinii de drept si moralei.

Aceasta sanctiune se poate adopta, astfel cum rezulta din textul citat, care este de stricta interpretare, pentru abateri grave[2] de la indeplinirea indatoririlor parintesti cu privire la persoana minorului, dar nu si cu privire la bunurile acestuia . Ea se pronunta de instanta judecatoreasca la cererea autoritatii tutelare , citarea acesteia precum si a parintilor copilului fiind obligatorie [art. 109 alin. (2) C.fam.].

Ca urmare a pronuntarii acestei sanctiuni, parintele decade din drepturile si inda­to­ririle ce formeaza continutul ocrotirii parintesti, cu exceptia indatoririi de a intre­tine copilul[5] (art. 110 C.fam.) si a dreptului de a avea legaturi personale cu acesta. Legaturile personale vor fi ingaduite cu conditia sa nu se primejduiasca cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului (art. 111 C.fam.) .

1.3. Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor

Articolul 1000 alin. (2) din Codul civil instituie o prezumtie relativa de culpa impo­triva parintilor, care sunt tinuti a raspunde pentru prejudiciul cauzat altor persoane de copiii lor minori[7].

Raspunderea parintilor este o raspundere civila delictuala, indirecta, respectiv pentru fapta altei persoane si intervine atunci cand sunt indeplinite anumite conditii.

Conditiile generale ale raspunderii parintilor sunt: existenta prejudiciului, a faptei ilicite a minorului si a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, iar condi­tiile speciale sunt: copilul sa fie minor si sa aiba locuinta la parintii sai.

Dupa ce s‑a facut dovada indeplinirii acestor conditii actioneaza tripla prezumtie legala referitoare la:

‑ fapta ilicita a parintilor constand in neindeplinirea ori indeplinirea necores­pun­zatoa­re a obligatiilor privind supravegherea, educarea sau cresterea minorului;

‑ existenta raportului de cauzalitate intre fapta parintilor si fapta ilicita a minorului si

‑ existenta vinei parintilor in neindeplinirea obligatiilor[8].

1.4. Raspunderea contraventionala

Potrivit Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convie­tuire sociala a ordinii si linistii publice[9], urmatoarele fapte care intere­seaza ocrotirea parinteasca sunt considerate contraventii:

‑ apelarea, in mod repetat, la mila publicului, de catre o persoana apta de munca, precum si determinarea unei persoane la savarsirea unei astfel de fapte;

‑ organizarea, ingaduirea sau participarea la jocuri de noroc – altele decat cele autorizate potrivit legii – de natura sa lezeze bunele moravuri;

‑ atragerea de persoane in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea unei persoane la savarsirea acestor fapte;

‑ servirea cu bauturi alcoolice, in localurile publice, a consumatorilor aflati in vadita stare de ebrietate, precum si a minorilor;

‑ alungarea din locuinta comuna a sotului sau a sotiei, a copiilor, precum si a oricarei alte persoane aflate in intretinere;

‑ indemnul sub orice forma a minorilor la savarsirea de contraventii;

‑ neluarea de catre parinti sau de catre persoanele carora li s‑a incredintat spre crestere si educare un minor in varsta de pana la 16 ani sau care au in ingrijire un alienat ori debil mintal a masurilor necesare, pentru a‑l impiedica de la fapte de vagabondaj, cersetorie sau prostitutie;

1.5. Raspunderea penala

A) Interzicerea drepturilor parintesti in cazul savarsirii de infractiuni

Printre pedepsele complementare prevazute de art. 64 C.pen. se afla si inter­zicerea drepturilor parintesti. Astfel cum rezulta din prevederile art. 65 C.pen. pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, deci si a drepturilor parintesti, se aplica facultativ atunci cand pedeapsa stabilita este inchisoarea de cel putin doi ani si instanta constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara, si obligatoriu cand legea prevede expres aceasta pedeapsa.

B) Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata

Codul penal, in art. 112 lit. g), se refera la aceasta masura de siguranta ce are rolul de a preveni actele de  violenta fizica sau psihica impotriva membrilor familiei.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

C) Abandonul de familie

Comiterea acestei infractiuni prevazuta de art. 305 C.pen. este pedepsita alter­nativ cu inchisoarea stricta sau cu zile-amenda si consta in savarsirea de catre per­soana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel indreptatit la intretinere a uneia dintre urmatoarele fapte:

- parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu‑l la suferinte fizice sau morale;

- neindeplinirea cu rea‑credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege;

- neplata cu rea‑credinta, timp de doua luni a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca.

D) Relele tratamente aplicate minorului

Potrivit art. 306 din Codul penal aceasta infractiune consta in punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i‑a fost incredintat spre crestere si educare.

E) Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului

Articolul 307 C.pen. incrimineaza, sub denumirea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, in alin. (1) „retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i‑a fost incre­dintat minorul, potrivit legii, . ”, iar in alin. (2) „fapta persoanei careia i s‑a incre­dintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul in conditiile prevazute de parti sau de organul competent”.

F) Punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji

Aceasta infractiune este prevazuta in art. 314 C.pen. si consta in „parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre persoana care o are sub paza sau ingrijire, punan­du‑i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala”. Potrivit art. 314 alin. (2), „Este aparata de pedeapsa persoana care dupa savarsirea faptei, isi reia de bunavoie indatoririle”.

Sanctiuni pentru neindeplinirea indatoririlor cu privire
la bunurile copilului

2.1. Raspunderea parintilor pentru pagubele pricinuite minorului
               din culpa lor

Parintii au, potrivit art. 105 alin. (1) C.fam., indatorirea de a administra bunurile copilului minor si de a‑l reprezenta in actele civile, daca nu a implinit varsta de 14 ani. La fel ca tutorele (art. 141 C.fam.), ei raspund daca in calitatea lor de adminis­tra­tori au pricinuit minorului pagube. Raspunderea lor este solidara (art. 1003 C.civ.) daca au administrat impreuna si de comun acord bunurile minorului.

2.2. Gestiunea frauduloasa

Aceasta infractiune este prevazuta de art. 214 C.pen. Ea se savarseste ca urmare a neindeplinirii in conditii corespunzatoare a indatoririi de administrare a bunurilor minorului de catre parinti sau cei ce au aceasta insarcinare, daca s‑a prici­nuit o paguba cu rea‑credinta. In actuala reglementare fapta se sanctioneaza numai cu inchi­soarea, pedeapsa alternativa a amenzii nemaifiind prevazuta.

TEST DE AUTOEVALUARE

Care este modalitatea prin care parintele caruia nu i s-a incredintat minorul poate pastra legaturi personale cu copilul?

Bunicii au dreptul de a avea legaturi personale cu copilul?

In ce conditii parintii raspund material pentru prejudiciile produse de copiii lor minori?

Ce drepturi si ce obligatii pastreaza parintele decazut din drepturile parintesti 

RASPUNSURI:

1.Relatiile personale se pot realiza prin:

- intalniri ale copilului cu parintele ori cu alte persoane ce au dreptul la relatii perso­nale cu copilul;

- vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

- gazduirea copilului pe o perioada determinata;

- corespondenta ori alta forma de comunicare;

- transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane ce au dreptul la relatii personale;

- transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare.

2. Da, desi practica  a fost oscilanta, in final s-a recunoscut si bunicilor acest drept, mai ales ca si ei pot fi obligati sa contribuie la intretinerea copilului.

3. Articolul 1000 alin. (2) din Codul civil instituie o prezumtie relativa de culpa impo­triva parintilor, care sunt tinuti a raspunde pentru prejudiciul cauzat altor persoane de copiii lor minori[10].

Raspunderea parintilor este o raspundere civila delictuala, indirecta, respectiv pentru fapta altei persoane si intervine atunci cand sunt indeplinite anumite conditii.

Conditiile generale ale raspunderii parintilor sunt: existenta prejudiciului, a faptei ilicite a minorului si a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, iar condi­tiile speciale sunt: copilul sa fie minor si sa aiba locuinta la parintii sai.

4. Acesta pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul ( daca acestea nu pun in pericol copilul), dreptul de a consimti la adoptie si obligatia de intretinere.

Bibliografie:

1.Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucuresti, 200