Omorul deosebit de grav

Omorul deosebit de grav

Continutul legal

Dupa cum s‑a aratat, in cazul omorului, legiuitorul a impartit circumstantele agra­vante in circumstante care atribuie infractiunii caracter calificat, pe care le‑a prevazut in art. 175. C.pen., si circumstante care atribuie infractiunii caracter deosebit de grav. Acestea din urma sunt prevazute in art. 176 C.pen. si ele constau in sa­varsirea omorului:

a) prin cruzimi;

b) asupra a doua sau mai multe persoane;

c) de catre o persoana care a mai savarsit un omor;

d) pentru a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide;

f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;

g) de catre un judecator sau procuror, politist, jandarm sau militar in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora

Imprejurarile prevazute in art. 176 lit. a)‑g), reprezinta, de asemenea, comportari antiumane, care alarmeaza si revolta societatea in cel mai inalt grad; ele confera omorului un pericol care depaseste gradul de pericol social al formelor calificate de omor, inscrise in art. 175 C.pen.

I. Omorul savarsit prin cruzimi [art. 176 lit. a) C.pen.]. Este una dintre cir­cumstantele omorului deosebit de grav, intalnita in practica judiciara mai des, din pacate, decat alte circumstante agravante ale omuciderii.

Cu toate ca intelesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, atat din lucrarile de specialitate, cat si din solutiile pronuntate de instantele judecatoresti, se desprinde o semnificatie care a intrunit consensul general. Astfel, dictionarul juridic penal defineste cruzimile ca o "manifestare de ferocitate in comiterea unei infractiuni de natura sa provoace suferinte chinuitoare, prelungite, victimei"[2]; tot astfel, in dic­tionarul limbii romane, intelesul cuvantului "crud" este identic cu cel juridic: "care se desfata la suferintele altuia" sau "atitudine, fapta cruda, ferocitate, barbarie" .

In practica judiciara, s‑a considerat ca omorul este savarsit prin cruzimi, atunci cand faptuitorul a conceput si executat fapta, folosind metode cauzatoare de sufe­rinte prelungite si de maxima intensitate, realizand astfel, alaturi de rezultatul con­stand in suprimarea vietii victimei si un al doilea rezultat, constand in chinuirea ei fizica sau morala. Au fost socotite ca intrunind elementele omorului deosebit de grav savarsit prin cruzime: stropirea victimei cu benzina, dupa care i s‑a dat foc[5], biciuirea victi­mei cu sarma impletita; aplicarea de multiple lovituri cu un corp taios si un timp inde­lungat, astfel incat sa se provoace suferinte prelungite ; aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari ai victimei .

Daca actiunea de ucidere se realizeaza prin actele convergente ale mai multor faptuitori, actele acestora nu se fractioneaza in raport de fiecare faptuitor, ci se iau in considerare in ansamblu. Astfel, trei inculpati care au aplicat victimei, fiecare lovituri repetate cu diferite obiecte, cu picioarele si pumnii, cauzandu‑i multiple leziuni, frac­turi si suferinte prelungite, au fost condamnati pentru infractiunea de omor savarsit prin cruzimi[8].

In cazul actelor de violenta repetate, trebuie sa se faca distinctie intre situatiile in care aceste acte au semnificatia de a chinui victima si de a‑i prelungi suferintele in mod inutil, fata de situatiile in care repetarea loviturilor nu exprima, prin specificul si obiectul folosit, decat modalitatea de a realiza uciderea. In acest din urma caz nu se face aplicarea agravantei. Astfel, inculpatul a aplicat victimei, cu un polonic, mai multe lovituri in regiunea capului, cauzandu‑i o fractura de bolta la baza craniului si hemoragie meningo‑ventriculara, care au dus la deces; de asemenea, a lovit victima si cu picioarele. Toate acestea s‑au desfasurat intr‑un interval scurt, din materialita­tea faptelor rezultand ca inculpatul a urmarit sa suprime viata victimei si nu sa‑i cau­zeze suferinte si chinuri prelungite in timp. In aceste conditii, agravanta mentionata nu este aplicabila[9].

Actele de cruzime comise de faptuitor cu prilejul omorului provoaca implicit si un sentiment de oroare celor din jur ori de groaza insotita de o puternica reprobare a josniciei si a lipsei de omenie a infractorului. Astfel, aplicarea de lovituri repetate cu toporul si decapitarea victimei cand nu mai reactioneaza fizic, provoaca oroare si dezgust si se incadreaza in norma de incriminare a omorului savarsit prin cruzimi[10].

Nu intereseaza daca cruzimile au dus, prin ele insele, la moartea victimei sau daca faptuitorul le‑a folosit numai pentru a o chinui inainte de a o ucide[11]. Exista agra­vanta pe care o analizam chiar daca agresorul supune la chinuri victima, fara a urmari sa o ucida in acest mod, dar care accepta si posibilitatea acestor consecinte. Ne sprijinim aceasta opinie pe unele solutii din practica judiciara, in care s‑a retinut ca exista infrac­tiunea de omor deosebit de grav si nu infractiunea de loviri cauzatoare de moarte atunci cand faptuitorul a aplicat victimei, care, in cele din urma a decedat, cu deosebita intensitate, numeroase lovituri cu o curea peste tot corpul, lovituri care i‑au provocat multiple echimoze, cuprinzand mai mult din jumatatea corpului, plagi, contuzii, fracturi ale coastelor .

Cu privire la intelesul notiunii de cruzime, in literatura juridica s‑a evidentiat ne­cesitatea de a nu se asimila actelor de cruzime suferintele inerente provocate in majoritatea cazurilor de omucidere, atunci cand se folosesc asemenea mijloace ca: topor, otrava, glont[13], putand avea caracterul unor acte de cruzime numai acelea care depasesc limita celor de mai sus, indiferent de ecoul faptei in randul cetatenilor.

II. Omorul savarsit asupra a doua sau mai multor persoane [art. 176 lit. b) C.pen.] In doctrina penala s‑a sustinut ca legea noastra penala incrimineaza distinct omorul savarsit prin actiuni diferite, in imprejurari diferite, [respectiv, omorul savar­sit de o persoana care a mai savarsit un omor, prevazut in art. 176 lit. c) C.pen.] de omorul asupra a doua sau mai multor persoane prin aceeasi actiune. In cazul omorului comis in aceste din urma conditii exista ca element specific nu o pluralitate de victime, ci si vointa de a ucide in aceeasi imprejurare si prin aceeasi actiune doua sau mai multe persoane[14] (de exemplu, aruncarea unei bombe care a ucis mai multe persoane, otravirea mancarii sau a bauturii pe care au consumat‑o victimele, des­carcarea unei arme automate asupra unui grup de persoane etc., cu consecinta uci­derii a cel putin doua persoane).

Asupra interpretarii prevederilor de mai sus, in practica judiciara s‑a decis, dim­potriva, ca aceasta infractiune exista si atunci cand doua sau mai multe persoane au fost ucise de infractor sau infractori in aceeasi imprejurare sau cu aceeasi ocazie[15], indiferent daca omorul multiplu s‑a produs printr‑o singura actiune, ca in exemplele de mai sus, sau prin mai multe actiuni (de exemplu, tragand succesiv focuri de arma asupra mai multor victime, lovind cu cutitul doua sau mai multe persoane etc.).

Aceasta din urma solutie s‑ar putea motiva si cu argumentul ca, intrucat textul nu face nicio precizare, s‑ar putea concepe ca si omorul comis prin actiuni diferite asu­pra a doua sau mai multe persoane ar trebui sa aiba un tratament similar.

Agravanta se aplica numai daca se produce efectiv moartea a cel putin doua per­soane, caz in care ne aflam in prezenta omorului deosebit de grav in forma con­sumata, sau daca activitatea de ucidere indreptata impotriva a doua sau mai multor persoane ramane fara rezultatul cerut de lege, in sensul ca nu se produce moartea nici uneia dintre aceste persoane, caz in care ne aflam in prezenta tentativei la infrac­tiunea de omor deosebit de grav.

Daca actele de violenta, comise cu intentia de a ucide in aceeasi imprejurare, asu­pra a doua persoane, dintre care una a decedat, constituie atat infractiunea de omor, simplu, calificat sau deosebit de grav, comisa asupra unei singure persoane, cat si tentativa de omor, dupa caz simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate in con­curs, atunci agravanta prevazuta in art. 176 alin. (1) lit. b) C.pen. nu este aplicabila[16].

Pentru aplicarea agravantei, faptuitorul trebuie sa aiba reprezentarea consecin­telor constand in suprimarea vietii a doua sau mai multor persoane, sa urmareasca sau sa accepte un asemenea rezultat in imprejurarile in care actioneaza.

Daca faptuitorul demonstreaza intentia directa de a ucide o singura persoana, folosind mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane - ca rezultat potential - in raport cu care actioneaza cu intentie indirecta, atunci fapta se incadreaza, dupa cum s‑a aratat, in omor calificat, conform art. 175 lit. e) C.pen. Pentru stabilirea in­tentiei de omor deosebit de grav, constand in uciderea a doua sau mai multor per­soane, se impune deci sa se procedeze la o analiza amanuntita asupra mijloacelor folosite de faptuitor pentru a ucide, cat si asupra circumstantelor si imprejurarilor cauzei susceptibile de a oferi indicatii asupra finalitatii actului[17].

Numai in situatia in care se ajunge la concluzia ca faptuitorul a actionat astfel incat rezultatul, constand in uciderea a doua sau mai multor persoane a fost prevazut si urmarit sau cel putin acceptat, iar rezultatul respectiv s‑a si produs ori, din motive independente de faptuitor, a ramas in faza de tentativa, se retine intentia pentru deosebit de grav, conform art. 176 lit. b) C.pen. Nu este necesar ca inculpatul sa aiba de la inceput intentia de a ucide doua sau mai multe persoane, ci este suficient ca intentia respectiva sa survina ulterior si sa se releve in modul de savarsire ulte­rioara
a faptelor.

Astfel, daca inculpatul aplica victimei mai multe lovituri de cutit, iar ulterior, cand alta persoana ii cere socoteala pentru fapta savarsita, aplica si acesteia doua lovituri de cutit, raspunderea se formuleaza in baza agravantei de omor asupra a doua sau mai multor persoane, nefiind necesar ca ambele acte de ucidere sa fie rezultatul unei rezolutii unice anticipate, ci numai ca inculpatul sa dea dovada, in cadrul imprejurarii in care actioneaza, de intentia de a ucide doua sau mai multe persoane[18].

III. Omorul savarsit de o persoana care a mai comis un omor [art. 176 lit. c) C.pen.] Circumstanta agravanta se refera la un antecedent al faptuitorului - savar­sirea anterioara a altui omor, imprejurare care demonstreaza persistenta autorului in ceea ce priveste savarsirea faptei si il caracterizeaza ca deosebit de periculos.

Prin "omor", in cazul art. 176 lit. c) C.pen., se intelege numai fapta prevazuta in Codul penal cu aceasta denumire. In consecinta, antecedentul cerut de lege faptuito­rului nu exista daca acesta a savarsit anterior o alta infractiune care a avut ca urmare moartea unei persoane[19] (de exemplu: pruncucidere, ucidere din culpa, loviri sau vata­mari cauzatoare de moarte, viol care a avut ca urmare moartea victimei etc.).

Unii autori si‑au exprimat parerea ca omorul savarsit anterior ar trebui sa fie un omor consumat[20].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Alti autori au opinat, dimpotriva, ca nu ar fi neaparat necesar ca omorul anterior sa fie un omor consumat, antecedentul faptuitorului putand fi si o tentativa de omor[21].

Acest punct de vedere este impartasit, in general, si in practica judiciara[22], moti­vandu‑se ca legiuitorul, caracterizand antecedentul faptuitorului, se refera la savar­sirea anterioara a altui omor, deci a unei infractiuni de omor; or, potrivit art. 144 C.pen., prin "savarsirea unei infractiuni" se intelege comiterea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau tentativa, precum si par­ticiparea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. In al doilea rand, se sustine ca, din punctul de vedere al periculozitatii sociale a faptuitorului, nu exista deosebiri esentiale intre cel ce comite o tentativa de omor, moartea persoanei nepro­ducandu‑se datorita unor imprejurari independente de vointa acestuia si cel ce savar­seste un omor consumat, din moment ce, in ambele cazuri, savarsirea unui nou omor denota o aceeasi grava lipsa de respect fata de viata omului. In ceea ce priveste primul argument, este de observat ca legiuitorul foloseste in text termenul "omor" si nu expresia "infractiune de omor", expresie pe care nu omite sa o foloseasca ori de cate ori considera ca dispozitiile art. 144 C.pen. trebuie aplicate. In ceea ce priveste al doilea argument, s‑a subliniat ca, daca nu ar exista deosebiri esentiale - din punctul de vedere al periculozitatii sociale a faptuitorului - intre cel ce savarseste o ten­ta­tiva de omor si cel ce savarseste pentru prima data un omor consumat, nu si‑ar gasi explicatia dispozitiile art. 21 C.pen., potrivit carora tentativa se sanctioneaza numai cand legea prevede expres aceasta, iar in cazurile cand se pedepseste, pedeapsa este cea cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului pe­depsei prevazute de lege pentru infractiunea consumata .

Aplicarea agravantei implica un omor anterior care sa nu fi fost savarsit intr‑o imprejurare care inlatura caracterul penal al faptei, ca de exemplu, in legitima aparare, deoarece, in caz contrar, nu se poate vorbi de omor, in sensul dispozitiilor art. 174 C.pen.

Nu intereseaza daca pentru omorul savarsit anterior, faptuitorul a beneficiat sau nu de vreo cauza de atenuare a pedepsei. Daca a beneficiat de o astfel de cauza, instanta de judecata va tine seama de aceasta la stabilirea pedepsei pentru omorul deosebit de grav[24]. In practica judiciara s‑a decis, de asemenea, ca nu intereseaza daca faptuitorul a fost sau nu reabilitat pentru omorul savarsit anterior , daca acest omor a fost amnistiat, ori daca, in ceea ce il priveste, a intervenit sau nu prescriptia.

Incriminand omorul deosebit de grav, legiuitorul a avut in vedere un antecedent al faptuitorului, si anume, savarsirea anterioara a altui omor si acest antecedent exista, caracterizandu‑l ca deosebit de periculos, indiferent daca a intervenit sau nu reabilita­rea, amnistia ori prescriptia, cu atat mai mult cu cat aceste imprejurari inlatura numai raspunderea penala sau consecintele condamnarii, nu si fapta in realitatea ei.

In literatura juridica s‑a exprimat si punctul de vedere contrar, in sensul ca nu exista agravanta pe care o analizam, in cazul in care omorul anterior s‑ar afla in vreuna din situatiile la care se refera art. 38 C.pen.; aceste cazuri, excluzand starea de recidiva, impiedica si luarea in considerare a omorului ca antecedent susceptibil sa atraga aplicarea agravantei[26].

Daca omorurile savarsite constituie o pluralitate de infractiuni sub forma con­cursu­lui sau a recidivei, se aplica, dupa caz, si dispozitiile referitoare la concursul de infrac­tiuni sau la recidiva.[27] Astfel, daca pentru omorul sau omorurile savarsite ante­rior, fap­tuitorul a fost condamnat definitiv, ultima fapta de omor se incadreaza in dispo­zitiile art. 176 lit. c) C.pen., aplicandu‑se totodata si dispozitiile referitoare la recidiva, iar daca, neexistand o hotarare definitiva de condamnare, toate aceste omo­ruri se jude­ca deodata, primul este sanctionat, ca omor unic, in raport cu conditiile in care s‑a savarsit, fiecare dintre celelalte incadrandu‑se in dispozitiile art. 176 lit. c) C.pen., cu aplicarea, in final, si a dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni.

Intr‑o alta parere exprimata in literatura juridica, s‑a sustinut ca nu sunt aplicabile regulile recidivei si ale concursului de infractiuni in raport cu omorul anterior, deoare­ce legiuitorul a efectuat din aceste imprejurari un element circumstantial al omorului; ca urmare, in aceste cazuri se aplica pedeapsa prevazuta pentru omorul deosebit de grav si nu aceea care ar fi rezultat din aplicarea dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni sau recidiva[28].

Intrucat tentativa la forma agravata a unei infractiuni presupune existenta, in momentul intreruperii executarii ori ramanerii acesteia fara rezultat, a imprejurarii care constituie circumstanta agravanta, in cazul omorului deosebit de grav prevazut de art. 176 lit. c) C.pen., exista tentativa atunci cand o persoana, care a mai savarsit un omor, incepe executarea unui alt omor, executare care este insa intrerupta sau ramasa fara rezultat, datorita unor imprejurari independente de vointa ei[29].

Circumstanta este personala si, in consecinta, nu se transmite participantilor. Acestia vor raspunde pentru omor deosebit de grav numai daca si in persoana lor exista antecedentul cerut de lege autorului.

IV. Omorul savarsit pentru a comite sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii [art. 176 lit. d) C.pen.] Imprejurarea care atribuie acestui omor caracter deosebit de grav consta in sco­pul special urmarit de faptuitor, care trebuie sa fie savarsirea sau ascunderea savar­sirii unei talharii sau piraterii. Intrucat talharia si pirateria sunt infractiuni care prezinta ele insele un grad ridicat de pericol social, scopul urmarit de faptuitor face ca omorul savarsit sa depaseasca, prin gravitatea sa, atat omorul simplu, cat si omorul cali­ficat. La aceasta se adauga si periculozitatea mult sporita a faptuitorului, care, savar­sind fapta, manifesta, totodata, o lipsa de respect, atat fata de dreptul de proprietate, cat si fata de dreptul la viata omului, care este bunul cel mai de pret al acestuia.

Daca in cazul omorului calificat prevazut in art. 175 lit. h) C.pen., faptuitorul urmareste, prin savarsirea faptei, inlesnirea sau ascunderea oricarei infractiuni, in cazul omorului deosebit de grav prevazut in art. 176 lit. d) C.pen. scopul este restrans numai la savarsirea sau ascunderea unei talharii sau piraterii. Intrucat, atat agravanta prevazuta in art. 175 lit. h) C.pen., cat si cea prevazuta in art. 176 lit. c) C.pen., se refera la o aceeasi imprejurare - scopul comiterii omorului - aplicarea uneia dintre aceste agravante exclude aplicarea, in acelasi timp, a celeilalte. Incadra­rea faptei in dispo­zitiile art. 176 lit. d) C.pen. este insa compatibila cu aplicarea ce­lorlalte circumstante agravante ale omorului. In acest sens, in practica judiciara s‑a decis ca fapta inculpatului care, surprins de victima (paznic de noapte), in timp ce fura o cantitate de lucerna, i‑a aplicat acesteia o lovitura de furca, cauzandu‑i leziuni in urma carora ea a decedat, trebuie incadrata atat in dispozitiile art. 175 lit. f) C.pen., (omor comis in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu ale victimei), cat si in dispozitiile art. 176 lit. d) C.pen.[30]

Intrucat circumstanta agravanta prevazuta in art. 176 lit. d) C.pen. se refera la scopul special urmarit de faptuitor - comiterea sau ascunderea comiterii unei talharii sau piraterii - un omor se va incadra in dispozitiile art. 176 lit. d) C.pen., ori de cate ori se va stabili ca faptuitorul a suprimat cu intentie viata unui om, pentru a crea conditiile favorabile savarsirii sau ascunderii uneia dintre aceste infractiuni. Este ne­cesar ca activitatea faptuitorului sa fie "de asemenea natura si violentele sa fie exer­citate in asa mod, incat sa exprime legatura lor, din punct de vedere material si subiectiv, cu scopul care se cere realizat".[31] Cu alte cuvinte este necesar ca omorul sa fi creat in mod obiectiv conditiile favorabile savarsirii sau ascunderii savarsirii unei talharii sau piraterii si ca faptuitorul sa fi avut reprezentarea realizarii, prin savarsirea omorului, a scopului urmarit. In sensul celor aratate, in practica judiciara, s‑a retinut ca omor deosebit de grav, potrivit art. 176 lit. d) C.pen., omorul savarsit in urmatoa­rele imprejurari: inculpatul care a observat, cu un anumit prilej, ca victima poarta la gat o pungulita, s‑a dus intr‑o seara la domiciliul acesteia pentru a o jefui si a strans‑o de gat. Vazand ca victima nu a decedat, a pus mana pe un topor care era rezemat de soba si l‑a apasat cu taisul pe gatul ei, pana cand a ucis‑o. Cautand apoi in pun­gulita, inculpatul a gasit numai o iconita pe care nu a luat‑o . Din imprejurarile de fapt retinute rezulta, intr‑adevar, pe de o parte, ca omorul savarsit a creat conditiile favo­rabile jefuirii victimei, iar pe de alta parte, ca inculpatul a avut reprezentarea realizarii scopului urmarit prin savarsirea omorului.

Pentru aplicarea agravantei, asa cum rezulta si din aceasta speta, este suficient ca scopul special urmarit de faptuitor sa existe in momentul savarsirii omorului. Daca acest scop s‑a realizat efectiv, adica faptuitorul a savarsit talharia sau pirateria, raspunderea sa penala se va stabili atat pentru omor deosebit de grav, potrivit art. 176 lit. d) C.pen., cat si pentru talharie sau piraterie[33]. Astfel, in practica judiciara s‑a reti­nut ca omor deosebit de grav, in concurs cu infractiunea de talharie, fapta inculpatilor care au lovit cu un ciomag o persoana in varsta inaintata, in zona torace­lui si in alte parti ale corpului, parasind‑o in nesimtire, pe camp, intr‑o noapte geroasa de iarna, dupa ce i‑au luat hainele . In ceea ce priveste talharia sau pirateria care intra in con­curs cu omorul deosebit de grav, aceasta se incadreaza in dispozitiile art. 211 alin. (1) C.pen. si nu in dispozitiile 211 alin. (3) C.pen. - talharie care a avut ca urmare moar­tea victimei, deoarece, din moment ce faptuitorul a actionat cu in­tentie in ceea ce priveste producerea mortii victimei, nu se poate retine ca el este, in acelasi timp, in culpa fata de acest rezultat mai grav, asa cum cere textul art. 211 alin. (3) C.pen. Daca faptuitorul, urmarind comiterea sau ascunderea unei talharii sau piraterii, savar­seste o tentativa de omor, exista tentativa la omorul deosebit de grav prevazut de
art. 176 lit. d) C.pen. Aceasta tentativa intra in concurs cu tentativa sau infractiunea consumata de talharie sau piraterie, dupa cum executarea talhariei sau a pirateriei a fost intrerupta sau dusa pana la capat.

Circumstanta agravanta prevazuta in art. 176 lit. d) C.pen., referindu‑se la scopul savarsirii omorului, deci la latura subiectiva a infractiunii, este o circumstanta perso­nala. In consecinta, ea nu se rasfrange asupra participantilor[36], afara de cazul in care acestia au actionat si ei cu acelasi scop.

Omorul deosebit de grav prevazut in art. 176 lit. d) C.pen. se deosebeste de tal­haria prevazuta in art. 211 alin. (1) C. pen, prin aceea ca, in cazul talhariei, fap­tui­to­rul nu actioneaza cu intentia de a ucide, ci cu intentia de a savarsi furtul cu vio­lenta, moartea victimei fiind un rezultat mai grav decat cel intentionat (praeterintentie).

V. Omorul savarsit asupra unei femei gravide [art. 176 lit. e) C.pen.] Actiu­nea de ucidere a unei femei gravide produce efecte adanci in viata sociala, fiind privita ca o manifestare deosebit de periculoasa. O asemenea fapta cauzeaza moartea a doua fiinte si lezeaza simtamantul firesc al respectului fata de fenomenul creatiei fiintei umane, avand totodata consecinte multiple la nivelul familiei si grupului social respectiv.

Graviditatea este o stare fiziologica ce se stabileste medical sau prin orice alte mij­loace. Nu are semnificatie stadiul evolutiei sarcinii, deoarece textul foloseste expresia "femeie gravida", fara nicio limitare.

Fatul reprezinta numai o speranta de viata si, ca urmare, nu se pretinde via­bilitatea lui.

Starea de graviditate trebuie sa fie reala. Daca faptuitorul savarseste omorul, con­vins fiind ca victima este insarcinata, dar in realitate se constata inexistenta sar­cinii, agra­vanta nu functioneaza. De asemenea, in caz de eroare asupra identitatii persoanei, daca victima ucisa este alta femeie decat cea insarcinata si vizata de infractor, agra­vanta nu se aplica. In situatia in care atat femeia vizata, cat si femeia ucisa sunt gravide, textul de lege are aplicare, fiindca legea protejeaza viata oricarei femei insarcinate, indiferent de identitatea ei (a se vedea discutiile in legatura cu error in persona).

Daca actiunea este indreptata impotriva unei femei gravide, dar este deviata dintr‑un motiv oarecare si produce efecte asupra altei femei care nu este gravida, consi­deram ca, in baza aceluiasi principiu al realitatii, agravanta nu are aplicare.

In momentul in care faptuitorul savarseste actul de ucidere el trebuie sa cunoasca starea de graviditate a victimei.

Nu este necesar ca faptuitorul sa aiba la dispozitie o constatare de ordin medical, ci este suficienta cunoasterea ca atare - indiferent din care sursa - a starii de gravi­ditate. Astfel, fapta inculpatului de a aplica victimei mai multe lovituri de cutit in regiu­nea gatului, cauzandu‑i moartea, se incadreaza in agravanta de calificare privind omorul unei femei gravide, deoarece inculpatul cunostea ca victima era insarcinata in luna a 7‑a, fiind ruda cu ea, iar sarcina era evidenta.

VI. Omorul savarsit asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. f) C.pen.]. Ratiunea cuprinderii unei asemenea agra­vante in Codul penal decurge din cali­tatea subiectului pasiv de purtator al autoritatii de stat, fie ca este procuror, judecator, jandarm sau militar. Dupa revolutie, mai ales, practica judiciara a inregistrat fapte grave indreptate impotriva acestor functiuni de stat - care se ocupa, in principal, cu prevenirea si reprimarea infrac­tiunilor - comise de elemente antisociale, anarhice, care au sfidat ideea de lege si auto­ritate de stat in Romania.

Evident, pentru a se retine aceasta circumstanta, functionarul trebuie sa se afle in timpul serviciului sau fapta sa se comita in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.

VII. Omorul savarsit de catre un judecator sau procuror, politist, jandarm sau militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. g) C.pen.]. Aceasta imprejurare agravanta a fost introdusa prin Legea nr. 278/2006 si se refera la calitatea speciala a subiectului activ al infractiunii de omor si anume: judecator, procuror, politist, jandarm sau militar.

In opinia legiuitorului comiterea unui omor de catre o persoana care reprezinta autoritatea, care are atributii in apararea linistii si ordinii publice, in mentinerea legalitatii si a ordinii de drept, constituie o imprejurare deosebit de grava.

Pentru retinerea acestei circumstante se cere sa existe o legatura intre indatoririle de serviciu sau publice ale acestora si activitatea infractionala de ucidere.