Lucrari ce se efectueaza iarna in stupina

Lucrari ce se efectueaza iarna in stupina

In general, lucrarile privind ingrijirea familiilor de albine pe timp de iarna se rezuma ia crearea conditiilor care sa asigure albinelor o deplina liniste si inlaturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viata al lor.Principalele lucrari care se efectueaza iarna in stupina sunt:
1. Prevenirea deranjarii si nelinistirii albinelor
Pe toata perioada iernii se urmareste ca familiile sa nu fie deranjate de pasari de curte, ciocanitori, pitigoi etc., unele dintre acestea aducand mari pagube stupinei. Soarecii reusesc deseori sa patrunda in stupi producand adevarate ravagii. Pe langa consumarea proviziilor de miere si pastura ei strica si fagurii incat nu se mai pot folosi, inghit si albine vii datorita faptului ca ele nu se mai pot apara ca in sezonul cald. Din acest motiv, acolo unde se constata ca soarecii au patruns in cuiburile unor familii (cadavre de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soarece, rumegus de ceara in cantitate exagerata pe fundul stupului la urdinis) devine necesara interventia apicultorului pentru evacuarea soarecilor. 2. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive
Modul de iernare si starea unei familii pot fi apreciate cu usurinta prin 'ascultare', fara a se recurge la deschiderea stupului. La cercetarea familiilor de albine, sau la orice interventie in interiorul stupilor in care acestea sunt adapostite, se va recurge numai in situatii exceptionale, cand viata familiei in cauza este amenintata de lipsa de provizii, de imbolnavire sau alte stari anormale ce nu se pot inlatura din afara. Ascultarea familiilor de albine in lunile de iarna se face o data la 3-4 saptamani, apropiind urechea de peretele din fata al stupului. Unii crescatori de albine se folosesc, in acelasi scop, de un tub de cauciuc lung de 1m, avand diametrul interior de 0,8-1 cm, iar altii de stetoscopul medical. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdinis si a celuilalt capat in ureche, sau folosirea stetoscopului permite perceperea si interpretarea zumzetului albinelor:
- zumzetul moderat si uniform arata ca familia de albine este in stare buna si ca iernarea decurge normal;
- bazaitul puternic arata ca familia este in suferinta;
- zumzetul slab, insotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, inseamna ca familia este infometata. Aceasta se intampla nu numai cand familia a intrat in iarna cu provizii suficiente, ci si atunci cand s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarna. Din cauza temperaturii scazute (in stupii orizontali si cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alaturati, plini cu provizii si nici in partea opusa a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. Cand zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fara abuz insa, prin lovirea cu mana a peretelui din fata al stupului. Daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, care insa inceteaza imediat, inseamna ca familia ierneaza in conditii bune. Zumzetul prelung, neuniform in intensitate si 'plangator' indica absenta matcii. Din cauza nelinistii provocate de lipsa matcii familia consuma mai multe provizii, se imbolnaveste de diaree, se epuizeaza si adeseori piere in intregime. Cand in stupina exista matci de rezerva, indreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descopera, dupa ce, in prealabil stupul a fost transportat intr-o incapere unde temperatura este de aproximativ +15°C, insa numai atat cat se poate da intr-o parte diafragma si primul fagure cu albine pentru a se introduce in spatiul gol creat fagurii, albinele si matca dintr-un nucleu. Cand nu exista nuclee cu matci de rezerva, familia de albine orfana se uneste cu alta familie mai slaba care are matca, procedandu-se la fel. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face si dupa aspectul diferitelor resturi, dupa cantitatea de albine moarte gasite pe jos, in fata urdinisului, dupa resturile scoase de pe fundul stupului si aspectul lor. Mortalitatea exagerata a albinelor se datoreaza fie faptului ca familia a iernat cu prea multe albine-varstnice, fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. Prezenta albinelor umede, mucegaite, arata ca in stup este prea multa umiditate. Cadavrele de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soareci, arata ca acesti periculosi daunatori au patruns in stup. Rumegusul si albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sarma indoita la un capat in unghi drept. Rumegusul de fagure se pastreaza ca materie prima de ceara sub forma de bulgarasi pentru extractia continutului de ceara in primavara. Separarea albinelor moarte din rumegusul de faguri se face cu ajutorul unei site. Albinele moarte se strang si se ard. Daca albinele au abdomenul umflat si se vad pete de diaree la urdinis sau pe scandura de zbor, inseamna ca familia de albine respectiva este pe cale de a se imbolnavi sau este deja bolnava de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioara sau a consumului exagerat de hrana ca urmare a conditiilor nefavorabile de iernare. Prezenta cristalelor printre cadavrele de albine dovedeste ca mierea din fagurii pe care ierneaza albinele s-a cristalizat. Din contra, acolo unde mortalitatea este neinsemnata si rumegusul de faguri nu este umed, inseamna ca iernarea decurge normal. Completarea proviziilor in cuiburile familiilor slab aprovizionate, precum si aprovizionarea celor lipsite de hrana in sezonul rece se face mai usor cand la rezerva stupinei exista faguri cu miere capacita de calitate superioara. Pentru aceasta operatie, stupul cu familia ce trebuie ajutata se duce mai intai intr-o incapere incalzita. Aici i se inlatura capacul, impachetajul si mai apoi podisorul. Observand pozitia ghemului, avem grija ca fagurele cu miere sa fie introdus intr-o margine a lui, in asa fel incat celulele cu miere sa fie in contact cu albinele, in cazul cand pe cei doi faguri marginasi intre care urmeaza sa se introduca fagurele cu miere se gasesc putine albine, atunci el se introduce peste inca o rama, spre mijlocul cuibului, unde se afla mai multe albine, in asemenea cazuri se face cate un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu putine albine si cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii marginasi pot trece si se pot alatura restului de albine din ghem. in cazul in care se administreaza familiei zahar candi, serbet, turte, nu mai este necesara aducerea stupului intr-o incapere incalzita, administrarea facandu-se direct pe vatra stupinei. In continuare, iata cateva retete de preparare a turtei din miere cristalizata si a serbetului de zahar:
a) Turta din miere cristalizata si zahar (dupa C. Antonescu).
Majoritatea sortimentelor de miere cristalizeaza (mai repede mierea de rapita, zmeura, floarea-soarelui) iar zaharul tos este si el format din cristale. Formarea turtelor avand in componenta lor aceste doua ingrediente cristalizate trebuie sa tina seama de faptul ca albinele consuma doar in parte turta daca contine cristalele mari (atat de miere cristalizata, cat si de zahar), restul, cristalele grosiere, aruncandu-le pe fundul stupului, iar cand timpul permite, scotandu-le chiar afara din stup. Pentru a preveni aceasta situatie se procedeaza astfel:'se foloseste la prepararea turtei doar miere lichefiata sau granulata fin (avand consistenta untului) si zahar pudra macinat sau pisat fin. Mierea cristalizata se lichefiaza in bain-marie. Pentru a nu se denatura calitatile mierii - pierderea prin incalzire excesiva a enzimelor si vitaminelor - apa incalzita in care se tin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie sa aiba temperatura mai mare de 45°C. in continuare, mierea lichefiata se toarna peste zaharul pudra (o parte miere la patru parti zahar), apoi se framanta cu mana, ca un aluat, pana la omogenizarea amestecului. Este indicat ca turta folosita la sfarsitul perioadei de iernare sa contina si ceaiuri medicinale cu efect in stimularea activitatii albinelor si apararea starii de sanatate a acestora. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din urmatoarele plante medicinale: cimbrisor (Herba thymus sp.), izma (Folia menfriae), tei (Flores tilliae), roinita (Folia mellissae), sunatoare (Herba hyperici), musetel (Flores chamomillae], galbenele (Flores calendulae), coada soricelului (Flores millefolii), coada calului (Herba equiseti), maces (Fructus cynosbati) si soc (Flores sambucus). Se iau cate 4-5 g din fiecare planta mentionata mai sus. Amestecul de plante se macereaza circa 10 minute cu 3 parti apa rece. Apoi se adauga apa clocotita pana la un litru. Se amesteca totul bine si se lasa acoperit timp de 30 minute. Infuzia rezultata se strecoara printr-o panza curata. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepara din o parte miere, o parte ceai medicinal si zahar pudra dupa nevoie (pana ce amestecul dobandeste consistenta aluatului de paine) adaugand si 1 g sare de lamaie la kilogramul de pasta, in locul infuziei medicinale preparate in casa, se poate folosi preparatul 'Protofil'destinat stimularii dezvoltarii familiilor de albine si combaterii nosemozei. in acest caz se administreaza 34 ml kilogramul de pasta. Pasta obtinuta se administreaza sub forma de turte (greutatea unei turte poate varia intre 500 si 1000 g) ambalate in hartie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregatite se pun deasupra ramelor, dupa ce in prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafata pungii, prin care albinele vor veni in contact cu turta.b) Serbetul de zahar cu miere (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).
Pentru obtinerea a 10 kg serbet sunt necesare 7,700 kg zahar pudra, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml 'Protofil'. intreaga cantitate de zahar pudra pe care o vom folosi, se aduce in incaperea de lucru, la cald, cu cel putin patru ore inainte, in cazul in care zaharul pudra se prezinta sub forma de bulgari, acestia se zdrobesc fin. Mierea ce se foloseste trebuie sa fie necristalizata si in nici un caz miere de mana. Se recomanda in special folosirea mierii de salcam, tei sau faneata, nefermentata, provenita de la familii sanatoase. Mierea se incalzeste putin, doar atat cat sa devina mai fluida iar apoi se dilueaza cu ceaiul (infuzia) preparat in prealabil, intr-un vas emailat se pune zaharul pudra, se adauga mierea si apoi se framanta bine totul cu mana, pana cand continutul devine ca o pasta fina care nu se intinde si nu este lipicioasa. Serbetul astfel preparat se ambaleaza in pungi de plastic in cantitati de 500-1000 g sau chiar mai mari, in functie de aprecierea noastra asupra cantitatii care ar fi necesara familiei de albine. Turta de serbet trebuie sa aiba grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi asezata deasupra ramelor sub podisor.
c) Serbetul fiert (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).
Se poate prepara din zahar cu apa sau ceai, sau din zahar si miere de albine cu apa sau ceai. Pentru prima varianta, la 10 kg de zahar se folosesc 2,300 l apa sau ceai de plante medicinale. Pentru a doua varianta, la 10 kg zahar si 2 kg miere de albine se adauga 1,750 l apa sau ceai de plante medicinale. Indiferent de varianta, cantitatile indicate se introduc intr-un vas emailat de mare capacitate, deoarece in momentul prepararii volumul continutului creste mult din cauza spumei care se formeaza. Siropul astfel obtinut se pune al fiert la un foc slab si se urmareste momentul in care incepe fierberea. Cu un termometru masuram temperatura, si cand aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se considera suficient de fiert si se da jos de pe foc. in lipsa de termometru se poate folosi o metoda mai simpla care ne indica terminarea invertirii zaharului: intr-un pahar cu apa rece se picura cu o lingurita din siropul care fierbe; daca picaturile de sirop nu se amesteca cu apa din pahar si formeaza o bobita este dovada ca serbetul este gata. in cazul cand la prepararea serbetului se foloseste si miere de albine, aceasta se adauga numai cand serbetul s-a terminat de fiert. Se toarna apoi compozitia intr-un vas curat care a fost udat in prealabil cu apa rece. in acest mod se impiedica formarea de cristale mari de zahar. Se lasa sa se raceasca pana ce totul ajunge la temperatura de 40°C. in acest moment se incepe invartitul siropului cu o lopatica de lemn, efectuand miscarile intr-un singur sens, pana cand siropul incepe sa-si schimbe culoarea spre alburiu si apoi alb, intarindu-se. Frecatul serbetului este incheiat atunci cand saltand lopatica serbetul care curge de pe aceasta nu se scufunda in restul masei serbetului ci ramane la suprafata. Dupa racire se ambaleaza in hartie cerata sau pungi de plastic in cantitate de 500 g pana la 2000 de grame, in functie de necesitatile familiei respective. 3. Indepartarea fara zgomot a zapezii neafanate si a ghetii de pe scandurelele de zbor ale stupilor si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte. Se urmareste ca in interiorul stupilor sa nu patrunda apa sau zapada prin orificiile de ventilatie sau crapaturi. Se curata scandura de zbor si urdinisul de zapada transformata in sloi de gheata. Gheata se inlatura cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cutit incalzit pentru a se evita zgomotul si deranjarea albinelor. Acoperirea partiala sau in totalitate a stupilor cu zapada nu este un prilej de ingrijorare, caci prin aceasta se asigura o protectie suplimentara contra pierderilor de caldura. Totodata, nu este prilej de ingrijorare nici in ce priveste sufocarea albinelor, caci prin zapada afanata aerul curat poate patrunde in stupi. Totousi, cand zapada se topeste, e indicata inlaturarea ei din fata urdinisului, deoarece aerul patrunde mai greu prin zapada care incepe sa se topeasca. Catre sfarsitul iernii, se inlatura zapada sau 'petecele' de zapada de pe toata vatra stupinei. Este bine sa se presare paie, pleava sau frunze uscate pe vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale, izolatoare, albinele se pot aseza fara pericol in timpul zborurilor de curatire. Altfel, asezandu-se pe zapada, pamantul umed si inghetat, ele raman amortite, nu mai pot zbura si mor.
4. Inlesnirea si supravegherea zborurilor de curatire ale albinelor
In conditii normale, in sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula in intestinul gros o cantitate importanta de excremente. Aparitia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curatire ale albinelor si eliberarea intestinului supraincarcat. Zborurile tarzii de toamna si chiar in cursul lunilor de iarna (posibile in unii ani in lunile decembrie, ianuarie, februarie) au o influenta deosebit de buna asupra iernarii. Este important ca albinele sa beneficieze de zborul de curatire pentru a se evita declansarea diareii pe al carei fond se pot instala boli grave, in special nosemoza. Stimularea zborului de curatire necesita cateva masuri: eliberarea urdinisului de albine moarte, indepartarea chiar a capacelor stupilor si a materialului de protectie, asa incat
razele soarelui sa incalzeasca direct podisorul. Pentru a stimula albinele sa iasa afara din stup se recomanda si lovirea usoara a peretilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Este, de asemenea, important ca vatra stupinei sa fie curatata si sa se aplice masuri pentru topirea zapezii. Familiile normale efectueaza un zbor intens, cu o durata de 30-50 minute. Prezenta apicultorului in stupina este obligatorie pentru ca urmarindu-se modul de desfasurare a zborului sa fie identificate familiile ce prezinta stari anormale si solutionate aceste cazuri. Este important de retinut ca familiile de albine care efectueaza zboruri de curatire mai timpuriu se vor dezvolta rapid in primavara. Unele familii fac incercari de zbor, la temperaturi mai scazute. Acest fenomen poate insemna prezenta unor stari anormale ce au dus la supraincarcarea intestinului gros al albinelor. Se atrage atentia apicultorilor, in mod deosebit, asupra necesitatii de a asigura zborul albinelor in primele zile favorabile, deoarece in conditiile climatice din tara noastra, dupa cateva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie, revine o perioada rece care poate dura chiar doua-trei saptamani, in familiile care au facut zborul in primele zile favorabile, cresterea puietului pe scara larga incepe cu doua-trei saptamani mai repede decat in celelalte familii, ceea ce este deosebit de important in special pentru culesul de la salcam.

<

Analiza: Investitiile straine - delimitari conceptual-metodologice. Tipuri de investitori. Analiza: Puterea gandului bun

-Absolvent de liceu care prezinta un certificat de calificare sau un certificat de

absolvire a unui curs de formare de minim 150 de ore in domeniul agricol.

Prima etapa de verificare a indeplinirii activitatilor prevazute in Planul de afaceri va incepe nu mai tarziu de 3 ani de la data aprobarii deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tanarului fermier, iar urmatoarea etapa (conformitatea completa) nu mai tarziu de 5 ani.

Conditii minime obligatorii pentru acordarea sprijinului

Pentru a putea primi sprijin in cadrul Masurii112, solicitantul sprijinului trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

- Sa se instaleze pentru prima data in exploatatia agricola ca si conducator (sef)

al acesteia;

- Detine sau se angajeaza sa dobandeasca 2competente si calificari profesionale in raport cu activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare.

-Este membru al unei familii de fermier si a lucrat mai mult de 50% din timpul sau de lucru in cadrul fermei (nu neaparat in ferma familiei) cel putin 12 luni inaintea instalarii

sale pe cont propriu;

Criterii de selectie ale proiectului

Proiectele se depun in cadrul mai multor sesiuni de depunere anuale. In situatia in care

valoarea totala a proiectelor eligibile depuse in cadrul unei sesiuni, se situeaza peste

valoarea totala alocata acesteia, atunci proiectele prin care se solicita sprijin financiar

pentru instalarea tinerilor fermieri sunt supuse unui sistem de selectie, in baza caruia

fiecare proiect este punctat, conform urmatoarelor criterii de selectie:

/div>

---

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|