Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Agricultura


Qdidactic » bani & cariera » agricultura
Nevoia de reforma a PAC. Reforma Mc Shary 1992



Nevoia de reforma a PAC. Reforma Mc Shary 1992


a.      Primele etape

Primele reactii ale comunitatii la efectele negative ale POLITICA AGRICOLAau aparut la sfarsitul anilor ‘70. Desi modeste, in 1979 au fost operate primele schimbari la sistemul preturilor nelimitat garantate. S-a decis astfel, sa se introduca o taxa de coresponsabilitate la productia de lapte, cu scopul transferarii asupra producatorilor a unei parti din cheltuielile de stocare si a subventiilor necesare exportarii pe piata mondiala a excedentelor acumulate. In scurt timp insa, taxa de coresponsabilitate stabilita s-a dovedit insuficienta pentru stoparea cresterii productiei de lapte.

Anul urmator insa, ministrii agriculturii au recunoscut in principiu ca POLITICA AGRICOLAtrebuie sa ia in considerare o anumita limitare a productiei. Pentru a restrange oferta la nivelul cererii (consumul interior plus export), in 1984 a fost introdus sistemul cotelor la productia de lapte. In 1988 au fost operate schimbari radicale in PAC. In aceasta directie, consiliul Ministrilor a decis sa plafoneze cheltuielile agricole suportate pe viitor de comunitatea Europeana. Cresterea cheltuielilor agricole trebuia sa ramana net inferioara ritmului de crestere a PIB in comunitate. S-a instituit astfel o “linie directoare” obligatorie, fixand un plafon, prin care rata cresterii cheltuielilor pentru agricultura  nu mai putea sa depaseasca 74% din rata de crestere a PIB-ului comunitar.

“Cei doisprezece” au decis atunci sa aplice plafoane pentru garantiile acordate principalelor produse comunitare, exceptie facand laptele, pentru care sistemul cotelor fusese stabilit in 1964, si zaharul, ce fusese dintotdeauna supus regimului cotelor la productie. Aceste limitari, denumite stabilizatori, erau mecanisme destinate a controla cheltuielile comunitare aferente organizarii comune a pietei. Stabilizatorii functionau pe baza unuia si aceluiasi principiu fundamental: daca productia depasea un nivel determinat (cantitatea maxima garantata, CMG), atunci sprijinul acordat agricultorilor se reducea automat. Aceasta reducere se aplica ansamblului productiei si nu  numai asupra partii ce depasea CMG. Pentru cereale, CMG a fost fixat la 160 milioane tone pe an. In cazul depasirii acestui plafon, se proceda la reducerea pretului cu 3% pe parcursul anului urmator recoltei luate in considerare. Reducerile de pret fiind cumulative, orice productie care depasea CMG pentru a doua oara dadea nastere unei noi reduceri de preturi de 3%.

Stabilizatorii au avut un succes limitat. Acumularea excedentelor, in special in sectoarele carnii de bovine si lapte, continuau sa cantareasca greu in bugetul comunitar. In acelasi timp, preturile pe pietele cerealiere mondiala, reflectand devalorizarea dolarului in raport cu monedele comunitare, antrenau o crestere a costului subventiilor la export. Conjunctura internationala a condus la pierderea de catre Comunitate a unor piete traditionale de export, precum republicile din fosta URSS si anumite regiuni din Orientul Mijlociu.




Toate aceste evolutii au facut ca trei ani mai tarziu, reforma din 1988 sa se dovedeasca deja inadaptata. Exista totusi un sector in care POLITICA AGRICOLAs-a dovedit eficace: dezvoltarea rurala in ansamblul sau.

POLITICA AGRICOLAa dispus dintotdeauna de fonduri pentru sprijinirea modernizarii si restructurarii sectorului agricol. Primul program finantat de sectiunea “orientare” a Fondului European pentru Orientare si Garantii Agricole a demarat in 1972.

Incepand din 1988, Comunitatea a mobilizat simultan sectiunea “orientare” din FEOGA, Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) si Fondul Social European (FSE), intr-o actiune concertata in beneficiul dezvoltarii rurale. Obiectivul acesteia este diversificarea activitatilor economice din zonele rurale si dezvoltarea infrastructurilor aferente acestora, in scopul sustinerii sectorului agricol ce va continua sa constituie temelia Europei rurale.

In toate regiunile care au nevoie de ajutorul sau, sectiunea “orientare” din FEOGA, incurajeaza investitiile destinate sa amelioreze competitivitatea exploatarilor agricole, prin interventii sub forma proiectelor de modernizare, instalarea tinerilor fermieri, instituirea unor programe de pensionare anticipata sau de ajutoare destinate agriculturii din zonele de munte si din zonele defavorizate.

De asemenea, actiunile intreprinse in acest sens contribuie in egala masura la finantarea proiectelor menite sa:

reduca productiile excedentare;

amelioreze transformarea si comercializarea produselor agricole si silvice;

amelioreze folosinta neagricola a terenurilor arabile;

protejeze mediul inconjurator si sa incurajeze impadurirea terenurilor.

In 1991 comunitatea a lansat o noua initiativa destinata in principal regiunilor rurale. Aceasta initiativa denumita “Leader2” este un program de auto-asistenta a regiunilor periferice sau a colectivitatilor rurale numarand intre 5.000 si 100.000 locuitori. „Leader” finanteaza proiectele dezvoltate de asociatiile locale si alte grupuri in vederea diversificarii bazei economice a zonelor rurale, promovarii asistentei tehnice, furnizarii de consultanta.


Aceste elemente ale programului de dezvoltare rurala in curs de desfasurare in Uniunea Europeana au constituit precursorii masurilor de acompaniere continute in reforma decisa in 1992 si destinata sustinerii agricultorilor.

b.      Modificarea decisiva: Reforma McShary (1992)

Constienta de nevoia unei restructurari substantiale, Comisia a inaintat noi propuneri de reforma in 1991. In aceste propuneri de reforma, comisia a declarat ca singura optiune viabila oferita agriculturii comunitare pe termen lung rezida intr-o politica de preturi competitive. Numai aceasta formula permite comunitatii sa faca fata unei concurente inevitabile, atat pe piata interna, cat si pe pietele mondiale. Reforma politicii agricole trebuie sa-i incite pe agricultori sa recurga la metode de productie mai puti intensive, reducand astfel impactul negativ asupra mediului si excedentele de productie agricole.

Scopul noii politici agricole era sa asigure corelarea ofertei cu cererea, fara a afecta viata fermierilor din mediul rural. Numai instrumentele financiare se vor schimba. Orice scadere a pretului va fi acoperita printr-un sistem de compensari directe.

Dupa mai mult de un an de discutii si negocieri, Consiliul de Ministri a adoptat oficial in iunie 1992, reforma cea mai radicala si mai ambitioasa pe care agricultura europeana a cunoscut-o in cei treizeci de ani ce s-au scurs de la instituirea PAC. Aceasta reforma a fost inevitabila pentru o comunitate ce dorea sa sparga cercul vicios: preturi agricole ridicate – supraproductie.

Asa cum s-a vazut, remediile mai putin radicale intreprinse pana in 1992 au esuat. Reforma din 1992, cunoscuta sub numele de McShary, constituie piatra unghiulara a unei strategii vizand plasarea POLITICA AGRICOLAin centrul strategiei de dezvoltare rurala a Uniunii Europene.

Obiectivele sale esentiale sunt in numar de cinci:

mentinerea Comunitatii in randul producatorilor si exportatorilor de produse agricole, prin cresterea competitivitatii agricultorilor sai, atat pe pietele interne, cat si pe pietele de export;

reducerea excedentelor prin reducerea productiei la nivelul cererii manifestate pe piata;



diminuarea preturilor la consum si concentrarea ajutorului asupra agricultorilor ce au cea mai mare nevoie de sprijin;

incurajarea agricultorilor sa nu-si abandoneze terenurile;

protejarea mediului si dezvoltarea potentialului natural al satelor.

Elementul central al pachetului reformei consta in reducerea preturilor la produsele cheie si scoaterea din cultura a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor pe venit rezultate din aceste doua masuri, agricultorii vor primi compensatii directe. Reforma McShary se refera inainte de toate la cereale oleaginoase, plante proteice si carne de bovine.

Preturile minime garantate ale cerealelor se diminueaza cu 295 in decurs de trei ani incepand cu campania agricola 1993/94. Prin aceasta reducere, preturile cerealelor comunitare se vor apropia de nivelul celor de pe piata internationala. Pentru mentinerea unei limite rezonabile (aproape 40%) a preferintei comunitare, un pret minim la import se aplica importurilor de cereale pe piata comunitara. Mai mult, o cantitate determinata din suprafata arabila destinata cerealelor va fi retrasa din cultura, in functie de crearea estimata pe piata. In primul an suprafata retrasa din cultura reprezinta 15% din suprafata cerealiera a UE.   

Obligatia de inghetare a terenurilor nu se aplica micilor producatori de cereale din Comunitate, adica fermierilor ce cultiva aproximativ mai putin de 20 ha (media comunitara). Terenurile retrase din cultura pot fi utilizate in scopuri productive nealimentare, spre exemplu pentru producerea de cereale destinate fabricarii de biocarburanti.

Producatorilor de cereale li se compenseaza direct si integral pierderea pe venit rezultata din reducerea preturilor garantate. Compensarea este conditionata de retragerea din cultura a 15% din suprafata cultivata cu cereale, oleaginoase si plante proteice. Platile compensatorii directe pentru sustinerea veniturilor sunt calculate pe baza randamentelor medii ale fiecarei regiuni agricole din UE. Pe aceeasi baza se calculeaza si platile compensatorii destinate sa acopere pierderile de venit rezultate ca urmare a retragerii din cultura a terenurilor. Micii producatori insa, primesc compensatii fara obligatia de inghetarea a unui procent din suprafata cerealiera.

Trecerea de la sistemul de garantare a preturilor la un sistem de sprijinire directa a veniturilor agricultorilor are darul sa alinieze sectorul cerealier la principiile aplicate celorlalte produse, precum oleaginoasele, legumele transformate, uleiul de masline si tutunul.

Un alt domeniu important al reformei McShary il constituie reducerea preturilor garantate la carnea de bovine. Pe parcursul acelorasi trei ani, preturile lor vor fi reduse cu 15%. Pentru crescatorii de animale aceasta reducere va fi compensata in doua moduri :

- Agricultorii ce folosesc pasunatul liber primesc o prima suplimentara pe cap de animal, destinata incurajarii acestui tip de crestere extensiva a bovinelor in defavoarea cresterii intensive in sistem industrial.

- Primele nu sunt acordate si crescatorilor ce-si cresc animalele in grajd, dar ei pot fi compensati pentru pierderile rezultate din reducerea preturilor la carnea de bovine prin utilizarea de cereale furajere ieftine pentru hrana animalelor. Mai mult, primele existente pentru boi si pentru vacile de lapte au fost majorate. In loc sa piarda bani in cadrul sistemului reformat, agricultorii ce practica cresterea extensiva a animalelor vor avea de castigat. Acest lucru este valabil si pentru micii producatori de cereale, care nu sunt obligati sa apeleze la retragerea din cultura a terenurilor. In cadrul noului sistem, veniturilor lor brute pot sa creasca.

Schimbarea mecanismelor pietei pentru o serie de produse individuale este insotita de masuri de acompaniere adiacente, care sunt destinate incurajarii metodelor de cultura menite sa protejeze mediul inconjurator (bazate pe utilizarea in mica masura a ingrasamintelor si pesticidelor), finantarii programelor de impadurire a terenurilor si asigurarii gestionarii terenurilor retrase din cultura.

Mai mult, UE co-finanteaza regimul de pensioare anticipata mai avantajos pentru agricultorii cu varste peste 55 ani, lasand astfel locul tinerilor agricultori.

Reforma McShary, chiar daca radicala, nu inceteaza sa se sprijine pe principiile fundamentale ale PAC. Ea da agricultorilor asigurarea ca UE nu si-a schimbat angajamentul sau fundamental in  ceea ce ii priveste. Chiar daca preturile sunt scazute, preferinta comunitara este respectata. Piata unica a produselor agricole si aplicarea preturilor unificate pe tot teritoriul Uniunii au fost mentinute. Ca si in cazul sustinerii preturilor, costul ajutoarelor directe platite agricultorilor sunt suportate din bugetul comunitar, fara sa apara fisuri in ceea ce priveste solidaritatea financiara. Datorita faptului ca acordul din 1992 integreaza aceste ajutoare in categoria cheltuielilor obligatorii, carora Uniunea trebuie sa le faca fata cu prioritate absoluta, agricultorii sunt protejati contra riscului reducerii eventuale a nivelului compensatiilor.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|