Proiectarea spatiilor verzi

PROIECTAREA SPATIILOR VERZI

1 Piese scrise

1.1 Memoriu justificativ

Din vechi timpuri oamenii au supus si modelat natura inconjuratoare,la inceput pentru a-si asigura cele necesare vietii si pentru a-si crea un microclimat mai favorabil in preajma locuintelor.Terenul afectat din localitatea Oradea, Judetul Bihor  se amenajeaza pentru a modifica pozitiv aspectul global al suprafetelor si pentru a realiza un microclimat satisfacator. Am hotarat infiintarea unui spatiu verde cu suprafata de 5 ha.

1.2 Principiile aplicate in proiectare

1.2.1 Principiul functionalitatii

Principiul functionalitatii sau al proiectarii organice presupune proportionalitatea functionala a volumelor, suprafetelor si formelor planurilor.

Notiunea de functionare include si conditii sociale psihologice si economice deoarece omul este atras instinctiv spre frumos, si intrucat functionalitatea normala a unui obiect este menita sa atraga si sa incante omul, frumusetea este considerata adesea un element functional.

Folosirea improprie a unor terenuri devine suparatoare nu numai estetic dar si practic pentru ca destinatia nepotrivita introdusa fortat si fara sens in peisaj genereaza fictiuni care pot sa distruga nu numai calitatile cele mai atragatoare ale peisajului si chiar sa impiedice functionarea adevarata

1.2.2 Principiul compatibilitatii

Principiul compatibilitatii functiei cu ambientul presupune alegarea acelor folosinte ale spatiilor verzi care sa se incadreze mediului inconjurator. Spre exemplu o gradina zoologica amplasata in centrul orasului, oricat de bine ar fii organizata ar avea ca rezultat final in compatibilitatea sa cu stilul cea ce ar fii suparator si neplacut.

1.2.3 Principiul armoniei 

Principiul armoniei  presupune relatia desavarsita a tuturor elementelor dintr-un intreg. Frumosul se realizeaza prin faptul ca un intreg este generat de legile armoniei prin relatiile dintre partile sale si nu dintr-o singura parte considerata prin ea insasi. M. Bolisavievici considera ca „ordinea este intr-adevar cea mai mare si cea mai generala dintre legile esteticii”.

1.2.4. Principiul proportionalitatii

Proportia este realizata de relatia stabilita intre marimile unor elemente. Distributia acestor elemente trebuie sa le scoata in evidenta si sa le ierarhizeze ca valori compozitionale.

Relatia dintre elementele compozitionale ale unei amenajari peisagistice actioneaza armonios pentru a crea un echilibru estetic. Distanta de la care se urmareste un obiectiv al amenajarii peisagistice se stabileste in functie de modul in care acesta urmeaza a fi contemplat. Daca distanta dintre privitor si obiectiv este egala cu cea mai mare dimensiune a acestuia atunci se contempla detalii ale obiectivului iar privirea cade sub un unghi de 45o.

Daca se urmareste contemplarea obiectivului ca ansamblu ca  ansamblu fara ca privitorul sa faca eforturi de al privi, adica isi pastreaza pozitia fara normala a capului, atunci distanta intre aceste elemente va fi de 2X mai mare decat inaltimea obiectivului, astfel se creeaza intre linia orizontal a campului vizual si inaltimea obiectivului un unghi de 27o.

Daca obiectivul este urmarit ca o parte componenta a unui ansamblu atunci distanta se mareste devenind de 3X mai mare decat inaltimea obiectivului realizandu-se astfel un unghi de 18o intre campul vizual si inaltimea obiectivului.

Cu cat privirea se indeparteaza de obiectiv cu atat unghiul se micsoreaza, iar obiectivul pierde predominanta asupra campului vizual. Aceste repere sunt necesare in proiectarea punctului de interes intr-o amenajare peisagistica valoroasa si moderna

1.2.5. PRINCIPIUL UNITATII

Presupune o multitudine contopita care se bazeaza pe o conceptie dominanta capabila sa inchege toate partile intr-un intreg obtinandu-se in final unitate in diversitate.

Toate elementele unei amenajari peisagistice sunt legate unele de altele. Nici unul dintre ele nu este suficient dar fiecare ramane subordonat la un altul si toate unui element principal numit centrul sau capul compozitiei. Cel mai adesea acest punct de plecare este definit de catre cladirea cea mai importanta aflata pe terenul unde se amplaseaza spatiul verde.

Echilibrul presupune realizarea in care atentia sa se repartizeze egal pe partea dreapta si cea stanga a axei verticale central.

Intr-o compozitie peisagistica echilibrul poate fi simetric sau asimetric (ascuns). Echilibrul este simetric cand de fiecare parte a unei axe optice se gasesc mase similare si egale.

Formele simetrice ale unui plan evoca simtul disciplinei al ordinii inalte, al magnificului, si a formei.

Echilibrul asimetric se realizeaza prin mase nesimilare si inegale echilibrate de fiecare parte a unei axe optice sau prin evaluarea minte – ochi a formei masei valorii, culorii si asocierii.

Intr-o amenajare asimetrica vizitatorul nu este condus pas cu pas ci este lasat sa descopere singur ceea ce este placut, frumos si folositor.

Asimetria pune omul in ce mai stransa armonie cu natura.

1.2. PRINCIPIUL ORIGINALITATII

Caracterul original al unei amenajari peisagistice este valoarea care separa distinct 2 amenajari concepute stilistic identic, aplicand aceleasi reguli si principii.

Acest caracter original confera compozitiei originalitate.

Amenajarea spatiului verde este unica la fel ca si originalitatea si personalitatea arhitectului peisagist. In originalitatea unei amenajari peisagistice se implica 2 notiuni: inspiratia si influenta.

Inspiratia determina suprapunerea spatiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat si se bazeaza pe temeinice cunostinte de arhitectura peisagistica avand un rol determinant in conducerea originalitatii amenajarii.

Amenajarile gradinilor istorice pot fi copiate dar nu pot reda timpurile in care au fost concepute. Acestea fie reusite numai in contextul perioadei istorice respective. Ele insa pot inspira ducand la sporirea abilitatii celui care proiecteaza si la crearea unei compozitii peisagistice originale prospere deschizand o noua dimensiune.

1.3. CADRUL NATURAL. PARTICULARITATI PEDOCLIMATICE

1.3.1. ASEZAREA GEOGRAFICA

Proiectarea si amenajarea spatiului verde s-a facut in localitatea Oradea  care se gaseste la intersectia coordonatelor geografice de 47o latitudine nordica si 22o longitudine estica si la 180 m deasupra nivelului marii.

1.3.2. CLIMATUL

1.3.2.1. TEMPERATURA AERULUI

Temperatura medie anuala calculata pe 60 ani este de 5,5oC, iar luna cu temperatura cea mai scazuta este Ianuarie cu -6oC.

TABEL Nr. 1

Temperaturi medii lunare si anuale

normale (pe 60 ani) si din 2009-2010

Temperatura minima absoluta este de -35oC si s-a inregistrat in Ianuarie 194

Amplitudinea maxima absoluta este de 51oC.

Temperaturi medii zilnice mai mari de 0oC se inregistreaza incepand din a prima decada a lunii martie.

Suma temperaturilor in perioada de vegetatie (1,03 – 31,10) este 3120 ceea ce corespunde cerintelor majoritatii plantelor ornamentale.

Brumele tarzii de primavara se produc in mod obisnuit in martie foarte rar aprilie, iar cele timpurii de toamna apar obisnuit in Octombrie rar septembrie.

Temperaturile cele ridicate din cursul verii determinate de insolatia puternica influenteaza in mod nefavorabil plantele fapt pentru care interes reprezinta numarul de zile cu temperaturi maxime peste 25oC, zile de vara si peste 30oC, zile tropicale.

Analizand valorile normale ale acestui element climatic se constata ca numarul cel mai ridicat de zile cu temperaturi foarte mari se inregistreaza in lunile iulie si august.

TABEL Nr. 2

Numarul zilelor cu temperaturi maxime mai mari de

25oC (zile de vara) si mai mari de 30oC (zile tropicale)

1.3.2.2. PRECIPITATIILE ATMOSFERICE

Suma anuala a precipitatiilor medii pe 20 ani este de 620 mm, cu o repartizare relativ uniforma in cursul anului.

Lunile cele mai bogate sunt mai, iunie si iulie, iar cele cu precipitatii mai reduse sunt ianuarie, februarie, martie, septembrie si octombrie.

TABEL Nr. 3

Precipitatiile lunare si anuale

Normale si in anii 2003, 2004 (mm)

1.3.2.2.1. UMIDITATEA ATMOSFERICA

Umiditatea relativa a aerului exprimata in valori medii lunare si anuale prezinta scaderi mai accentuate in lunile mai, iulie si august si valori mai ridicate in lunile de iarna.

TABEL Nr. 4

Umiditatea relativa a aerului lunara si anuala

normala si in anii 2003 si 2004

1.3.2.3. VANTUL

Regimul eolian indica predominanta vanturilor in cursul lunilor de iarna din directia N si NV, iar in cursul verii directia dominanta sa fie dinspre SV si V.

Intensitatea cea mai mare o au vanturile dinspre V si SV mai ales in lunile de iarna si primavara ca si cele din noiembrie.

TABEL Nr. 5

Viteza medie a vanturilor (m/s)

1.3.3. SOLUL SI CONTINUTUL IN ELEMENTE NUTRITIVE

Spatiul verde se instaleaza pe un sol de tip cernoziom. Textura solului este luto-nisipoasa la luto – argiloasa, este uniforma pe profil. Humusul ajunge pana la 15% in Ao, rezerva de humus este de 60 – 120 t/ha, reactia este moderat acida – pH = 7 aprovizionarea cu humus si elemente nutritive este buna.

Au o ertilitate naturala buna nu numai pentru padurile de foioase si de amestec ci si pentru plantele plantate cultivate.

TABELUL Nr.6

Continutul mediu in elemente nutritive sau minerale

al solului pe care se planteaza

1.3.3.1. REACTIA SOLULUI

Plantele ornamentale au cerinte diferite fata de reactia substratului, fiecare specie putand extrage din sol elementele nutritive la un anumit pH. Majoritatea speciilor insa au o dezvoltare normala in soluri usor acide.

pH-ul este masura aciditatii sau alcalinitatii solului exprimata in logaritmul cu  sens schimbat a concentratiei de ioni de H.

Scara pe care se noteaza pH-ul se intinde de la 0 la 14.

pH-ul poate fi corectat in limitele cerute de plantele care urmeaza sa se planteze. Pentru cresterea pH-ului se foloseste agro-calcarul, dolomita, varul, iar pentru scaderea ph-ului se poate utiliza sulful sau sulfatul de amoniu.

Valoarea pH-ului in solul unde se infiinteaza spatiul verde este de 6,5.

1.4. CONCLUZII PRIVIND CONDITIILE CLIMATICE

Din studiul conditiilor climatice rezulta ca localitatea Oradea, in care se instaleaza spatiul verde are conditii climatice favorabile dealurilor.

Conditiile climatice din anii 2003 si 2004 evaluate la valori medii nu se abat prea mult de la conditiile normale fiind corespunzatoare pentru majoritatea speciilor ornamentale.

1.5. SPECII DE PLANTE UTILIZATE

1.5.1. SPECII LEMNOASE DECORATIVE PRIN FRUNZE

Pentru a realiza o amenajare uniforma, armonioasa si functionala, o amplasare a vegetatiei tinand cont de stilul adoptat, conditiile pedoclimatice, relieful si expozitia terenului precum si particularitatile tipologice, biologice si ale plantelor.

Speciile cu frunze mici si forme decorative le-am amplasat in apropierea traseelor de circulatie pentru a putea fi admirate, iar cele cu frunze mari si forme obisnuite le-am amplasat in fundal, in palcuri sau masive.

Am avut in vedere metamorfozarea culorii frunzelor toamna, punand in evidenta acele specii care isi schimba culoarea frunzisului din verde in rosu, caramiziu sau portocaliu in contrast cu coniferele si speciile de foioase cu frunzis persistent.

Speciile lemnoase decorative prin frunze utilizate in proiect sunt cuprinse in tabelul numarul 7.

TABELUL Nr.7

Speciile lemnoase decorative prin frunze utilizate

in amenajarea acestui spatiu verde

1.5.2. SPECII FOIOASE DECORATIVE PRIN FRUNZIS PERSISTENT SI FRUCTE

Persistenta frunzisului si prezenta fructelor este o calitate foarte valoroasa a vegetatiei ornamentale. Foarte interesante mi s-au parut coniferele cu frunzis persistent pe care le-am combinat cu alte foioase decorative prin fructe eventual cu ramuri colorate pentru a realiza o armonie cromatica mai ales in peisajul monoton al iernii.

Speciile foioase decorative prin frunzis persistent si fructe utilizate in proiect sunt prezentate in tabelul numarul 8.

TABELUL Nr.8

Specii Foioase Decorative Prin Frunzis Persistent Si Fructe

1.5.3. SPECII LEMNOASE DECORATIVE PRIN FLORI

Florile sunt podoaba cea mai de pret a vegetatiei lemnoase ornamentale. Pentru a crea un decor floral permanent am utilizat specii care infloresc esalonat.

Abundenta florilor alaturi de persistenta lor pe planta a fost o caracteristica de care am tinut seama la alegerea si asocierea acestora.

Parfumul degajat de florile unor specii lemnoase: tei, salcam, iasomie, liliac, le-am pus in valoare prin amplasarea acestora in zona de odihna.

Speciile lemnoase ornamentale decorative prin flori folosite in amenajarea spatiului verde sunt prezentate in tabelul 9.

1.5.4. SPECII FLORICOLE

Prezenta florilor in spatii verzi aduce un plus de culoare si eleganta. La alegerea si asocierea speciilor am avut in vedere adaptarea si pretentiile acestora la conditiile pedoclimatice si factorii de stres urban: praf, noxe, iluminat artificial.

Esalonarea infloririi a fost o caracteristica importanta de care am tinut seama la alegerea speciilor floricole.

Pentru ornarea triajelor, a chioscurilor, zidurilor am utilizat specii agatatoare.

Speciile floricole utilizate in amenajarea spatiului verde sunt cuprinse in tabelul numarul 10.

TABELUL Nr. 10

Specii floricole utilizate in spatiul verde amenajat

1.5.5. SPECII PENTRU GAZON

Gazonul face legatura intre diferitele elemente ale spatiului verde contribuind esential la unitatea in diversitate a acestuia. Prin culoarea sa verde si suprafata intinsa gazonul scoate in evidenta atat cladirile cat si toate elementele profilate sau plantate pe peluze.

Pentru reusita deplina a gazonului am amestecat 4 specii pentru a compensa eventualele pierderi ale unei specii pricinuite de conditiile nefavorabile prin instalarea si inlocuirea cu plante apartinand celorlalte specii din amestec.

La alegerea speciilor am avut in vedere urmatoarele caracteristici ale plantelor:

temperamentul speciilor, de umbra, semiumbra, lumina

cerintele fata de substantele nutritive si umiditatea solului

rezistenta la seceta si temperaturi scazute

capacitatea de rasarire

ritmul de crestere

rezistenta la tasare

reactia la tundere

Speciile utilizate au fost: Lolium perene Elka – 40%, Festuca rubra Dawston – 30%, Poa pratensis Geronimo – 15%, Agrostis tenuis – 15%.

Lolium perene Elka – prezinta un frunzis foarte fin, verde stralucitor, prefera solurile mijlocii exigente la fertilizare si irigare, se instaleaza rapid si este agresiva fata de alte specii.

Festuca rubra Dawson – are un frunzis foarte fin, se adapteaza usor la soluri secetoase, are temperament de umbra, se instaleaza lent, suporta si necesita tunsul scurt.

Poa pratensis Geronimo – are frunzis mijlociu ca finete, are inradacinare superficiala, este exigenta fata de udari si fertilizari repetate, se instaleaza lent, este buna pentru gazon englezesc.

Agrostis tenuis – are frunzis fin, este adaptat la mai toate tipurile de dol, nu suporta seceta, este pretabila la gazon englezesc.

1.5. LISTA GLOBALA DE SPECII

TABELUL Nr. 11