Avantajele si costurile cresterii si dezvoltarii economice

Avantajele si costurile cresterii si dezvoltarii economice

Ca orice proces, cresterea si dezvoltarea economica presupune costuri si avantaje. Cresterea si dezvoltarea economic a reprezinta o prioritate in programele de guvernare din majoritatea tarilor lumii, datorita avantajelor pe care le asigura:

conduce la un standard de viata si civilizatie ridicat, deoarece are ca rezultat sporirea venitului real pe locuitor, ceea ce permite asigurarea unei cantitati mai mari de bunuri si servicii de calitate superioara la dispozitia consumatorilor;

creeaza posibilitati pentru eliminarea sau diminuarea saraciei

permite redistribuirea venitului in favoarea anumitor categorii ale populatiei, fara a inrautati situatia altora. Aceasta creeaza premisele asigurarii unei repartitii mai echitabile a venitului, fara a diminua in termeni absoluti bunastarea categoriilor favorizate;

determina importante modificari structurale in economie in favoarea activitatilor cu randamente mai ridicate, ceea ce inseamna cresterea potentialului productiv al societatilor respective;

permite o mai eficienta integrare in circuitul economic mondial, ceea ce va avea drept consecinta o crestere a capacitatii acelor economii de a crea putere de cumparare necesara importurilor de noi tehnologii, utilaje si materiale, in vederea cresterii viitoare;

induce mutatii stabile pe plan institutional, cultural, al traditiilor si mentalitatilor oamenilor creind astfel un climat propice dezvoltarii viitoare;

creste prestigiul si credibilitatea tarii respective pe piata financiara internationala si in relatiile internationale in general;

se creeaza resurse suplimentare ce pot fi destinate programelor de imbunatatire a sistemului de protectie a mediului inconjurator.

Cresterea si dezvoltarea economic a nu pot asigura aceste avantaje decat cu costuri ale caror dimensiuni difera de la o tara la alta in functie de capacitatea fiecarui guvern de a aplica in mod corespunzator cele mai adecvate politici in acest domeniu. Aceste costuri se refera la:

efectele negative pentru o parte a membrilor societatii care, datorita introducerii progresului tegnologic, isi pot pierde locurile de munca, readaptarea lor prin recalificare sau prin migrarea intr-o alta zona geografica in vederea gasirii altor locuri de munca presupunand efort, stres, cheltuieli suplimentare, inrautatirea conditiilor de viata. Pe aceasta tema exista voci care atrag atentia asupra unor perspective foarte sumbre privind ocuparea: societea unei singure cincimi - 20% versus 80% - anticipata de Jeremy Rifkin, autorul cartii 'Sfarsitul muncii', in care se afirma ca 20% din populatia apta de munca ar fi suficienta in secolul urmator pentru a asigura avantul economiei mondiale. Ei vor putea participa activ la viata, la castig si la consum, indiferent in ce tara, in timp ce 'restul' de 80% se vor zbate in dificultati uriase. Problema viitorului va deveni 'to have lunch or be lunch', a avea de mancare sau a fi mancat

tendinta de epuizare a resurselor planetei datorita faptului ca acestea sunt limitate si, in cea mai mare parte, neregenerabile. Logic, cu cat rata cresterii economice este mai mare, cu atat rata de epuizare a resurselor este si ea mai ridicata. Asupra acestui fapt, pe baza analizei tendintelor inregistrate pe parcursul unui secol, folosind computerul si un program cu sute de mii de ecuatii, autorii primului raport catre Clubul de la Roma intitulat Limitele cresterii au atras atentia inca acum trei decenii. Analizand cinci variabile ale cresterii economice - populatia si dinamica ei, productia agricola mondiala si alimentatia, consumul de resurse neregenerabile, investitiile de capital si dezvoltarea industriala la scara planetara, poluarea mediului inconjurator - acesti cercetatori de la Massachusetts Institut of Technology (M.I.T.) ajung la concluzia ca daca tendintele inregistrate in primele sapte decenii ale secolului XX vor continua neschimbate, "limitele cresterii pe acesta planeta vor fi atinse in decursul urmatorilor o suta de ani"

asa numitele externalitati negative care se refera la poluarea solului, subsolului si atmosferei, cresterea aglomerarilor urbane peste

posibilitat ile de asigurare a sporirii utilitat ilor necesare unui trai civilizat. Multe dintre aceste costuri si avantaje se repercuteaza si asupra generatiilor viitoare. De aceea in strategiile privind cresterea si dezvoltarea economica este necesara o foarte atenta comparare a costurilor si avantajelor cresterii pentru a evita ca primele sa le depas easca pe termen lung pe cele din urma. Pentru a rezolva acesta problema, in teoria si practica economica s-a impus in ultima perioada conceptual de dezvoltare durabila, al carei continut va

fi analizat in continuare.