Educatie - terapia educationala

Educatie - Terapia educationala

Terapia educationala raportata la fenomenul educational prezinta urmatoarele caracteristici:

r      Este un act explicit si intentionat de educatie;

r      Reprezinta o modalitate de exceptie a demersului educational, deoarece actioneaza in situatii exceptionale generate de o agresiune patologica;

r      Este explicit si intentionat terapeutic, subordonat vindecarii bolnavilor;

r      Nu face, ci reface, nu educa, ci reeduca;

r      Foloseste procedee strict individualizate;

r      Este utilizat intr-un cadru specializat, de catre un educator specializat;

r      Activitatea educatorului specializat se integreaza unei activitati desfasurate in echipa;

r      Are un caracter constient, presupunand o participare constanta si activa, cat mai sustinuta din partea bolnavului;

r      Are un caracter directiv, presupunand pentru educator un rol de corector (Sen, A., p.35, 1978).

Actul educational terapeutic, expresie a functiei terapeutice a educatiei, este un act instructiv-educativ intentionat si explicit, aplicat la solicitarea unui medic, in situatii deficitare generate de o agresiune patologica si avand ca obiectiv redresarea eficientei intelectuale a bolnavului, readaptarea sa afectiva, restructurarea personalitatii sale si a comportamentului sau psihofizic si a reintegarii sale in viata activa (Sen, A., p.35, 1978).

Astfel, in lumina celor de mai sus, obiectivele sale imediate sunt de natura educationala, iar scopul sau, mediat prin indeplinirea acestor obiective, este unul terapeutic. Terapia educationala isi realizeaza obiectivele prin procedeele strict individualizate ce decurg din aplicarea unor metode instructiv-educative curente la situatia particulara creata de agresiunea patologica si de nivelul eficientei remanente a bolnavului, dar este subordonat strategie terapeutice generale.

Se exercita in cadrul unei institutii medico-sanitare, de catre un educator specializat, in conditiile unei activitati de echipa, coordonata de medic.

Programa de terapie educationala complexa si integrata, organizata dupa o conceptie modulara, are ca punct de plecare un curriculum model pentru handicapatii mintal elaborat de Carol Ouvry (1987 apud I. Musu 1999) structurat pe patru arii de dezvoltare:

aria de dezvoltare fizica, avand ca obiectiv central miscarea cu componentele ei – motricitatea grosiera, imaginea corporala, fizioterapia;

aria de dezvoltare perceptiva, avand ca obiectiv central perceptia motorie si constientizarea senzoriala (vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva, proprioceptiva);

aria de dezvoltare intelectuala, avand ca obiectiv global formarea abilitatilor cognitive (abilitati logico-matematice, formarea conceptelor, intelegerea situatiilor , formarea proceselor cognitive), precum si a comunicarii (receptiva sau expresiva);

aria de dezvoltare personala si sociala avand ca obiectiv central independenta copilului intr-un mediu cat mai restricitiv posibil cu componentele: autonomia personala (autoservirea, autoingrijirea), autonomia sociala (adaptarea la viata cotidiana) si competentele sociale (Musu, I., Taflan, A., p.7, 1999).

Cele patru arii de dezvoltare pot fi considerate coordonate majore ale educatiei speciale. Acest mod de organizare poate fi apreciat ca o solutie curriculara deschisa, asigurand principiul normalizarii prin faptul ca este centrat pe copil. Astfel, terapia educationala complexa si integrata este structurata pe cinci module: terapia cognitiva, terapia ocupationala si psihoterapia ca expresie, terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala, autonomia personala si sociala, ludoterapia, considerata ca punte de articulare intre aceste module ale programei.