Cresterea ocuparii si a ratei de activitate prin dezvoltarea abilitatilor, educatiei si imbunatatirea pietei muncii

CRESTEREA OCUPARII SI A RATEI DE ACTIVITATE PRIN DEZVOLTAREA ABILITATILOR, EDUCATIEI SI IMBUNATATIREA PIETEI MUNCII

Studiile si datele disponibile privind contributia educatiei si formarii profesionale la promovarea cresterii economice, releva faptul ca educatia si formarea profesionala sunt principalii contributori ai dezvoltarii economice si progresului, orice crestere a nivelului de educatie constituind un factor important de crestere economica. Din punct de vedere al educatiei, in Romania s-a inregistrat o crestere permanenta a ponderii populatiei intre 25 si 64 ani avand cel putin studii medii, de la 67,9% in 1999 la 73,1% in anul 2005, mai mare chiar decat a multor alte tari europene. Ponderea celor cu studii superioare incheiate este in crestere in Romania, de la 8,7% in 1999 la 11,1% in 2005 desi este mult mai scazuta fata de ratele din tarile cu economie dezvoltata.

S-a identificat necesitatea cresterii investitiilor in modernizarea sistemului de educatie si formare profesionala initiala, acordandu-se sprijin pentru dezvoltarea educatiei prescolare, invatamantului profesional si tehnic si invatamantului superior (in special la nivel de programe doctorale). Efectele acestor investitii vor fi sustinute si prin investitii de modernizare si asigurare a calitatii in formarea profesionala continua.

Modernizarea si imbunatatirea educatiei si formarii profesionale initiale si continue vor asigura premisele generale pentru furnizarea competentelor, aptitudinilor cerute pe piata muncii.

Dezvoltarea invatamantului tehnic si profesional va fi urmarita cu precadere, o atentie deosebita fiind acordata cresterii atractivitatii acestui tip de invatamant si dezvoltarii capacitatii de adaptare, de raspuns la cerintele sectoriale si regionale, astfel incat sa poata asigura atat profesionalizarea absolventilor in vederea integrarii pe piata muncii, cat si posibilitatea continuarii educatiei.

Cresterea capacitatii invatamantului profesional si tehnic de raspuns/de adaptare la cerintele pietei muncii, va presupune continuarea/intensificarea eforturilor intreprinse pana prezent pentru

redefinirea continutului si finalitatilor invatarii astfel incat absolventii sa dispuna de competentele

cheie si tehnice solicitate de angajatori. In acest context, o atentie deosebita se acorda sistemului de

Scoli de Arte si Meserii, modernizarii infrastructurii si dotarilor unitatilor de invatamant

profesional si tehnic, formarii profesorilor si profesorilor instructori, dezvoltarii practicii

in intreprinderi.

Invatamantul superior reprezinta un element cheie in dezvoltarea societatii bazata pe cunoastere, universitatile fiind principalii furnizori de forta de munca inalt calificata si de cunoastere. In acest context, invatamantul superior va constitui un capitol aparte in preocuparile Guvernului. Eforturile intreprinse se vor concentra asupra consolidarii relatiei universitatii cu mediul de afaceri si sectorul de cercetare-dezvoltare in vederea imbunatatirii capacitatii de raspuns a educatiei universitare la schimbarile care au loc la nivelul societatii si pentru stimularea si sustinerea competitivitatii si inovarii. Principalele actiuni avute in vedere in acest sens vizeaza dezvoltarea si implementarea instrumentelor de asigurare a calitatii, dezvoltarea ofertelor de studii universitate de licenta si masterat in vederea furnizarii de calificari universitare relevante pentru piata muncii, dezvoltarea de programe si scoli doctorale, ca parte a procesului „Bologna”.

In ceea ce priveste formarea profesionala continua, Romania inregistreaza o rata foarte scazuta de participare in randul populatiei din grupa de varsta 25 – 64 (1,1%- 2001, 1,1% - 2002, 1,3% - 2003, 1,6% - 2005). Fragmentarea ofertei de formare profesionala continua, acoperirea geografica inconsistenta a furnizorilor de formare pentru adulti, interesul scazut al antreprenorilor /

intreprinderilor pentru investitia in dezvoltarea resurselor umane, concentrarea ofertei de formare

profesionala continua pe programe pentru aptitudini generale si mai putin pe aptitudini specifice

au contribuit la aceasta rata scazuta de participare.

Parasirea timpurie a scolii afecteaza negativ rata de ocupare / participare pe piata muncii. La nivelul anului 2006, rata de parasire timpurie a scolii se situa la un nivel de 23,4%, in scadere usoara fata de anul anterior. Aceasta rata indica faptul ca 23,4% din tinerii din grupa de varsta 18-24 de ani parasesc scoala fara a avea competente de baza si calificarile necesare pentru a ocupa un loc de munca, ceea ce determina intrarea acestora in randul somerilor pe termen lung, fiind confruntati cu dificultati de recuperare a decalajului de educatie si formare si de mentinere pe piata muncii. Fenomenul in ansamblul sau are un impact negativ direct asupra competitivitatii si calitatii capitalului uman, dar si asupra ansamblului. societatii, intrucat lipsa de cunostinte si abilitati determina o dezvoltare sociala si economica lenta. Grupurile tinta vizate de actiunile intreprinse in aceasta directie sunt comunitatile vulnerabile, respectiv rroma si comunitatile sarace (atat cele rurale, cat si comunitatile din polii de saracie urbana), dat fiind faptul ca aceste comunitati sunt cele mai expuse acestui fenomen si nu dispun de calificarile si competentele de baza necesare pentru ocuparea unui loc de munca.[1]