Egalitatea de tratament, recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale

EGALITATEA DE TRATAMENT, RECUNOASTEREA DIPLOMELOR SI CALIFICARILOR PROFESIONALE

Articolul 39 TCE si Regulamentul 1612/68 garanteaza pentru cetatenii statelor membre care exercita o activitate salariata egalitatea de tratament cu cetatenii statului membru de primire. CJE are o jurisprudenta constanta in ceea ce priveste aplicarea principiului egalitatii de tratament a lucratorilor migranti cu cei nationali, respectand astfel prevederile art. 7 al Regulamentului 1612/68 in ceea ce priveste inlaturarea discriminarilor de tratament, inclusiv cele disimulate. Astfel, Curtea a considerat contrara art. 39 TCE conditia de a avea domiciliul in tara, impusa de legislatia austriaca conducatorilor de intrprinderi care desfasoara activitati artizanale, comerciale sau industriale.

Situatia este similara si in cazul legislatiei spaniole care impune directorilor si administratorilor societatilor de securitate conditia de a locui in Spania.

Egalitatea de tratament presupune si egalitate in privinta accesului la un loc de munca. Pentru a ocupa un loc de munca, lucratorul migrant trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii prevazute de legislatia nationala, ca si lucratorul provenind din statul de primire. O problema esentiala in acest sens este recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale. Aceasta permite lucratorilor comunitari sa se angajeze ca salariati si sa presteze servicii in celelalte state membre ale Comunitatii. 5)

Initial, lucratorii comunitari nu puteau folosi diploma obtinuta in statul de origine pentru a desfasura activitati in alte state membre, fapt care impiedica realizarea principiului liberei circulatii a fortei de munca. Pentru a da posibilitatea recunoasterii diplomelor au fost adoptate directive in domeniul comertului, al industriei, artizanatului si al sanatatii.

Cele mai importante reglementari ale UE in domeniul recunoasterii reciproce a calificarilor sunt date de un set de directive care creeaza premisele unui Sistem General de recunoastere.

Directiva 89/48/CEE a pus bazele Primului Sistem General si reglementeaza calificarile profesionale care au fost acordate prin recunoasterea diplomelor din invatamantul superior care atestau educatia profesionala si pregatirea pe o perioada de minim trei ani.

Directiva permite indivizilor sa practice o profesie in alt stat membru in calitate de lucrator independent sau de angajat, statul membru fiind “altul decat cel in care au dobandit calificarea profesionala”. Unele dintre problemele regasite in cadrul directivei sunt :

accelerarea procedurilor in vederea recunoasterii;

luarea in considerare a caracteristicilor sociologice diferite ale fiecarei tari;

caracteristicile experientei profesionale sau a perioadei de adaptare necesara acolo unde calificarile prevazute pentru aceeasi profesie difera intre tara de origine si tara gazda;

introducerea unui test de aptitudini care sa suplimenteze perioada de adaptare si pentru ca migrantii sa poata alege intre acestea;

acordarea dreptului de recunoastere asociatiilor/organizatiilor profesionale;

constituirea unor autoritati nationale responsabile de primirea cererilor si adoptarea deciziilor referitoare la recunoastere;

desemnarea unei persoane pentru a coordona amintitele autoritati nationale;

transparenta informatiilor;

evaluarea periodica, la fiecare doi ani, a aplicarii Sistemului General in fiecare stat membru (inclusiv realizarea unor studii statistice a deciziilor adoptate si descrierea principalelor probleme intampinate in aplicarea directivei).

Directiva are o perioada de aplicare de 2 ani si reprezinta o masura importanta menita sa simplifice procedura recunoasterii profesionale. 6)

Directiva 92/51/CEE cu privire la un al doilea sistem general pentru recunoasterea educatiei si pregatirii profesionale vine sa completeze Directiva 89/48/CEE, luand in considerare educatia si pregatirea post-secundara, clarificand urmatoarele aspecte:

definirea termenilor operationali;

situatiile in care statul gazda solicita detinerea unei diplome iar solicitantul detine un

certificat sau a beneficiat de educatia corespunzatoare;

recunoasterea procedurii pentru situatiile in care statul gazda solicita detinerea unui

certificat;

procedura de derogare pentru un stat membru de la acordarea catre solicitant a dreptului de a alege intre perioada de adaptare si testul de aptitudini.

In plus, Directiva ofera o lista a directivelor sectoriale care reglementeaza profesiile care nu intra sub jurisdictia acesteia, si o lista a cursurilor care au o structura speciala si pentru care se recunoaste o diploma(se refera numai la cursurile organizate in statele membre).

Directiva nr. 1999/42 se aplica lucratorilor care isi desfasoara activitatea intr-un alt stat membru in calitate de salariati sau presteaza o activitate independenta.

Aceasta directiva mentine principiul potrivit caruia statul de primire recunoaste experienta profesionala obtinuta in alt stat membru atunci cand respectiva activitate a fost prestata un anumit numar de ani si instituie o comparatie a cunostintelor si competentelor unui cetatean al unui stat membru, atestate prin diploma si cunostintele si competentele cerute de legislatia statului primitor. In cazul unei diferente substantiale solicitantul are posibilitatea de a demonstra ca are cunostiintele cerute.

In situatia in care accesul la o profesie sau exercitarea acesteia este conditionata de posesia unei diplome, statul primitor nu poate impiedica lucratorul provenit din alt stat membru, pe motivul lipsei calificarii, sa exercite acea profesie in aceleasi conditii ca si cetatenii proprii, daca solicitantul poseda diploma eliberata de un alt stat membru, valabila pentru a o exercita pe teritoriul sau. Statele membre stabilesc conditiile de formare, nivelul minim al calificarii profesionale precum si utilizarea titlului profesional. Acestea sunt legitime daca indeplinesc conditiile generale impuse de dreptul comuniitar: interesul general, nediscriminarea, necesitatea, proprortionalitatea si recunoasterea mutuala.

Cel mai semnificativ exemplu este cel al profesiilor reglementate, a caror exercitare este subordonata obtinerii unei diplome sau a unei calificari profesionale recunoscute de o autoritate din statul membru in cauza. Profesiunile liberale1 sunt primele dintre aceste profesii reglementate, dar ele se gasesc, de asemenea, si in sectoarele comerciale sau artizanale. 7)

In ceea ce priveste profesiile nereglementate, calificarea profesionala este stabilita de angajator. Totusi, data fiind dificultatea pe care o poate intampina lucratorul migrant in recunoasterea calificarii pe care o poseda datorita dificultatilor de comparatie, Comisia publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene tabloul comparativ al unui numar de 200 de profesii de muncitor calificat din 19 sectoare de activitate ( hoteluri-restaurante, reparatii auto, constructii, industria textila, banci –asigurari etc).

A patra directiva care completeaza crearea Sistemului General pentru recunoasterea calificarilor profesionale este Directiva 2001/19/CE (rezultatul initiativei SLIM – O Legislatie mai Simpla pentru Piata Interna), care amendeaza Directivele 89/48/CEE si 92/51/CEE si o serie de Directive Sectoriale referitoare la profesiile de asistent medical, practician in domeniul dentar, chirurg veterinar, moasa, arhitect, farmacist si doctor.

Principalele aspecte luate in considerare se refera la:

recunoasterea diplomelor dobandite de cetatenii nationali in terte tari;

validarea experientei dobandite de un solicitant dupa obtinerea diplomei.

Noutatea adusa de aceasta noua Directiva este adoptarea acordurilor de recunoastere in cadrul carora principiul de baza este recunoasterea automata, in timp ce masurile de compensare, cum ar fi perioada de adaptare, testul de aptitudini sau dovada unei experiente profesionale anterioare sunt solicitate doar in situatii exceptionale. Aceasta este cunoscuta si ca “reglementarea educatiei si pregatirii” .

Cea mai recenta initiativa a Comisiei in acest domeniu este propunerea elaborarii unei

singure Directive (care va deveni “A Cincea Directiva”) cu privire la recunoasterea calificarilor profesionale, care continua initiativa si integreaza necesitatile exprimate in cadrul Consultarilor.

Obiectivele propunerii sunt : contributia la flexibilizarea pietelor fortei de munca si serviciilor; consolidarea si simplificarea acquis-ului stabilit de cele trei Directive ale Sistemului General (89/48/CEE, 92/51/CEE, 199/42/CE) si a celei de a patra directive (cunoscuta si sub numele de Directiva SLIM) (2001/19/CE)67; simplificarea si transparenta abordarii in domeniul reglementarilor.

Recunoasterea diplomelor academice urmareste sa permita accesul la cursuri universitare in alte state membre decat cel de origine. Competenta in acest domeniu apartine statelor membre deoarece Comunitatea incurajeaza doar recunoasterea reciproca a diplomelor universitare si a perioadelor de studii.

Potrivit art. 149, paragraful 2 TCE, actiunea comunitatii vizeaza dezvoltarea dimensiunii europene in educatie, indeosebi prin invatarea si difuzarea limbilor statelor membre. De asemenea, actiunea comunitatii favorizeaza mobilitatea studentilor si profesorilor, incurajand recunoasterea academica a diplomelor si perioadelor de studii. 8)

In materia egalitatii de tratament afost adoptata si Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE, referitoare la crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in domeniul locurilor de munca si al muncii. Directiva stabileste in art. I, cadrul general pentru evitarea discriminarilor bazate pe religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. Este considerata discriminare directa situatia in care o persoana este tratata de o maniera mai putin favorabila decat alta aflata intr-o situatie comparabila datorita motivelor aratate de art. 1.

Dispozitiile directivei se aplica tuturor persoanelor incadrate in sectorul public si cel privat, avandu-se in vedere:

conditiile de acces la locurile de munca sau la activitatile nesalarizate, inclusiv conditii de

selectie si recrutare;

accesul la toate tipurile si nivelurile de orientare si formare rofesionala;

conditiile de munca, salarizare si concediere;

afilierea, inscrierea la o organizatie a lucratorilor sai patronala.