Formarea profesionala. notiune. fazele formarii profesionale.

FORMAREA PROFESIONALA. NOTIUNE. FAZELE FORMARII PROFESIONALE.

Acceptiunile termenului de « formare profesionala ». Intr-un prim inteles, care este cel curent, formarea profesionala reprezinta activitatea desfasurata de o persoana inainte de incadrarea sa in munca, in scopul de a dobandi cunostintele de cultura generala si de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii. Intr-o asemenea acceptiune formarea profesionala este echivalenta calificarii profesionale[1].

Intr-un inteles mai larg, prin formarea profesionala se intelege si perfectionarea acestei pregatiri, adica dobandirea de cunostinte noi.

Avand in vedere importanta sa, formarea profesionala este privita ca un proces continuu, determinat obiectiv de progresul societatii, de dezvoltarea neintrerupta a stiintei si tehnicii moderne.

In sensul celor ce preced, in art. 83 alin. (1) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 – 2010 s-a prevazut ca « partile inteleg :

prin termenul de formare profesionala, orice procedura prin care un salariat dobandeste o calificare atestata printr-un certificat sau diploma, eliberate conform legii ;

prin termenul de formare profesionala continua, - activitatea ce asigura dezvoltarea competentelor profesionale initiale ori dobandirea de noi competente »[2].

De precizat este ca termenul de « formare » tinde, in vorbirea curenta, sa inlocuiasca, treptat, pe cel de « invatamant » sau « educatie ». Folosirea lui este cosecinta evolutiei politicilor si practicilor in materie de insertie profesionala (prelungirea perioadei de invatare dincolo de adolescenta).

Notiunea de formare face referire la ansamblul cunostintelor generale, tehnice si practice, legate de exercitarea unei meserii, dar si la comportamente si atitudini care permit integrarea intr-o profesie si, in general, in ansamblul activitatilor sociale.

In determinarea notiunii de formare profesionala, un rol important il are jurispudenta Curtii Europene de Justitie.[3]

Astfel, in cazul Comett II[4], a retinut ca este nerelevanta distinctia intre formarea initiala si formarea continua sau permanenta, aceasta din urma fiind indusa deopotriva in conceptul de formare profesionala prevazut de art. 128 din Tratatul Comunitatii Europene.

In cazul Gravier[5] a apreciat ca in continutul formarii profesionale intra si invatamantul liceal si orice forma de invatamant care confera dreptul de a exercita o profesie sau o meserie.

Totodata, in cazul Blaizot[6] a considerat ca notiunea de formare profesionala nu exclude invatamantul universitar.

Fazele formarii profesionale. Formarea profesionala este un proces care are doua faze : prima se deruleaza in timpul scolarizarii, in cadrul sistemului national de invatamant,[7] conform prevederilor Legii invatamantului nr. 84/1995 , iar cea de-a doua are loc in timpul activitatii profesionale. Aceasta din urma faza, reglementata de legislatia muncii, prezinta o importanta deosebita in conditiile actuale, cand procesele tehnologice si stiintifice cunosc o dezvoltare accentuata, ceea ce are ca efect si necesitatea perfectionarii, recalificarii si adaptarii salariatilor la noile conditii de munca .

Cu referire la calificarea profesionala, se poate distinge intre cea dobandita in cadrul sistemului national de invatamant si cea dobandita in afara acestui sistem.

Memorandumul privind invatarea pe tot parcursul vietii al Comisiei Europene, adoptat in octombrie 2000[10], invita statele sa identifice strategii coerente si masuri practice pentru dezvoltarea invatarii continue. Toate persoanele trebuie sa aibe posibilitati egale de a se adapta la cerintele schimbarilor socio-economice si sa participe activ la conturarea viitorului lor.

In raportul comun pentru 2008 al Consiliului si al Comisiei privind progresele inregistrate referitor la punerea in aplicare a programului de lucru « Educatie si formare profesionala 2010 » - invatarea de-a lungul vietii in serviciul cunostintelor, creativitatii si inovatiei (2008/C86)[11], s-a retinut : « Educatia si formarea sunt determinate pentru schimbarile din plan economic si social. Flexibilitatea si securitatea necesare in vederea sporirii numarului si a calitatii locurilor de munca depind de garantarea faptului ca toti cetatenii dobandesc competente esentiale si isi actualizeaza competentele pe tot parcursul vietii. Invatarea continua contribuie la sustinerea creativitatii si a inovarii si permite participarea deplina la viata economica si sociala ».

Prin Recomandarea Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008[12], statele membre au fost, printre altele, invitate, « sa promoveze atat invatarea de-a lungul vietii, cat si egalitatea de sanse in societatea bazata pe cunoastere, precum si continuarea integrarii pietei europene a muncii, repectand in acelasi timp marea diversitate a sistemelor nationale de educatie ».

1.REGLEMENTAREA FORMARII PROFESIONALE

In ceea ce priveste formarea profesionala generala, actul normativ de baza il constituie Legea invatamantului nr. 84/1995.[13].

Intr-adevar, finalitatea esentiala a invatamantului este pregatirea pentru munca si viata. Studiile reprezinta una din conditiile principale pentru incadrarea in munca, pentru mentinerea in functie si promovarea in munca.

Cadrul special, insa, al formarii profesionale este stabilit de Codul muncii (art. 188 – 213) si de Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor[14]. In aplicarea prevederilor acestei ordonante au fost emise Normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 522/2003 .

Alte acte normative referitoare la formarea profesionala sunt :

a)     Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

b)     Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate in Romania[17] ;

c)      Legea nr. 376/2004 privind bursele private

d)     Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca[19] ;

e)     Legea nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocupare a Fortei de Munca ;

f)      Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor si studentilor ;

g)     Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei[22] ;

h)     Hotararea Guvernului nr. 445/1997 privind stabilirea criteriilor generale de acordare a burselor si a altor forme de sprijin pentru elevi, studenti si cursanti din invatamantul de stat, cursuri de zi ;[23]

i)       Hotararea Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificarilor profesionale pentru care se asigura pregatirea prin invatamantul preuniversitar, precum si durata de scolarizare ;[24]

j)       Hotararea Guvernului nr. 875/2005 privind aprobarea strategiei pe termen scurt si mediu pentru formarea profesionala continua, 2005-2010[25] ;

k)     Nomenclatorul calificarilor pentru care se pot organiza programe certificate cu certificate de calificare, etc.[26]

In cazul functionarilor publici, reglementarea speciala in materie o reprezinta Hotararea Guvernului nr. 1066/2008.

2. OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE FORMARII PROFESIONALE

Sunt prevazute de art. 188 din Codul muncii. Ele constau in:

a)     obtinerea unei calificari profesionale;

b)     adaptarea salariului la cerintele postului sau ale locului de munca;

c)      actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului sau locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;

d)     reconversia profesionala determinata de restructurari socio-economice;

e)     dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;

f)      prevenirea riscului somajului;

g)     promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.[28]