Selectia profesionala conceputa ca orientare la nivelul organizatiei

Selectia profesionala conceputa ca orientare la nivelul organizatiei

Selectia profesionala a aparut in conditiile dezvoltarii masinilor in industrie, a muncii la banda si s-a manifestat sub forma unor examene eliminatorii, in care se verifica prin teste si ulterior prin alte metode capacitatea individului de a raspunde la cerintele unei profesiuni date. Se alegea capacitatea maxima, in raport de randamentul posibil, subsolicitarea neinteresand si nici faptul ca erau privati de la locurile de munca unii lucratori apti pentru munca respectiva, dar depasiti de altii capabili sa execute si munci superioare.

Psihometria, practicata in selectie eliminatorie, a trezit numeroase proteste in randul sindicatelor, care s-au ridicat impotriva caracterului antisocial, de exploatare a sistemului mentionat.[1]

Sindicatelor li s-au adaugat si o serie de psihologi de renume, pornind de la alte aspecte desprinse din studiul reusitei profesionale. Robert Guion, afirma ca „prin selectie nu urmarim numai o verificare a capacitatii individului in raport cu cerintele profesiunii si ale economiei, ci, pentru a face o opera utila atat pentru individ, cat si pentru societate, suntem obligati sa cunoastem daca ceea ce se ofera, pe plan profesional, corespunde conceptiei sale despre sine, daca elementele neprevazute care pot aparea in profesiunea respectiva pot fi asimilate de individ si daca profesiunea si respectivul subiect sunt in situatia unei modelari posibile”.[2]

In acelasi sens se exprima si Henrz Borow cand se refera la faptul ca „selectia profesionala se gaseste astazi intr-un context diferit, care nu apare, in cele mai multe cazuri, din incapacitatea de adaptare la tehnologia noua, ci din conflicte de relatii umane”.[3]

O serie mare de sociologi, psihologi si economisti au cautat formule de redefinire a conceptiei despre selectia profesionala, in acest context a aparut o notiune noua – orientarea selectiva, adica o repartizare a candidatului la un post de munca adecvat capacitatii si dorintelor sale si un simplu concurs de aptitudini pentru un post dat. In aceasta idee, contraindicatiile medicale si psihologice au un caracter eliminatoriu, examenul imprumutand apoi tehnica orientarii.

La Combinatul Chimic Fagaras, devenit un centru de experimentare a unor metodologii de psihologie sociala industriala in colaborare cu Institutul de Psihologie al Academiei Romane, a fost definita selectia ca orientare la nivel de intreprindere.[4] Activand intr-o tara cu tranzitie la economia de piata, unde fiecare om trebuie sa-si gaseasca locul cel mai potrivit de munca, in cazuri extreme, in care candidatul nu poate fi indrumat catre un post de munca disponibil din uzina, el este indreptat, pe baza rezultatelor examenului, catre alte intreprinderi. Aceasta se poate rezolva numai in cadrul unei abordari pluridisciplinare.

M. Reuchlin subliniaza si el noutatea laboratorului pluridisciplinar- psihologie, pedagogie, psihologie sociala, sociologie.[5]

Selectia profesionala este orientarea profesionala  la nivel de intreprindere, fiind astfel un sprijin progresiv si continuu in procesele de adaptare si ulterior integrare intr-o serie de locuri de munca, care reprezinta, pe intregul parcurs al vietii, cariera profesionala a unui individ. In acest sens selectia nu mai apartine psihometricianului care masoara aptitudinile si le confrunta cu psihogramele respective, ci implica o colaborare directa intre psiholog, sociolog, economist, pedagog, inginer si medic.

A selectiona personalul unei uzine numai pe baza de aptitudini poate reprezenta o contributie materiala, in sensul ca avem mai multe sanse sa evitam plasarea unor oameni in locuri de munca neindicate si putem obtine reducerea accidentelor de munca, ceea ce se soldeaza cu economii importante pentru industrie.

Nu ne putem restrange la cunoasterea aptitudinilor, ci trebuie sa cercetam intreaga personalitate, interesele, atitudinile, trasaturile de temperament si de caracter, aspiratiile viitorului candidat.

Succesul profesional si prognozarea lui prin examenul de selectie implica si o alta varianta, de care trebuie sa tinem seama. Existenta unei aptitudini si cunoasterea dorintelor si intereselor, aptitudinilor si aspiratiilor unui individ, lasa totusi descoperita o latura importanta a vietii profesionale: gradul de educabilitate, un indice individual de progres prin exercitiu.

Cunoasterea acestui nivel este de un deosebit interes in diagnosticarea succesului profesional si mai ales in cadrul conceptiei privind practicarea in cursul vietii a mai multor profesii, in cadrul unei cariere profesionale.