Terapia de familie versus terapia individuala

Dupa cum se vede, au fost si continua sa existe multe motive serioase care conditio­neaza psihoterapia ca pe o relatie privata si confidentiala. Dar, in ciuda faptului ca sunt foarte multe argumente in favoarea psihoterapiei individuale, sunt tot atatea pentru terapia de familie.

Psihoterapia individuala si terapia de familie ofera, fiecare, doua lucruri: un mod de abordare a tratamentului si o maniera de intelegere a comportamentului uman. Ca moduri de abordare a tratamentului, atat terapia individuala, cat si terapia de familie au virtutile lor speciale. Terapia individuala poate pune la dispozitie atentia concentrata pentru a ajuta oamenii sa se confrunte cu temerile lor si sa-i invete sa devina mai complet ei insisi. Terapeutii individuali au recunoscut intotdeauna importanta vietii de familie in formarea personalitatii, dar au presupus ca aceste influente sunt internalizate si ca dmamicile intrapsihice devin fortele dominante care controleaza comportamentul. De aceea, tratamentul poate si trebuie orientat catre persoana si catre propria ei constructie personala. Pe de alta parte, terapeutii de familie cred ca fortele dominante din vietile noastre sunt localizate in afara noastra, in familie. Terapia bazata pe aceste conceptii este orientata spre schimbarea organizarii familiei. Atunci cand organizarea familiei este transformata, viata fiecarui membru al familiei este alterata in mod corespunzator.

Acest ultim punct - acela ca modificand o familie se schimba viata fiecarui membru al acesteia - este suficient de important pentru a elabora. Terapia de familie nu are de-a face numai cu schimbarea pacientului individual in context. Terapia de familie detennina modificari asupra intregii familii; astfel, beneficiile pot fi de lunga durata deoarece fiecare membru al familiei este schimbat si continua sa exercite asupra celorlalti schimbari sincronice.

Aproape orice dificultate umana poate fi tratata, fie de terapia individuala, cat si de terapia de familie. Dar anumite probleme sunt adecvate, in special, pentru terapia de familie, printre acestea problemele cu copiii (care irebuie, indiferent de ceea ce se intampla in timpul terapiei, sa se intoarca acasa sub influenta parintilor), plangeri despre casatorii sau alte relatii intime, certuri familiale si alte simptome care se dezvolta in individ in timpul unei tranzitii familiale majore.

Daca problemele care apar in jurul tran­zitiilor familiale il fac pe terapeut sa se gandeasca mai intai la rolul familiei, terapia individuala poate fi folositoare in specia! atunci cand oamenii identifica ceva despre ei insisi, pe care ei au incercat din rasputeri sa-1 schimbe, in timp ce mediul lor social pare stabil. De aceea, daca o femeie este depresiva in timpul primului an de facultate, terapeutul se intreaba daca nu cumva tristetea ei are de-a face cu plecarea ci de acasa si cu faptul de a-i fi lasat pe parinti singuri unul cu altul. Dar daca aceasta depresie apare la 40 de ani in viata aceleeasi femei, in timpul unei lungi perioade de stabilitate din viata ei, ne intrebam daca nu cumva este ceva in neregula cu modul in care ea abordeaza viata ei, care o face sa se simta neimplinita si daca ea este responsabila de nefericirea ei. Examinand viata ei in particular - departe de relatiile cu probleme - nu inseamna ca ar trebui sa creada ca se poate implini singura, izolata de ceilalti oameni, din viata ei.

Considerarea persoanelor drept entitati separate, cu familii care actioneaza asupra lor este compatibila cu modul in care ne percepem noi insine. Recunoastem influenta persoanelor intime - in special ca obligatii si constrangeri - dar este greu sa vedem ca suntem prinsi intr-o retea de relatii, ca suntem parte a ceva mai larg decat noi insine.

Psihologia si contextul social

Terapia de familie a inflorit nu numai pentru ca si-a demonstrat eficienta clinica, ci si pentru ca redescoperim interconexiunea care caracterizeaza comunitatea noastra umana. De obicei, problema terapiei de familie fata de terapia individuala este pusa ca o problema tehnica: Care abordare rezolva mai bine o problema data? Dar alegerea reflecta, de asemenea, un mod filozofic de intelegere a naturii umane. Chiar daca psihoterapia reuseste concentrandu-se, fie pe psihologia individuala, fie pe organizarea familiala, ambele perspective - psihologia si contextul social - sunt indispensabile unei intelegeri depline a oamenilor si a problemelor lor.

Terapeutii de familie ne invata ca familia este mai mult decat o colectie de indivizi separati; ea este un sistem, un tot organic ale carui parti functioneaza intr-un fel care tran­scend caracteristicile individuale. Dar, chiar daca avem calitatea de membri ai unui sistem de familie, nu incetam sa fim indivizi, cu inimi, minti si dorinte numai ale noastre. Chiar daca nu este posibil sa intelegem oamenii fara sa luam in consideratie contexul lor social - in special familia - am gresi daca ne-am limita numai la suprafata interactiunilor - Ia comportamentul social separat de experienta interna.

Document online: Elementele necesare in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului - siguranta in familie Referat: Evolutia familiei din societatea traditionala spre societatea contemporana

A lucra cu sistemul intreg inseamna nu numai a considera pe toti membrii familiei, ci si, de asemenea, a lua in considerare dimensiunile personale ale experientelor acestora. Sa luam cazul unui tata care zambeste fara sa vrea in timpul unei discutii despre comportamentul delincvent al fiului sau. Poate ca acel zambet dezvaluie placerea secreta a tatalui la gandul rebeliunii fiului sau - intr-un fel care-1 sperie putin. Sau sa luam cazul unui sot care se plange ca sotia lui nu-1 lasa sa faca nimic cu prietenii lui. Sotia poate il restrictioneaza intr-adevar, dar faptul ca el se supune fara sa o contrazica, poate inseam­na ca el este in conflict cu sine insusi cu privire la „a se distra'. Oare negocierea cu sotia sa ii va rezolva acestui barbat anxietatile personale in legatura cu faptul de „a face lucruri pe cont propriu'? Probabil ca nu. Oare daca isi rezolva el singur constrangerile interioare, sotia lui va incepe dintr-o data sa-1 incurajeze sa iasa in oras si sa se distreze? Probabil ca nu. Aceste impasuri, ca si multe alte probleme umane, exista in psihologia individului si sunt expuse in interactiunile lor. ideea este aceasta: pentru a pune la dispozitie un ajutor psihologic eficient si de lunga durata, psihoterapeutul are nevoie sa inteleaga si sa motiveze indivizii si^sa influenteze interactiunile lor.

Puterea terapiei de familie

Terapia de familie s-a nascut in 1950, a crescut intre anii 1960 si s-a maturizat in anii 1970. Valul initial de entuziasm de a trata intreaga familie ca pe o unitate a fost urmat de o diversificare crescuta a scolilor, fiecare vizand o bucatica de adevar si o piata a serviciilor.

Intr-o zi, s-ar putea sa privim inapoi la perioada dintre anii 1975 - 1985 ca la varsta de aur a terapiei de familie. Acei ani au vazut inflorirea abordarilor cele mai imaginative si vitale de tratament. A fost o perioada plina de entuziasm si incredere. Terapeutii de familie poate aveau puncte de vedere diferite in ceea ce priveste tehnica, dar ei impartaseau optimismul si scopul comun. De atunci multe transformari au zguduit domeniul de zelul si supraincrederea sa. Modelele de pionerat au fost puse la incercare (atat in ceea ce priveste fundamentele clinice, cat si socio-culturale), iar granitele lor s-au incetosat; astazi foarte putini terapeuti se identifica exclusiv cu o anumita scoala. Chiar distinctia dintre terapia individuala si cea de familie este mai putin clara, intrucat din ce in ce mai multi terapeuti practica ambele forme de tratament.

Tendintele dominante ale ultimelor decenii au fost constructionismul social (ideea ca experienta noastra este in functie de modul in care gandim despre aceasta), terapia narativa, abordarile integrative si o preocupare in crestere pentru problematica sociala si politica. Capitolele care urmeaza exploreaza aceste dezvoltari, precum si altele. Sugeram aici, ca pe parcursul lecturii acestora veti lua in consideratie posibilitatea ca, la fel ca orice dezvoltare noua, ele au plusuri si minusuri.

Gandirea liniara, gandirea circulara

Boala mentala a fost explicata in mod tradi­tional in termeni liniari ori medicali ori psihanalitici. Ambele paradigme trateaza suferinta emotionala ca pe un simptom de disfunctiune interna cu cauze istorice. Modelul medical considera ca incadrand simptomele in sindroame vom ajunge la solutii biologice pentru probleme psiholo­gice. In explicatiile psihanalitice se spune ca simptomele au aparut dintr-un conflict care isi are originea in trecutul pacientului. in ambele modele, tratamentul se concentreaza asupra individului.

Cand lucrurile nu merg bine intr-o relatie, cei mai multi oameni dau credit cu generozitate celeilalte persoane. De vreme ce ne uitam la lume din launtrul nostru, vedem mult mai clar contributiile celorlalti oameni la problemele noastre reciproce. A da vina este o reactie naturala. Iluzia unei influente unilaterale tempereaza si pe terapeuti, in special atunci cand ei aud numai o parte a povestii. Dar in momentul in care ei inteleg ca reciprocitatea este principiul care guverneaza orice relatie, terapeutii pot ajuta oamenii sa gandeasca in conditii de victime si vatamatori.

Puterea terapiei de familie vine din faptul de a-i aduce impreuna pe barbati si femei, pe parinti si copii, pentru a transforma inte­ractiunile lor.-in loc sa izole indivizii de sursa originala de conflict, problemele sunt adresate direct la sursa acestora.

Ceea ce blocheaza pe oameni este marea dificultate de a vedea propria participare in problemele care ii afecteaza. Cu ochii fixati pe ceea ce fac celelalte persoane recalci­trante, este greu pentru multi oameni sa vada patemurile care-i leaga impreuna. Unul din rolurile terapeutului de familie este sa le dea semnalul de desteptare. Atunci cand sotul se plange ca sotia sa il cicaleste, iar terapeutul il intreaba cu ce contribuie el pentru a o determina pe ea sa se comporte asa, terapeutul il provoaca pe sot sa vada liniuta dintre el-si-ea, care este produsul interactiunilor lor.