Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Marketing


Qdidactic » bani & cariera » marketing
Analiza semiotica a imaginii vizuale



Analiza semiotica a imaginii vizuale


Analiza semiotica a imaginii vizuale


Informatia, vitala informatie, exista permanent in jurul nostru disimulata

de cele mai multe ori in lucruri, fapte si acte pe langa care trecem adesea

nepasatori, nebanuind macar cum sa folosim ceea ce reprezinta cheia succesului;

informatia inteligenta, sau semnele si sistemele de semne necesare comunicarii sub

toate formele sale.

Revolutia erei vizualului si-a pus decisiv amprenta asupra mesajului

publicitar. Acest mijloc de comunicare poate transmite rapid diverse informatii si,

in acelasi timp, este capabil sa impuna niste stereotipuri. Publicitatea propune si

anumite modele de comportament. La modul general, imaginea publicitara este

inteleasa de oricare receptor, indiferent de varsta, sexul, etnia, gradul de instruire a



acestuia.

Semnele iconice constituie un element important in structura imaginii

publicitare. Ele participa la crearea imaginii si, impreuna cu textul, formeaza un

manifest publicitar. Imaginea si textul "colaboreaza" in vederea ghidarii

receptorului spre un sens anumit, ce se desprinde din multitudinea de asociatii

posibile. Problematica semnului iconic tine de semnificatie. Imaginii fotografice i

se poate reprosa orice, mai putin analogia calitativa intre lumina reflectata de

obiecte - ulterior imprimata pe pelicula fotosensibila - si stimulii care creeaza

imaginea pe retina.

Odata focalizata privirea pe imaginea afisului, perceptia elementelor

constitutive poate fi analitica sau sintetica. In procesul de perceptie analitica a

imaginii, desi ochiul este supus unui cadru foarte larg, atentia este focalizata doar

pe un obiect sau pe un detaliu din campul vizual.

Fotografia ca orice alta compozitie vizuala trebuie sa contina un traseu, un

drum care sa conduca privirea catre centrul sau centrele de interes. Daca ignora

aceasta necestitate, creatorul de imagine risca sa obtina un afis plat, asupra caruia

ochiul sa nu insiste mai mult de cateva secunde. Opusul notiunii de plat este

"relieful" (bidimesional, desigur) obtinut din centre de interes diferite ca marime,

forma, culoare conectate prin linii de legatura. impactul vizual poate fi realizat

printr-o utilizare judicioasa a culorilor.

Ca si culoarea, lumina este perceputa optic dar traita psihic. Se impune

inainte de toate o diferentiere intre lumina naturala si cea artificiala. In primul

rand, efectul lor asupra culorilor difera, apoi pentru ca cele doua tipuri de lumina

provoaca in fotografie nuantari diferite de sens. Lumina artificiala da imaginii

fotografice un caracter dramatic, povestea se scurge intre intunericul natural (firesc

si necesar) si lumina artificiala care invadeaza scena. In schimb, lumina naturala

invita la spontaneitate si ludic.

O alta diferentiere provoaca efecte la fel de constrastante: lumina directa -

lumina difuza. Ochiul percepe de la prima lectura zonele cele mai luminoase,

urmand apoi sa exploreze zonele de umbra. Dinamica privirii urmeaza traseul

obiectelor luminate si al culorilor deosebit de vii. Iluminarea directa actioneaza si

ca indicator temporal (dimineata, pranz, seara), fiecare moment al zilei beneficiind

de palete de culori specifice. puternic luminate si conurile de umbra pline de

mister.

Pentru ca in imaginea publicitara nu este lasat nimic la voia intamplarii,

modul in care este pusa in scena o situatie care implica personaje umane determina

si gradul de implicare a destinatarului, a receptorului sau a mesajului. Imaginea in

care personajul este privit din fata este cea mai implicativa imagine la nivelul

spectatorului, are o functie conativa si creaza un efect de convergenta. Aceast


pseudo fata-in-fata aboleste spatiul reprezentativ si stabileste o relatie

interpersonala, un duel intre un "eu" de pe o pozitie superioara si "voi". De obicei,

astfel de mesaje sunt dublate de mesaje lingvistice la fel de implicative favorizand

procesul de proiectie aici si acum .

Fotografia din profil sau din semi-profil accentueaza mai mult rolul

spectatorului care asista la o scena (functia implicativa vizeaza mai degraba

mesajul). Personajul care nu ne priveste pare mai enigmatic, mai incarcat de

interogatii, "fiind mult mai aproiat de portret, [ . ] lectorul va reactiona in fata unei

fete care nu mai exprima vointa (ca in personajele frontale), ci o psihologie:

personajul este misterios, interiorizat, cu un suras absent sau discret

Raportul imagine text a fost rasturnat in ultimele doua decenii ale afisului

pubilcitar. Daca pana acum imaginea era vazuta ca accesoriu textului, acesta din

urma continand esenta mesajului, in ultimii ani mijloacele tehnice de afisaj si

tendinta publicului de a trece repede cu privirea peste un afis incarcat cu text au

condus spre concentrarea mesajului lingvistic, pana la rezumarea lui la o singura

fraza sau la sloganul marcii.

Concluzii

In analiza imaginii publicitare, perspectiva semiotica este doar punctul de

pornire. Mai departe este vorba despre un demers interdisciplinar, prin care se face

apel la un process comunicational complex. In el regasim deopotriva dimensiunea

psihologica, cea culturala (antropologica) si, nu in ultimul rand, cea plastica.

Pentru ca scopul imaginii publicitare sa fie atins, orice creator de imagine

publicitara trebuie sa aiba in vedere produsul si publicul. Caracteristicile lor vor

plamadi ceea ce pana acum a fost considerat discurs si definit din perspectiva

lingvisticii ca "retorica a imaginii".

O data ignorat contextul in care transmitem mesajul final - compus din cel

vizual si cel lingvistic, vom cadea in plasa "limbajului universal", cum este

considerata, in mod eronat, imaginea vizuala.

Mijloacele de comunicare vizuala isi rezerva dreptul de a eluda analizele

"riguroase", lasand loc probabilitatii, dar si temerii, din partea creatorilor, ca

mesajul lor nu va fi receptat. Putem considera ca tocmai aceasta "nedeterminare" ii

confera creatorului o marja de libertate mai mare si face din mesajul vizual o

adevarata arta .


Bibliografie :

Eusebiu Tihan; Laura Ghiza, Semiotica- Comunicatii Mass-media, Editura

Focus

Dragancea Svetlana, Imaginea obiectelor publicitare din perspective

lingvistica, Chisinau 2006

H. Gernsheim, Fotografia artistica. Tendinte estetice 1839-1960, Ed.

Meridiane, 1970, p. 13.

S. Alexandrescu, Text si imagine. Relatii incordate si nu prea, Echinox, vol.

II, Editura Dacia, Cluj 2001.




























COMENTARIU RECLAMA LACOSTE!



Publicitatea erotica nu se poate lipsi de imaginea unor personaje. Fascinarea

receptorului este posibila doar cu ajutorul acestora. Publicitatea foloseste mereu ca

mijloc de seductie-dorinta senzuala, in special cand se adreseaza barbatilor.

Universul articulate in jurul senzualitatii ofera publicitatii posibilitatea de a

transfera aceasta atractie asupra produsului. Astfel, in publicitatea Lacoste vedem doi tineri care se saruta

pasional, in timp ce produsul propriu-zis

este aproape marginalizat. Ceea ce ne

atrage, cu adevarat, atentia este acest

sarut. Iar mesajul "Deviens ce que tu es "

nu face referire la produs (imbracaminte)

decat indirect si de o maniera foarte

vaga. In cazul acestei publicitati

deosebirea intre denotare (ceea ce

imaginea ne prezinta) si conotare (ceea

ce ea sugereaza) este foarte mare.

Ceea ce vedem este sarutul gingas a doi

tineri (denotare), iar ceea ce publicitatea

in cauza ne sugereaza este cumpararea

hainelor de aceasta firma (conotare). Emitatorul incearca sa convinga

consumatorul ca doar cumparand obiecte de marca respectiva, poti deveni ceea ce

esti pe buna dreptate - un tanar stilat. La privirea imaginii prima idee ce-i vine

receptorului este dragostea acestor tineri, exprimata prin sarut. Insa citind

denumirea in discutie, receptorul realizeaza ca, de fapt, este vorba de

vestimentatie. Publicitatea respectiva neglijeaza intr-un fel produsul, antrenand

receptorul intr-un camp senzual al sarutului.

Destinatarul publicitatii va remarca, mai intai, expresia dragostei si doar

apoi va cauta produsul, stabilind astfel o legatura intre imagine si text. Acest

"efort" considerabil va genera o comunicare puternica ce va avea drept efect o

trimitere a publicului receptor la fiecare situatie analoaga la hainele de marca

Locoste.

Reprezentarea scenelor erotice in manifestul publicitar confera produsului

un farmec suplimentar si o evidenta senzualitate, desi frontiera intre seductie,

erotism si vulgaritate in imagine este foarte labila. A eradica totalmente acest gen

de publicitate sau a-l interzice este aproape imposibil, deoarece fenomenul dat

ramane deocamdata unul dintre cele mai raspandite. Eficienta publicitatii depinde

de gradul in care ea atrage si retine atentia; ea poate fi memorata, este persuasiva,

surprinde prin continut si forma, capteaza interesul prin executie tehnica si valori

estetice, prin utilitate si solutii oferite. Comunicarea publicitara se realizeaza,

asadar, printr-o constanta exploatare a situatiilor de referinta. In ceea ce priveste

publicitatea, specificul comunicarii vizeaza persuasiunea colectiva si impunerea

valorilor de impact, concretizandu-se astfel sensurile retorice, gnoseologice,

psihologice si pragmatice ale acesteia.    










Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright