Conceptul, metode si uzante de asigurare a calitatii marfurilor alimentare la nivelul furnizorului

Conceptul, metode si uzante de asigurare a calitatii marfurilor alimentare la nivelul furnizorului

n     Nici o operatiune de expediere de marfuri alimentare nu poate reusi fara:

a cunoaste si a asigura produselor respective conformitatea cu exigentele de calitate impuse de piata beneficiarului;

corespondenta cu specificatiile detaliate ale cumparatorului;

acceptabilitatea din partea consumatorilor finali.

“Calitatea” trebuie sa reprezinte scopul urmarit in cadrul tuturor activitatilor desfasurate, de la receptia materiilor prime si pana la livrarea articolelor, la toate nivelele ierarhice si pentru toti cei care participa la productie sau comercializare.

Defectele pe care produsele alimentare risca sa le prezinte au cauze diferite:

materii prime de calitate nesatisfacatoare

personal necalificat sau prea putin motivat

metode de fabricatie inadecvate s.a.

Aptitudinea personalului de a-si realiza sarcinile stabilite ocupa un loc important in cadrul programului de control al calitatii din industria alimentara.

Neglijentele in prelucrarea materiilor prime, in manuirea celor perisabile si incompetenta in desfasurarea operatiunilor industriale se traduc inevitabil in grave abateri ale calitatii finale fata de cea contractata.

Firmele producatoare previn aparitia defectelor pentru produsele lor prin:

definirea unor standarde de firma proprii

dotarea cu sisteme de control al calitatii eficiente.

Standardele de firma sunt fondate pe normele si reglementarile in vigoare pe pietele vizate, pe standardele internationale (I.S.O., Codex Alimentarius) sau europene.

De exemplu, exporturile in sectorul alimentar trebuie sa fie conforme unor reglementari obligatorii care se refera in special, la siguranta alimentara. De pilda, exporturile catre Uniunea Europeana sunt supuse Reglementarii C.E.E. nr. 339/1993 a Consiliului Europei privind efectuarea controalelor de conformitate a produselor importate din tari terte cu reglementari care se aplica in domeniul securitatii produselor.

n     Conform acestui document, daca autoritatile vamale constata:

prezenta unui produs (lot de produse) care prezinta caracteristici de natura sa suscite indoieli relative la securitatea alimentara sau

absenta unui document sau a unui marcaj care trebuie sa insoteasca produsul si care se aplica in materie de securitate alimentara,

potrivit reglementarilor comunitare sau nationale, acestea sunt indreptatite sa opreasca comercializarea produsului respectiv si sa informeze autoritatile nationale cu competente in sfera supravegherii pietei de desfacere.

In cazul in care produsul nu este conform reglementarilor nationale sau comunitare in materie de siguranta alimentara, reprezentand un pericol grav si imediat pentru sanatatea umana, masurile de interzicere a comercializarii acestuia vor fi insotite de inscriptionarea documentelor insotitoare ale marfii, dupa cum urmeaza: “Produs neconform –nu se autorizeaza comercializarea, reglementarea C.E.E. nr. 339 / 1993”.

Standardele de firma servesc la asigurarea unei calitati constante a produselor furnizate si se aplica pentru:

n     materii prime (aspect, dimensiuni, stare fizica, compozitie chimica);

n     procese de fabricatie (proprietati fizice si chimice ale produselor intermediare, cum ar fi: culoare, pH , umiditate si instructiuni privind utilizarea aparaturii de masura, a temperaturii, privind durata tratamentelor);

n     produse finite (caracteristici senzoriale: aroma, culoare, textura, aspect exterior; caracteristici chimice; prezenta aditivilor alimentari, a corpurilor straine, a impuritatilor minerale, a insectelor; indici microbiologici; cantitate, ambalare, etichetare, data limita de livrare).

In ceea ce priveste eficienta sistemului de control al calitatii  la nivelul intreprinderii producatoare sunt necesare o serie de precizari:

Controlul calitatii face parte din ansamblul activitatilor ce formeaza gestiunea calitatii la nivelul intreprinderii. Ca urmare a experientei si succesul legendar japonez, se observa o evolutie remarcabila in ceea ce priveste gestiunea intreprinderii: introducerea gestiunii integrale a calitatii (Total Quality Control), abordare ce consta in extinderea conceptului calitatii produsului la performantele globale ale intreprinderii, intelegand prin aceasta intreaga sa activitate, inclusiv relatiile cu furnizorii din amonte si distribuitorii din aval.

Nevoile ce urmeaza a fi satisfacute nu se limiteaza la un singur client; ele le inglobeaza si pe cele ale societatii in care traim. Aceasta noua viziune a gestiunii intreprinderii si a calitatii performantelor sale confera o dimensiune noua si controlului calitatii la nivelul intreprinderii. Drept pentru care, trebuie sa existe capacitatea de a cuprinde in sfera controlului calitatii toate functiile intreprinderii si toate nivelele ierarhice din cadrul acesteia (control integral al calitatii).

n     Controlul calitatii nu se limiteaza  la activitatea de productie trebuie sa cuprinda toate cele patru faze ale ciclului calitatii:

proiectare,

pregatire,

fabricare si

mentinere a calitatii

si in consecinta,

nevoile consumatorilor (N),

Analiza: Coca-Cola si bauturile racoritoare - studiu de caz Referat: Libertatea de miscare a serviciilor

elaborarea specificatiilor (S),

achizitionarea materiilor prime si auxiliare  (I) si

fabricarea produsului (P).

n     Activitatea de control al calitatii (C.Q.) se efectueaza de-a lungul intregului ciclu amintit, prin verificarea fiecarei faze, a fiecarei etape din cadrul acestora, conformitatea rezultatelor cu obiectivele presupunand:

specificatii = nevoi

materii prime = specificatii

produs = specificatii

nevoi = produs

Controlul calitatii in cadrul firmei (dupa J. Kélada)

Proiectarea calitatii cuprinde

definirea exigentelor ce urmeaza a fi satisfacute,

elaborarea conceptului si

dezvoltarea coceptului (care conduce la elaborarea specificatiilor

Mijloacele de control aplicate sunt:

sondaje de opinie si anchete pentru a verifica daca nevoile consumatorilor externi au fost identificate corespunzator

intrevederile client-furnizor pentru a verifica daca exigentele primului sunt clare si precise

studiile de productibilitate pentru a verifica daca utilajele si echipamentele de productie sunt capabile sa realizeze specificatiile

incercari pe modele diverse si prototipuri, simulari cu ajutorul ordinatorului;

verificari ale calculelor;

teste asupra produselor concurente si asupra substituentilor pentru a controla eventualitatea dezvoltarii unor produse mai bune

verificarea disponibilitatilor de materii prime la nivelul calitativ necesar, s.a.

Asigurarea calitatii se refera la asigurarea resurselor umane, a echipamentelor si a metodelor de lucru. Controlul consta in verificarea calitatii: calificarii fortei de munca, a echipamentului de productie si a furnizorilor.

n     Controlul calitatii resurselor umane cuprinde activitatile de evaluare a acestora fata de capacitatea de a realiza calitatea ceruta, incepand cu verificarea angajarilor, a atestarii in anumite cazuri (profesionisti), a pregatirii si informarii, a recalificarii si motivarii personalului. Serviciul personal participa impreuna cu responsabilii diferitelor altor servicii la aceste activitati.

n     Calitatea echipamentului si a materialului de productie, a celui de intretinere si de masurare, a instalatiilor de depozitare si a metodelor si procedeelor privind utilizarea lor este indispensabila pentru indeplinirea scopului propus. Verificarea acestora consta in studii de capacitate operationala, in scopul aprecierii posibilitatii aparatului de productie de a respecta tolerantele impuse.

Controlul calitatii fabricatiei era limitat, la inceputurile sale, la activitatea de inspectie. Pe masura ce a evoluat, a inclus aspecte ce tin de metrologie, de tehnicile statistice de esantionare si de controlul de procedeu (controlul statistic de procedeu- C.S.P.).

experienta demonstreaza ca multe intreprinderi alimentare de talie mica recurg la inspectie ca modalitate de apreciere a 'capacitatii de utilizare' a produselor lor. Livrarile de materii prime sunt acceptate fara a se cere conformitatea cu exigentele unor specificatii, sunt triate si utilizate in scopuri diferite sau considerate rebuturi in unele cazuri. In firmele foarte mici sortarea se efectueaza vizual pe baza unei presupuse experiente; nu se recurge la nici o metoda de esantionare si nici la tehnici de evaluare senzoriala stiintifica.

majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii din domeniul alimentar aplica materiilor prime aceleasi procedee de inspectie. Totusi, acestea folosesc anumite aparate, in unele cazuri materiile prime sunt sortate vizual, facandu-se apel sau nu la instrumente statistice.

In concluzie,

n     intr-o intreprindere, un sistem de control al calitatii fabricatiei trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce se controleaza: caracteristici ale produsului de natura fizica, chimica, organoleptica, microbiologica.

Cine controleaza:

lucratorul prin autocontrol;

personalul de asigurare a calitatii;

inspectorul intern;

inspectorul al beneficiarului sau al unui organism guvernamental.

Cum se controleaza

prin inspectie vizuala sau prin inspectie utilizand instrumentar si aparatura diversa;

prin incercari distructive sau nedistructive in controlul calitatii unui articol;

n     se poate alege:

n     metoda de control prin atribute (constatarea absentei sau prezentei unui atribut, in urma careia articolul este acceptat sau refuzat) sau,

n     metoda de control prin masurare (care recurge la masurarea caracteristicilor controlate, oferind informatii utile despre motivul refuzului unui articol).

Unde se controleaza: indicarea punctelor precise de-a lungul procesului de fabricatie, puncte in care controlul trebuie efectuat.

De exemplu:

la receptia materiilor prime;

la punctul de trecere de la o etapa de procedeu  la alta;

inaintea unei operatiuni complexe;

inaintea unei serii de operatii dificil de intrerupt;

inaintea unei operatii de finisare;

pentru operatiile care fac obiectul reclamatiilor consumatorilor;

pentru operatiile ale caror costuri sunt ridicate;

pentru operatii simple, dar de importanta critica;

pentru operatii ce  pot afecta securitatea consumatorului;

inaintea unei operatii de ambalare, a uneia de depozitare;

inaintea expedierii produsului;

inaintea transportului unei comenzi.

Cand se controleaza:

sporadic sau regulat;

cu ocazia unei reclamatii, a unui incident sau sistematic;

la cererea clientului sau pe baza unui plan stabilit;

in mod continuu sau cu o frecventa predeterminata.

Cat se controleaza

control unitar (100%),

control prin esantionare sau

deloc.

Asigurarea calitatii marfurilor alimentare prin activitati efectuate de terte parti

n     Exista un numar mare de institutii sau asociatii care se ocupa cu asigurarea si controlul calitatii marfurilor alimentare la nivel:

international (F.A.O.; I.S.O.; O.M.S.);

regional (O.R.A.N. –Organizatia Regionala Africana pentru Standardizare; O.E.C.Q. –Organizatia Europeana pentru Controlul Calitatii);

National (numai in S.U.A. exista 17 organisme de acest gen, dintre care amintim: A.S.Q.C.–Societatea Americana pentru Controlul Calitatii; A.O.A.C.–Asociatia Chimistilior Analisti Oficiali; Institutul pentru Stiinta si Tehnologie Alimentara a Universitatii din Washington; Laboratorul Alimentar National; Institutul National pentru Standarde si Tehnologie; Departamentul pentru Agricultura–Serviciul pentru Inspectie si Siguranta Alimentara etc.).

n     Activitatile de asigurare a calitatii marfurilor alimentare in scopul de a oferi consumatorilor interni sau externi produse de calitate garantata cuprind:

standardizarea;

certificarea;

analizele si incercarile;

inspectia;

pregatirea personalului;

promovarea

Certificarea si marcile de calitate

n     Deoarece simpla afirmatie a producatorului nu oferea garantia necesara privind calitatea produsului, intr-o serie de tari, in primul rand dezvoltate, s-a introdus sistemul certificarii calitatii de catre organisme neutre, independente de producator si beneficiar.

n     Sistemul certificarii are drept obiectiv principal garantarea, prin intermediul unui organism tert, conformitatea unui produs, serviciu, proces sau a sistemului calitatii intreprinderii cu un referential prestabilit.

Exista mai multe tipuri de certificari:

n     certificarea de produs (conform E.N. 45011) care atesta conformitatea produselor in raport cu reglementari, standarde sau specificatii date; acest tip de certificare poate fi obligatoriu (pentru produsele sau serviciile care pot afecta sanatatea sau securitatea persoanelor, respectiv calitatea mediului ambiant) sau facultativ (atunci cand se foloseste in scop de promovare comerciala pe anumite piete);

n     certificarea de intreprindere sau de sistem (conform E.N.45012) care atesta conformitatea sistemului de asigurare a calitatii dintr-o intreprindere in raport cu un standard din seria I.S.O. 9000;

n     certificarea de persoane (conform E.N. 45013) care atesta calificarea persoanelor intr-un anumit domeniu.

Certificarea conformitatii produselor alimentare are obiectivul de a deschide noi perspective, prin crearea alaturi de etichetele specializate care vizeaza numai produsele de calitate superioara, a unei modalitati de certificare pentru produsele conforme cu caracteristicile specifice sau cu regulile stabilite in prealabil in fabricatie, prelucrare si conditionare. Ca si eticheta, certificatul de conformitate este elaborat de un organism imputernicit, independent de producator, fabricant, vanzator sau importator

Alte activitati de asigurare a calitati marfurilor alimentare in contracte se refera la:

n     Inspectia inainte de expediere.

Aceasta inspectie permite verificarea conformitatii acestuia cu normele admise (in general definite prin raportare la specificatiile beneficiarului sau la cele ale unui organism apropriat).

n     Analize si incercari

Majoritatea marilor intreprinderi dispun de propriile lor laboratoare de control al calitatii. In cazul intreprinderilor mici si mijlocii insa, costul infiintarii si intretinerii acestor laboratoare este prohibitiv. Drept urmare, singura solutie este utilizarea serviciilor laboratoarelor externe, publice sau private. Ele pot raspunde nevoilor tehnice ale intreprinderilor de orice marime, putand fi insarcinate de asemenea, cu studii de dezvoltare a produselor si programe de control al calitatii;

n     Activitati de instruire si pregatire a personalului.

Succesul unui program de control al calitatii depinde intr-o mare masura de dorinta intreprinderii de a-si imbunatati cunostintele, calificarea, comportamentul si practica personalului sau. In cazul controlului de calitate, trebuie ca pregatirea sa depaseasca simplele aspecte tehnice ale produselor, materiilor prime si procedeelor de fabricatie specifice. Angajatul trebuie sa cunoasca obiectivele vizand calitatea in intreprindere, dar in acelasi timp sa fie motivat in a accepta rolul care ii revine cu privire la aceste obiective. Programele oficiale de pregatire vizeaza reuniuni, expuneri, colocvii, ateliere organizate de catre institutii sau grupuri de consultanti in domeniul calitatii;

n     Activitati de promovare, publicare si organizare de conferinte

Aceste activitati permit participantilor schimburi de idei, puncte de vedere si sunt convenabile personalului familiarizat deja, mai mult sau mai putin, cu problemele calitatii.