Tehnica incadrarii juridice

Tehnica incadrarii juridice

1. Incadrarea juridica in cazuri tipice

Din punct de vedere strict tehnic, incadrarea juridica a unei fapte antisociale care intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni tipice este cel mai usor de realizat. Avem de a face cu un caz tipic atunci cand o singura persoana, in calitate de autor, a savarsit, spre exemplu, o infractiune de furt simplu, in forma consumata, fara ca in prealabil sa mai fi savarsit o alta infractiune ori sa fi fost condamnat pentru o infractiune si fara a i se putea retine imprejurari ce pot constitui circumstante agra­vante sau atenuante.

In cazurile de acest gen, in cuprinsul inscrisului ce materializeaza incadrarea juridica data faptei, se fac urmatoarele mentiuni: "Fapta comisa de X constand in (se descrie succint fapta) intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt prevazute de art. 208 alin. (1) C.pen."

In acest caz, de regula, este suficient deci un singur articol de lege, o singura norma penala speciala, pentru a incadra legal fapta savarsita. Cazurile de acest gen sunt, relativ, rar intalnite in practica judiciara.

Incadrarea juridica a faptelor savarsite in forme atipice

A. Incadrarea juridica a unei fapte comise in forma tentativei. Desigur ca problema incadrarii juridice a faptei ramase in faza tentativei (actele de executare) nu se pune decat in ipoteza in care tentativa la respectiva infractiune este sanctionata de legea penala.

In acest caz fapta concreta nu intruneste toate cerintele normei de incriminare (fapta concreta nu cuprinde si rezultatul cerut de norma de incriminare), ca urmare raportarea faptei numai la norma de incriminare nu este suficienta pentru incadrarea juridica a faptei.

Insuficienta se constata, nu numai sub aspectul continutului incriminarii, dar si al modului de sanctionare. Din punct de vedere tehnic, incadrarea in acest caz implica raportarea faptei si la alte dispozitii cu sediul in partea generala a Codului penal. Uneori, concomitent, raportarea se face si la unele texte din partea speciala a Codului penal (altele decat norma de incriminare).

In ipoteza, spre exemplu, a comiterii unei tentative de furt, incadrarea juridica se va formula in felul urmator: "Fapta numitului X constand in (se descrie succint) constituie tentativa la infractiunea de furt prevazuta in art. 20 combinat cu art. 21 raportat la art. 208 alin. (2) combinat cu art. 222 C.pen." In acest caz trebuie facuta referirea la art. 20 care defineste tentativa, la art. 21 care arata modul cum se pedepseste tentativa, la art. 208 care este norma de incriminare a faptei de furt simplu si la art. 222 care prevede expres ca tentativa de furt se pedepseste. Dupa cum se observa, textele din aceeasi parte a Codului penal se combina intre ele, iar cele din partea generala se raporteaza, de regula, la cele din partea speciala ori se aplica in completarea acestora in alte situatii. Aceste formule au, desigur, un caracter conventional, dar sunt folosite frecvent in practica judiciara.

B. Incadrarea juridica a unei fapte comise de catre o persoana in participatie sub forma instigarii sau a complicitatii. In prima ipoteza cand, spre exemplu, o persoana a comis un act de instigare la furt, incadrarea va fi formulata in felul urmator: "Fapta numitului X constand in (se descrie pe scurt) constituie instigare la infractiunea de furt prevazuta in art. 25 combinat cu art. 27 raportat la art. 208 alin. (1) C.pen." Din aceasta formulare se va intelege ca este vorba de o instigare, forma a participatiei, care indeplineste conditiile prevazute in art. 25 C.pen., ca instigarea se pedepseste dupa sistemul prevazut in art. 27 C.pen. si ca instigarea se refera la o fapta de furt ale carei conditii de incriminare sunt prevazute in art. 208 alin. (1) C.pen., conditii care sunt indeplinite in cazul dat de fapta concreta.

In cazul complicitatii la furt, incadrarea se face in mod asemanator, cu deosebirea ca se face trimitere intai la art. 26 care stabileste conditiile complicitatii, care se va combina cu art. 27 care prevede modul de pedepsire a complicelui, dupa care aceste texte reunite se raporteaza la art. 208 care incrimineaza furtul.

C. Incadrarea juridica in cazul savarsirii faptei in forma continuata. Incadrarea juridica in acest caz se face prin mentionarea textului de lege care incrimineaza fapta respectiva, facandu‑se in continuare aplicarea art. 41 alin. (2) care stabileste condi­tiile de existenta a infractiunii continuate si a art. 42 care prevede modul de stabilire a pedepsei in cazul in care o infractiune este savarsita in aceasta forma. Astfel, in ipoteza in care o persoana a savarsit infractiunea de furt prin acte repetate, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, aceasta fapta va fi incadrata in art. 208 cu aplicarea art. 41 alin (2) combinat cu art. 42 C.pen.

D. Incadrarea juridica in situatia savarsirii faptei in stare de recidiva. Daca infractiunea a fost comisa de o persoana dupa ce mai inainte a suportat o condamnare definitiva si toate conditiile privind starea de recidiva sunt realizate, fapta va fi inca­drata in textul de lege care o incrimineaza, facandu‑se si aplicarea normelor gene­rale care reglementeaza recidiva, precum si a celor care stabilesc modul de aplicare a pedepsei in acest caz. Daca X a savarsit un furt dupa ce inainte a executat 3 ani inchisoare pentru infractiunea de viol, incadrarea juridica va putea fi formulata sinte­tic in felul urmator: "Fapta numitului X (se descrie) constituie infractiunea de furt prevazuta in art. 208 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) combinat cu art. 39 C.pen.". Daca recidiva este postcondamnatorie, se face aplicarea art. 37 lit. a) combinat cu
art. 39 C.pen. (in cazul recidivei privind persoana fizica).

E. Incadrarea juridica in cazul savarsirii unor fapte concurente. Daca aceeasi per­soana a savarsit doua sau mai multe fapte prevazute de legea penala, fara a fi condam­nat definitiv pentru vreuna din ele, instanta stabileste incadrarea juridica corecta a fiecarei fapte concurente, dupa care stabileste pedeapsa pentru fiecare fapta in parte, facand, in final, aplicarea art. 33 lit. a) sau b), dupa cum concursul este real sau ideal, precum si art. 34 C.pen. care prevede mecanismul dupa care se stabileste pedeapsa in cazul in care o persoana a savarsit mai multe infractiuni aflate in concurs (in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana fizica).

F. Incadrarea juridica in cazul existentei unor circumstante atenuante sau agra­vante. In acest caz, dupa incadrarea faptei in norma penala care o incrimineaza, se face si aplicarea textului de lege ce prevede circumstantele agravante sau atenuante corespunzatoare elementelor de agravare sau atenuare ce rezulta din situatia de fapt ori din analiza situatiei personale a celui care a savarsit infractiunea. Astfel, spre exemplificare, fapta celui care a comis un furt profitand de o calamitate naturala, va fi incadrata in art. 208 (care incrimineaza furtul) cu aplicarea art. 75 lit. f) C.pen. (care prevede ca savarsirea unei infractiuni profitand de o calamitate reprezinta o circumstanta legala generala de agravare) combinat cu art. 78 C.pen. In alte cazuri o infrac­tiune poate fi savarsita intr‑o imprejurare ce reprezinta o circumstanta ate­nuanta. Asa, spre exemplu, o vatamare corporala se poate comite sub imperiul unei provocari din partea victimei. In acest caz incadrarea juridica a faptei se va face in art. 181 (care incrimineaza vatamarea corporala) cu aplicarea art. 73 lit. b) (care prevede ca provocarea din partea victimei este o circumstanta atenuanta legala) combinat cu art. 76 C.pen. care arata ce efecte au circumstantele atenuante.

3. Concluzii privind tehnica incadrarii juridice in dreptul penal

Cele prezentate in aceasta sectiune nu trebuie sa duca la concluzia ca incadrarea juridica este o operatiune formala care se reduce la a stabili conventional dispozitia legala aplicabila unei situatii de fapt spre a se ajunge la sanctionarea celui vinovat.

In realitate, orice incadrare juridica presupune o motivare temeinica in fapt si in drept, cu formularea unor argumente convingatoare care sa sustina temeinicia si legalitatea incadrarii juridice; aceste argumente trebuie prezentate amanuntit in cuprinsul dosarului penal si consemnate in actele de baza ale dosarului, cum ar fi referatul de terminare a urmaririi penale, rechizitoriul procurorului sau in cuprinsul hotararii judecatoresti.

Bibliografie selectiva

G. Antoniu, Noul Cod penal. Codul penal anterior. Studiu comparativ, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004; G. Bodoroncea, I. Kuglay, L. Lefterache, I. Matei, I. Nedelcu, F. Vasile, Codul penal adnotat, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007; V. Dobrinoiu, Drept penal, Partea speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008; I. Pascu, M. Gorunescu, Drept penal Partea speciala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008; T. Tudorel, Drept penal, Partea speciala,
Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007.