Calificarea si ridicarea pregatirii profesionale a personalului

CALIFICAREA SI RIDICAREA PREGATIRII PROFESIONALE A PERSONALULUI

Existenta unor angajati care nu mai reusesc sa tina pasul, pe plan profesional, cu mutatiile care au loc in modul de desfasurare a activitatilor din economia moderna reprezinta o problema care preocupa tot mai multe firme. Tot mai frecvente sunt cazurile in care unii salariati isi indeplinesc cu tot mai mare dificultate responsabilitatile, iar performantele lor sunt tot mai reduse.

In toate domeniile de activitate, formarea si perfectionarea salariatilor a devenit o cerinta a perioadei actuale. Un program de pregatire profesioanala va da rezultate numai daca se bazeaza pe o analiza atenta a necesitatilor unei organizatii. Succesul programului va depinde de masura in care se stie ce trebuie predat, de ce, pentru cine si in ce mod.

Obiectivele unui astfel de program rezulta din nevoile interne ale organizatiei si sunt in concordanta cu obiectivele sale generale.

Responsabilitatea asigurarii cu resurse umane performante revine atat sefului ierarhic cat si compartimentului de personal. Managerii de varf creeaza un climat care sa stimuleze pregatirea profesionala continua, aloca fonduri substantiale acestui scop si urmaresc rezultatele obtinute.

Stabilirea unui program eficient de pregatire presupune cunoasterea temeinica a activitatii si a realizarilor persoanelor care lucreaza in acel domeniu. Obiectivele pregatirii profesionale pot fi costituite din : perfectionarea capacitatii de rezolvare a problemelor ; executarea unor lucrari specifice ; rezolvarea unor sarcini noi ; imbunatatirea capacitatii de comunicare ; pregatirea unor schimbari.

Fiecare participant poseda unele cunostinte si are o anumita experienta practica. Pentru ca tematica unor cursuri de pregatire sa nu fie neadecvata, organizatorul programului trebuie sa porneasca de la identificarea acelor cunostinte pentru a stabili in mod succesiv, cerintele de pregatire profesionala pe intreaga organizatie, pe fiecare dintre compartimente, precum si pentru fiecare salariat in parte.

Pentru a stimula pregatirea profesionala a salariatilor, firmele pot aplica diverse forme de motivare :

motivatia intrinseca, care rezulta din angajarea si interesul persoanei pentru imbogatirea cunostintelor;

motivatia extrinseca, care este rezultatul unor recompense si penalizari exterioare.

Modificarea comportamentului angajatilor poate constitui un alt obiectiv al formarii profesionale. Aceasta se poate realiza prin motivarea pozitiva, prin motivarea negativa, pedeapsa sau prin diminuarea cunostintelor de specialitate.

Motivarea pozitiva se realizeaza atunci cand angajatul primeste recompensa dorita ; daca un executant respecta cu strictete disciplina tehnologica si disciplina muncii, el poate primi drept recompensa o prima.

Motivarea negativa apare atunci cand muncitorul reuseste  sa evite o sanctiune. Un angajat vine la timp la serviciu numai pentru a evita observatiile supraveghetorului.

Pedeapsa are drept scop evitarea repetarii de catre o persoana a unor actiuni sau atitudini nedorite.

Diminuarea cunostintelor de specialitate il poate pune pe salariat in situatia de a nu-si mai putea indeplini responsabilitatile. El va fi nevoit sa apeleze la colegi si la seful ierarhic pentru a intreba. Daca nu primeste raspuns la neclaritatile sale profesionale va fi nevoit sa-si insuseasca acele cunostinte strict necesare.

Stagiile de practica au drept scop consolidarea si dezvoltarea in procesul muncii a cunostintelor, dexteritatilor si deprinderilor dobandite anterior.[1]

Conceperea unui program de pregatire profesionala

Realizatorul programului va incerca sa determine schimbarea in atitudinea cursantilor prin utilizarea metodelor de simulare, prin interpretarea de catre cursanti a unor roluri, prin studii de caz sau jocuri de intreprindere.

La elaborarea proiectului programului de pregatire profesionala este necesar sa participe diferite compartimente, in functie de specificul activitatii lor. Se vor stabili metodele de invatare, mijloacele de predare, continutul, locul de predare si alte aspecte necesare.

Metode de pregatire profesionala a angajatilor. Diversitatea cerintelor de pregatire profesionala a salariatilor duce la existenta unui mare numar de metode :

• Pregatirea profesionala la locul de munca se realizeaza prin instruire, prin ucenicie sau prin pregatirea de laborator.

• Pregatirea profesionala in scopul indeplinirii responsabilitatilor. Pentru angajatii care lucreaza in cadrul unor compartimente se pot folosi o serie de metode care constau in participarea angajatilor la rezolvarea unor probleme profesionale importante.

• Rotatia pe posturi presupune trecerea unei persoane pe un alt post. De exemplu, cel care lucreaza in compartimentul marketing, poate functiona mai intai ca reprezentant al firmei pentru a cunoaste sistemul de distribuire. Metoda este utila si pentru pregatirea managerilor.

• Participarea in grupuri eterogene de munca ofera posibilitatea celor care doresc sa-si imbunatateasca pregatirea profesionala, sa invete de la ceilalti participanti.

• Participarea ca intructor la programele de pregatire. Alaturi de cadrele didactice , la aceasta activitate, pot participa si alti specialisti, in calitate de instructori. In felul acesta instructorii pot sa-si autodetermine cerintele de perfectionare.

• Participarea la sedinte. Considerand sedinta ca o activitate in echipa, in cadrul careia au loc schimbari de informatii, idei si opinii, participantii au posibilitatea sa cunoasca si alte domenii decat cele cu care se confrunta in mod curent.

• Participarea la ״comitete – junior ״ . Aceste comitete nu au un caracter executiv, rolul lor fiind de investigare si analiza. Isi aleg singure subiectele de investigatie si, pe baza cercetarilor, propun unele recomandari pentru conducerea firmei.

Evaluarea pregatirii profesionale se poate realiza prin compararea rezultatelor pregatirii cu obiectivele stabilite sau prin exprimarea costurilor pregatirii si a beneficiilor rezultate.

Evaluarea pregatirii profesionale poate fi conceputa si ca proces prin care se masoara urmatoarele aspecte : reactia sau atitudinea celor instruiti fata de formele si calitatea programului de pregatire ; cunostintele acumulate in procesul de pregatire ; modificarea comportamentului celor instruiti ; rezultatele, efectele ce se obtin ca urmare a pregatirii.