PIATA MUNCII - ABORDARI CONCEPTUALE

1.1.NOTIUNI SI MECANISME GENERALE

Piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca(detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzatori, in care, prin mecanismul pretului munciii, al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Oferta de munca(cererea de locuri de munca) se delimiteaza in cadrul potentialului demografic printr-o serie de criterii, de conditii socio-demografice, de optiuni ale persoanelor cu varsta legala de munca si apte de munca.

Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, acel potential de munca, care se incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului salarizarii.Oferta de munca se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata,in angajarea ca salariati.

Cererea de munca are ca punct de plecare nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia (intreprinderi,administratii,banci etc.).Conditia generala a transformarii nevoilor de munca in cerere de munca este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.

Cererea si oferta de munca sunt categorii si marimi dependente, pe de o parte de dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.

In legatura cu relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea economico-sociala si procesele demografice opiniile specialistilor au fost si sunt nu numai diferite, dar chiar opuse. Mai mult,in ultimul timp, punctele de vedere ale specialistilor s-au amplificat pe baza unor cauze ce tin de complexitatea crescanda a fenomenului demografic, de modificarile in structurile populatiei disponibile si ocupate, de caracteristicile cresterii economice in lumea contemporana.

Thomas Maltus a fost unul dintre primii specialisti care s-a ocupat de problema populatiei-dezvoltare.Legaturile complexe dintre cele doua variabile au fost reduse de Malthus la determinarea directa si unilaterala dinspre venituri spre natalitate, sporirea mai puternica a natalitatii ducand automat la scaderea veniturilor familiale.

Aceasta opinie nu a fost confirmata de istoria economica si evolutia demografica in tarile dezvoltate. Cererea si oferta de munca nu se extind asupra corelatiei dintre dezvoltarea economica si evolutia populatiei in ansamblul lor, ci doar asupra corelatiei dintre aspectele specifice supuse salarizarii.

Piata muncii are mai multe trasaturi specifice:

Cererea de munca este pe termen scurt, practic, invariabila; crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initierea altora noi, probleme complexe care se realizeaza in timp

Oferta de munca, la randul ei se formeaza in cadrul unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste

Oferta de munca(cu gradul ei de instructie, cu calificarile ei) isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca

Mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia; oamneii sunt atasati mediului social-economic in care s-au format si in care traiesc; avantajele economice oferite de alte zone(localitati) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamneilor spre noi locuri de munca

Oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici( varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor)

Eterogenitatea cererii si ofertei de forta de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa

Mecanismul confruntarii cererii de munca cu oferta de munca se desfasoara dupa urmatorul mod:

In prima faza se formeaza conditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care stau la baza stabilirii salariilor. Aici se manifesta tendinta generala de formare a salariilor la nivelul economiei nationale sau la nivelul unor mari segmente de piata a muncii.

In ce-a de-a doua faza are loc intalnirea in termeni reali a cererii si ofertei de munca, intalnire in baza conditiilor concrete si a salariatilor( potentiali).

Pe piata muncii se intalnesc si se confrunta doua forte, se manifesta doua comportamente:

- vanzatorul de munca) ofertantul acestui artiol specific )solicitantul de locuri de munca) care asteapta maximum de avantaj net de pe urma vanzarii, a inchirierii muncii sale(maximum de utilitati si minimum de dezutilitati)

-cumparatorul de forta de munca,utilizatorul,)cel ce ofera locuri de munca), care la randul lui, asteapta maximum de profit de pe urma noului angajat

. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal.

1.2. RESURSELE DE MUNCA

Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila.

Resursele de munca sunt caracterizate de mai multi parametri:

volumul acestora

indicatori specifici

grad de ocupare

grad de neocupare

productivitate

1.2.1.VOLUMUL RESURSELOR DE MUNCA

Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei relatii

RM PVM – PVMIM PAVML

Unde:

PVM = populatia cuprinsa in limitele varstei de munca

PVMIM populatia cuprinsa in limitele varstei de munca, dar inapta de munca

PAVML populatia din afara limitelor varstei de munca, dar care lucreaza.

Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de intrare si varsta de iesire din activitate.

Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In Romania, in prezent, limitele varstei de munca sunt 16 – 65 ani pentru barbati si 16 –62 ani pentru femei.

Avand in vedere ca in statisticile nationale limitele de varsta de intrare si sau de iesire din activitate sunt diferite, in comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard.

Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii obligatorii), existand si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare a acestei tari).

Caracterizarea resurselor de munca se realizeaza cu ajutorul Balantei resurselor de munca.Aceasta balanta cuprinde, structurati dupa diferite crietii mai multi indicatori sintetici, dupa cum urmeaza:

Balanta resurselor de munca

Tabelul 1.1.

Intre indicatori exista relatia de echilibru:

RM=PO+RZM

Pentru caracterizarea volumului resurselor de munca se pot folosi si alti indicatori

Populatia apta de munca – se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca

Resursele de munca disponibile – exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen

Populatia potential activa – cuprinde populatia in varsta de 15 – 65 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.

1.2.2INDICATORI SPECIFICI

Pentru caracterizarea volumuluifortei de munca se utilizeaza urmatorii indicatori specifici

Populatia activa

Populatia ocupata

Numarul salariatilor

Fondul de timp de munca efectiv lucrat

Populatia activa (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste, apte de munca, care, intr-o perioada de referinta specificata, furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala.

Intr-o formula generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S), dupa urmatoarea structura

PA= PO + S

Populatia ocupata:

Salariatii civili – persoana care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala, inclusiv elevii si studentii incadrati si pensionarii reincadrati in munca pe baza unui contract de lucru

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Patron – persoana care, avand unul sau mai multi angajati (salariati), conduce activitatea in propria sa unitate (intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou, ferma etc.)

Lucrator pe cont propriu- persoana care exercita activitatea in propria sa unitate si nu are angajati)salariati)

Lucratori familial neremunerati -persoane care desfasoara o activitate aducatoare de venit in cadrul gospodariei din care fac parte pentru care nu primesc remuneratie in bani sau dde alta natura gospodaria taraneasca (agricola) este considerata o astfel de unitate

Membrii ai asociatiilor cooperatiste(mestesugaresti si de credit)

Militarii de cariera

Militarii in termen.

Populatia activa neocupata (sau somerii)

persoane in cautarea unui alt loc de munca

persoane in cautarea primului loc de munca

Populatia inactiva din punct de vedere economic

persoane casnice

elevi si studenti, exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe baza unui contract de munca

pensionari, exclusiv cei reincadrati

persoane intretinute de alte persoane copii prescolari, batrani, persoane handicapate si invalizi

persoane intretinute de stat copii si batrani aflati in intretinerea unor institutii publice (casa copilului, camine pentru batrani etc.)

persoane care se intretin din alte venituri decat cele provenite din munca (inchirieri, dobanzi, economii, rente, dividende).

In Romania, atat recensamantul populatiei din 7 ianuarie 1992, cat si anchetele asupra fortei de munca, demarate din anul 1994, s-au bazat pe conceptiile si definitiile recomandate de Oficiul de Statistica al O.N.U. si de Biroul International al Muncii (B.I.M.).

In statistica O.N.U. se recomanda determinarea populatiei active in doua variante populatia obisnuit activa si populatia curent activa. Distinctia intre aceste categorii se face prin raportarea la perioada de referinta, care este diferita in functie de sursa de date (recensamant sau ancheta).

Orice persoana in orice moment se poate incadra – din punct de vedere al pozitiei pe piata muncii – intr-una din urmatoarele trei categorii

persoana ocupata = persoana activa inclusa in forta de munca

persoana neocupata (somer)

persoana inactiva (in afara fortei de munca)

Populatia obisnuit activa se determina cu ocazia recensamintelor, perioada de referinta fiind de obicei anul caracteristic (sau precedentele 12 luni). Criteriul in functie de care se stabileste categoria in care se include o persoana este numarul saptamanilor

daca numarul saptamanilor in care persoana respectiva a avut statut de “ocupat” si “neocupat” in perioada de referinta este preponderent, atunci se include in populatia obisnuit activa

daca numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost inactiva (nici ocupat, nici neocupat) este preponderent, atunci se include in populatia obisnuit inactiva

Ultimul recensamant a avut loc chiar anul acesta, dar inca nu au fost centralizate datele.

Populatia curent activa se determina cu ocazia anchetelor asupra fortei de munca, perioada de referinta fiind de obicei o saptamana. Criteriul in functie de care se stabileste categoria in care se include o persoana este ora

daca persoana respectiva a lucrat cel putin o ora in saptamana luata ca perioada de referinta sau a fost in somaj, atunci ea include in populatia curent activa

daca persoana respectiva nu a lucrat nici cel putin o ora si nici nu era in somaj in perioada de referinta, atunci se include in populatia curent inactiva.

Populatia activa, in cele doua variante, se calculeaza pe baza a trei surse de date

1.Recensamantul populatiei, caz in care se determina populatia obisnuit activa, ca o media anuala a perioadei de referinta.

2.Ancheta asupra fortei de munca este metoda principala de investigare a pietei fortei de munca, caz in care se determina populatia curent activa. In Romania, prima ancheta asupra fortei de munca s-a organizat in luna martie 1994, urmand ca, in perspectiva, cercetarea sa devina bianuala si apoi trimestriala, lucru impus de dinamica modificarilor pe piata muncii. Ancheta s-a realizat pe un esantion reprezentativ la nivelul tarii, esantion ce a cuprins 15.000 de locuinte, facand obiectul anchetei toate persoanele din gospodariile selectate.

3.Sursele administrative permit estimarea populatiei active prin insumarea urmatoarelor elemente

populatia ocupata civila – PO_c, evaluata pe baza informatiilor inregistrate la Ministerul Finantelor (in special in bilanturile contabile ale agentilor economici)

efectivele militare (militari in termen si militari de cariera) – M, informatii furnizate de ministerele respective (MapN, MI, SRI etc)

numarul somerilor – S, inregistrat la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Utilizand aceste elemente se obtine populatia activa>

PA= PO_c + M+ S

Informatiile care caracterizeaza populatia activa pot fi structurate dupa mai multe criterii

1. Structura dupa sexe a populatiei active permite evidentierea ponderii barbatilor (p_M) si a femeilor (p_F) in totalul populatiei active, atat pentru intreaga economie nationala, cat si pe ramuri de activitate.

2. Structura dupa varsta a populatiei active.

Analiza unor astfel de serii cu distributie de frecvente permite calculul si interpretarea unor indicatori cu o semnificatie deosebita varsta medie a populatiei active, intervalul median si mediana, intervalul modal si modulul.

3 Structura pe sectoare de activitate a populatiei active, respectiv gruparea populatiei active pe cele trei sectoare sectorul primar (agricultura, silvicultura, economia vanatului si pescuitul), sectorul secundar (industria si constructiile) si sectorul tertiar (serviciile).

Aceasta repartitie este unul din criteriile de analiza a nivelului de dezvoltare economica a unei tari. Astfel, compararea structurilor sectoriale ale populatiei active din tari cu niveluri diferite de dezvoltare economice ne conduce la constatarea ca tarile dezvoltate se caracterizeaza – in opozitie cu tarile mai putin dezvoltate – printr-o pondere ridicata a populatiei active din sectorul tertiar si o pondere foarte scazuta in sectorul primar.

4. Structura pe ramuri a populatiei active permite stabilirea locului diferitelor ramuri in ansamblul economiei nationale din punct de vedere al ponderii populatiei active.

In prezent, comertul, activitatea hoteliera si comertul detin cca. 10% din populatia activa a Romaniei, fiind devansate numai de industrie si agricultura. Nivelul de 10% este redus, comparativ cu tarile dezvoltate (15-23 %).

5. Structura populatiei active pe categorii socio-profesionale

La recensamantul populatiei din ianuarie 1992 s-a utilizat o structura corespunzatoare recomandarilor facute de organismele de specialitate ale O.N.U. si C.E.E. agricultori particulari, membrii ai asociatiilor agricole, salariati cu ocupatii agricole, patroni, liber profesionisti, salariati cu ocupatii neagricole (exclusiv muncitori), meseriasi si comercianti particulari, personal al cooperatiei mestesugaresti si de consum, muncitori salariati.

In analizele economice, precum si in comparatiile internationale, populatia activa este corelata cu populatia totala sau cu anumite segmente ale acesteia, determinandu-se ratele de activitate.

1.Rata generala de activitate (RGA)

Este raportul procentual intre numarul persoanelor active (PA) si numarul total al populatiei (P)

RGA =

2.Rata de activitate a populatiei in varsta de munca

Este raportul procentual intre numarul persoanelor active(PA) si numarul persooanelor in varsta de munca(PVM):

RAPVM =

3.Rate specifice de activitate

A. pe sexe

Rata de activitate masculina (RA_m), respectiv feminina (RA_f), este raportul procentual intre numarul populatiei active masculine (PA_m), respectiv feminine(PA_f) si populatia totala masculina (P_m), respectiv feminina (P_f) in varsta de munca..

RA_m =          RA_f =

Rata de activitate masculina are valori foarte apropiate in toate tarile, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economica, lucru explicabil prin simplul motiv ca forta de munca masculina trebuie sa fie in activitate, sa desfasoare o munca in productia sociala. In schimb, rata de activitate feminina – important indicator sociologic, economic si demografic – inregistreaza mari diferentieri intre tari, fiind influentata nu numai de structura demografica a populatiei, ci si de intregul context social – economic al tarii respective (structura economiei nationale, nivelul de instruire al femeii, traditii, religie, etc) .

B. pe medii

Rata de activitate in mediul urban (RA_u), respectiv rural (RA_r) este raportul procentual intre numarul persoanelor active din mediul urban (PA_u), respectiv rural (RA_r) si numarul total al populatiei din mediul urban (P_u), respectiv rural (P_r).

RA_u =            RA_r =

C. pe grupe de varsta

Rata de activitate la varsta “i” (RAi) este raportul procentual intre numarul populatiei active de varsta “i” (PAi) si numarul total al populatiei de varsta “i” (P_I).

RA_i =

Pe baza acestor rate se pot trasa curbe de activitate care sunt reprezentari grafice ale ratelor de activitate specifice pe varste si pe sexe.Intre acestea o importanta majora o au ratele de activitate la grupele marginale de varsta(sub 20 de ani si peste 60 de ani),care exprima,pe de o parte,efectul scolarizarii, deci al “intrarilor”in populatia activa si,pe de alta parte, efectul legislatiei muncaa si al nivelului de trai, deci al “iesirilor “ din activitate.

De mentionat ca in tarile dezvoltate,ratele de activitate la populatia sub 20 de ani sunt mici, in timp ce ratele la peste 60 de ani sunt relativ mari. In tarile mai putin dezvoltate situatia este inversa.  

4.Rata de intretinere(RI)

Reprezinta numarul de persoane inactive (PIA) ce revin la 1000 persoane active (PA).

RI =

Populatia ocupata este segmentul cel mai important al populatiei active si cuprinde toate persoanele de 14 ani si peste, care, in perioada de referinta, au efectuat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii in una din ramurile economiei nationale, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

In comparatie cu populatia activa (PA), populatia ocupata (PO) nu cuprinde somerii (S)

PO PA – S

In majoritatea cazurilor se calculeaza populatia ocupata civila(PO_c), prin exceptarea fortelor armate (A) si a salariatilor organizatiilor politice si obstesti (O).

PO_c = PO-A-O

Populatia ocupata cuprinde atat personalul salariat, cat si personalul nesalariat (patroni, lucratori pe cont propriu, lucratori familiali neremunerati, membrii asociatiilor cooperatiste) care indeplinesc criteriile de baza

la recensamant numarul saptamanilor lucrate in anul de referinta sa fie preponderent

la ancheta sa fi lucrat in saptamana de referinta cel putin o ora (pentru lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati care lucreaza in agricultura, durata minima este de 15 ore).

Definirea populatiei ocupate la ancheta are un caracter extensiv, criteriul impus fiind indeplinit si de numeroase persoane inscrise la oficiile de forta de munca si somaj, dar care desfasoara activitati in timp redus, ocazionale sau sezoniere. Asa se explica faptul ca intre populatia ocupata inregistrata la recensamant si la ancheta exista – in general – o diferenta in defavoarea primei.

De asemenea, in populatia ocupata se includ atat persoanele prezente la lucru, cat si cele temporar absente de la lucru, dar care isi pastreaza legatura formata cu locul de munca (concedii de odihna, de boala, de maternitate, fara plata, de studii, pentru incapacitate temporara de munca greve cursuri de perfectionare profesionala suspendare temporara a lucrului datorita conditiilor meteorologice, conjuncturi economice, penurie de materii prime si energie etc).

Din aceste motive se poate aprecia ca populatia ocupata nu este cea mai buna estimare a fortei de munca pentru calculul productivitatii sociale a muncii, intre volumul productiei de bunuri si servicii si populatia ocupata (in calitate de resursa de munca utilizata) neexistand intotdeauna o legatura directa.

Productivitatea sociala a muncii ar trebui sa se determine pe baza timpului efectiv la nivelul economiei nationale (in ore om), insa acest indicator nu se calculeaza decat la nivelul unor ramuri (industrie, constructii).

Intre structurile populatiei ocupate, cele mai utilizate pentru caracterizarea unor proportii macroeconomice si pentru efectuarea comparatiilor internationale sunt

structura dupa sex si dupa varsta

structura pe sectoare de activitate

structura pe ramuri

structura pe forme de proprietate

In analizele economice ,populatia ocupata este corelata cu populatia totala sau cu segmente ale acesteia,obtinandu-se:

rata bruta de ocupare,care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia totala

rate specifice de ocupare, calculate pe sexe, pe grupe de varsta si pe medii

rate de ocupare a populatiei potential active, care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia de varsta 15-65 de ani; acest indicator atenueaza diferentele dintre tari privind limitele varstei legale de munca, si ca urmare, are o larga utilizare in comparatiile internationale

rata de ocupare a resurselor de munca

1.Rata generala a ocuparii sau rata bruta a ocuparii are urmatoarea formula:

RGO=

2.Rate specifice de ocupare

A.pe sexe

-Rata de ocupare masculina

RO_m =       

unde PO_m –populatia ocupata masculina

P_m –populatia totala masculina

-Rata de ocupare feminina

RO_f =        

B.Pe medii

-Rata de ocupare urbana

RO_u=

-Rata de ocupare rurala

RO_r=                                  

Numarul salariatilor este un alt indicator care exprima volumul fortei de munca, cuprinzand numai persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca. In numarul salariatilor se cuprind atat persoanele prezente la lucru, cat si cele care absenteaza din diferite motive, dar pastreaza relatii contractuale cu unitatea economica.

Numarul salariatilor se determina ca existent la un moment dat, deci este un indicator de stoc (de moment). Faptul ca, in caracterizarea activitatii desfasurate de o unitate economica, numarul salariatilor se coreleaza cu indicatorii de intervale (de flux) cum ar fi productia si consumul, face ca, pentru asigurarea compatibilitatii, sa se calculeze si numarul mediu al salariatilor. Pe ramuri si la nivelul economiei nationale, numarul mediu al salariatilor rezulta din insumarea numarului mediu al salariatilor existent in unitatile economice.

Legatura intre persoanele care beneficiaza de sistemul de protectie sociala si de

sistemul de asigurari sociale si persoanele care contribuie la formarea acestoor fonduri este pusa in legatura de

Rata de dependenta economica

RD=     unde PAVM-populatia in afara varstei de munca; PVM-populatia in varsta de munca.

1.2.3.GRADUL DE NEOCUPARE A RESURSELOR DE MUNCA

Unul   din obiectivele principale ale politicii economice, in orice tara, este acela al asigurarii ocuparii depline a fortei de munca. Problema ocuparii fortei de munca constituie una din preocuparile importante ale analizei macroeconomice. In cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplina a fortei de munca se intelege o situatie cand rata somajului are un anumit nivel, acceptat (circa 4% este considerata rata naturala a somajului). De aceea se considera mai indicat termenul de ocupare inalta a fortei de munca in locul celui de ocupare deplina totala).

In statisticile nationale si internationale se opereaza simultan cu mai multi indicatori privind numarul somerilor si rata somajului.

In ceea ce priveste numarul somerilor, cei mai utilizati indicatori sunt

Numarul somerilor in sens BIM – Biroul International al Muncii – (sau definitia standard a somajului) este alcatuit din toate persoanele de 14 ani si peste, care, in cursul perioadei de referinta, indeplinesc simultan urmatoarele conditii

nu lucreaza, neavand un loc de munca

sunt disponibile sa inceapa imediat lucrul

sunt in cautarea unui loc de munca

In consecinta, sunt considerate someri

persoanele concediate

persoanele in cautarea primului loc de munca (absolventi ai invatamantului secundar, profesional, universitar)

persoanele (de regula femei) care, dupa o intrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia.

Persoanele ocupate cu timp partial, temporar sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet

Persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior (lucrator independent, patron, lucrator familial neremunerat) si cauta pentru prima data loc de munca salariat.

Numarul somerilor inregistrati este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la oficiile de forta de munca si somaj (Legea nr. 76 , indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj sau alocatie de sprijin.

Numarul somerilor – asa cum a fost definit de primii doi indicatori – ascunde o parte importanta din timpul de munca neutilizat. Astfel, ca urmare a recesiunii economice, un segment mai mare sau mai mic al populatiei ocupate este afectat de reducerea numarului de ore prestate, fara a fi cuprins din punct de vedere statistic in categoria de someri. Aceste persoane se afla, de fapt, in somaj partial, fenomen manifestat in special prin intreruperea temporara a lucrului, ca urmare a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime si energie etc. In aceste conditii, pentru cuantificarea in intregime a somajului, se utilizeaza indicatorul timp de munca disponibil neutilizat , care cumuleaza atat timpul de munca neutilizat de catre populatia neocupata (somerii), cat si timpul de munca neutilizat de catre o parte din populatia ocupata (aflata in stare de somaj).

Rata somajului este un indicator prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculandu-se sub forma unui raport intre numarul de someri si populatia de referinta (de obicei populatia activa).

In practica, in functie de obiectivele urmarite, de informatiile disponibile si de legislatia in vigoare, se utilizeaza mai multe tipuri de rate de somaj:

1.Rata generala a somajului (RGS), ca raport procentual intre numarul de someri (S) si populatia activa civila (PA_c) :

RGS=

PA_c= PO_c+S

PO_c – populatia ocupata civila

2.Rate partiale de somaj(RS_I), ca raport procentual intre numarul de someri (S) si populatia activa civila(PA_c)

RS_I=

Astfel se pot calcula rate partiale de somaj pe sexe,grupe de varsta, categorii socio-profesionale, judete.

3. Rata integrala de somaj(RIS) , care include si somajul partial si se calculeaza ca raport procentual intre timpul de munca disponibil al populatiei neocupate si in stare de somaj partial(subocupare vizibila) notat cu TM_n si timpul de munca disponibil total(TM_t).

In practica mondiala, pentru colectarea informatiilor privind somajul, sunt utilizate trei surse de date

Recensamantul populatiei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceeasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatiei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversi indicatori, a somajului.

Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a somajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen.

La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).

In statistica curenta din Romania aceasta este principala sursa de date, pe baza careia s-au constituit – incepand cu anul 1992 – serii lunare de indicatori privind

numarul somerilor (in fapt, numarul persoanelor inscrise la oficiile de forta de munca)

rata somajului

structura celor care solicita locuri de munca pe sexe, pe grupe de varsta, dupa durata somajului, pe categorii socio-profesionale si pe judete.

1.2.4. EFICIENTA UTILIZARII RESURSELOR DE MUNCA

In teoria si practica economica, categoria de productivitate exprima eficienta utilizarii factorilor de productie. Productivitatea unui factor de productie este raportul dintre productia obtinuta cu ajutorul factorului respectiv si cantitatea acelui factor utilizata in cursul perioadei de calcul. In aceasta forma, productivitatea este deci raportul dintre un output (efect) si un input (efort).

Exprimarea inputului (fortei de munca) se poate realiza cu ajutorul indicatorilor populatie ocupata, numar mediu de salariati, timp efectiv lucrat in ore-om si zile-om. Acesta din urma exprima cel mai fidel cantitatea de munca consumata si deci asigura cea mai buna exprimare a productivitatii muncii. Insa, in tara noastra, timpul efectiv lucrat nu se calculeaza la nivelul intregii economii nationale.

Nivelul productivitatii muncii se determina

la nivelul economiei nationale (productivitatea sociala a muncii), ca raport intre produsul intern brut (PIB) si populatia ocupata totala:

la nivelul fiecarei ramuri (W), ca raport intre valoarea adaugata bruta obtinuta in ramura respectiva (VAB) si populatia ocupata in ramura respectiva (T)

1.3.INSTITUTIILE PIETEI MUNCII IN ROMANIA

Ca urmare a noilor conditii si exigente din economie si concomitent cu dezvoltarea cadrului legislativ corespunzator, s-a diversificat si perfectionat si sistemul institutional al pietei muncii. In prezent, exista un sistem institutional nou care, pe masura ce va fi consolidat, va putea raspunde nevoilor prezente si de perspectiva ale dezvoltarii si functionarii pietei muncii.

Institutiile pietei muncii, in functie de domeniile pe care le reglementeaza si rolurile pe care le indeplinesc, pot fi grupate in mai multe categorii:

institutii ale cererii de forta de munca: agenti economici, Directiile Judetene de Munca, patronat s.a.;

institutii ale ofertei de forta de munca: familia, scoala, agentiile judetene de ocupare, Ministerul Educatiei etc.;

institutii ale echilibrului pietei muncii: guvern, sindicate, patronat, organizatiile cu rol in domeniul politicilor active si pasive de ocupare;

institutii ale protectiei sociale: guvern, agenti economici, Directiile Judetene de Munca si Protectie Sociala s.a.

Un principiu major care a stat la baza dezvoltarii sistemului institutional al pietei muncii a fost descentralizarea. In acest sens, Ministerul Muncii reprezinta institutia care elaboreaza strategiile si politicile de ocupare, formare profesionala si protectie sociala a somerilor. Acesta isi indeplineste atributiile prin Directiile Judetene de Munca si prin institutiile publice, de interes national, care aplica si/sau controleaza modul de aplicare a legislatiei in domeniu: Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca (ANOFM), Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA), Inspectia Muncii (IM). ANOFM ii corespund, in plan teritorial, Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM) si Unitatile Locale de Ocupare a Fortei de Munca (ULOFM).

Alte principii care au stat la baza dezvoltarii sistemului institutional al pietei muncii au fost:

dezvoltarea parteneriatului social la nivel national, teritorial si sectorial in domeniul ocuparii fortei de munca si administrarii fondului de somaj;

gratuitatea serviciului public de ocupare;

nondiscriminarea si egalitatea de sanse sub aspectul oportunitatilor si tratamentului pe piata muncii;

protectia sociala a somerilor s.a.

ANOFM are ca principale obiective:

institutionalizarea dialogului social in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

aplicarea strategiilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

aplicarea masurilor de protectie sociala.

Impreuna cu structurile sale teritoriale, are competente in organizarea, conducerea si realizarea politicii de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala a personalului aflat in cautarea unui loc de munca.

Conform legii, principalele atributii ale ANOFM sunt urmatoarele:

organizeaza serviciile de ocupare a fortei de munca;

furnizeaza si finanteaza servicii de formare profesionala, in concordanta cu politica de ocupare a fortei de munca si tendintele pietei muncii, in scopul facilitarii incadrarii in munca;

sustine relatii de parteneriat si cofinantare in crearea de noi locuri de munca, indeosebi in zonele in care piata muncii este tensionata;

orienteaza persoanele neincadrate in munca si mediaza intre acestea si angajatori, in vederea realizarii echilibrului dintre cererea si oferta de forta de munca;

elaboreaza si propune proiectul de buget al Fondului pentru plata ajutorului de somaj;

administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj;

propune Ministerului Muncii proiecte de acte normative in domeniul ocuparii si formarii profesionale si al protectiei sociale a persoanelor neincadrate in munca s.a.

Dupa cum se poate constata, legea atribuie ANOFM rolul de a pune in practica atat masurile active de ocupare – de stimulare a crearii de locuri de munca, precum si cele pasive – de protectie sociala a somerilor.