Surse de eroare in evaluarea performantelor

SURSE DE EROARE IN EVALUAREA PERFORMANTELOR

Pentru stabilirea unei proceduri de masurare cat mai precise a performantelor umane au fost initiate numeroase programe de cercetare. Problema a ramas insa deschisa deoarece cercetatorii s-au confruntat de la inceput cu erorile si imperfectiunile tehnicilor de evaluare proiectate, deficiente provenite atat din partea evaluatorilor cat si a instrumentului de evaluare. Aprecierea personalului are la baza, in general, perceptia si filtrul rational al omului; ea nu se poate desfasura in afara contactului nemijlocit cu cel evaluat, dar, orice evaluator – in operatia de notare pe care o face – este supus propriilor sale limite si imperfectiuni. Erorile de apreciere sunt discutate de Wells si Webb, iar primul care le trateaza intr-un mod sistematic este Thorndike. Kingsbury analizeaza trei dintre erorile de apreciere la care ne referim in evaluarea calitatii evaluarilor: efectul de halou; evaluari superioare – inferioare ceea ce va deveni ulteriori eroarea indulgentei – severitatii; teama de a nu efectua discriminari concretizata in eroarea tendintei centrale. Ford descrie eroarea severitatii. Eroarea logicii de evaluare a fost descrisa de Newcomb (1931). Muray identifica eroarea de contrast, aceasta fiind prezentata ca tendinta a evaluatorilor de a-i compara pe cei evaluati cu propria persoana. Bissel s-a ocupat de valoarea corelatiilor dintre aspectele notate care variaza in functie de distanta fizica dintre insusirile fisei de apreciere, ceea e se cheama eroarea proximitatii. In general ,cea ce se poate observa este ca tratarea erorilor de apreciere predomina puncte de vedere inca destul de confuze, atat asupra definirii lor cat si asupra metodei statistice de punere a lor in evidenta.

ERORI SISTEMATICE DE EVALUARE

Efectul „halo”: Este un adevar cunoscut ca prima impresie pe care reuseste sa ne-o faca o persoana oarecare ,este adesea superficiala. In practica evaluarilor si acordarilor de calificative s-a constatat ca evaluatorii tind sa aprecieze global calitatile unei persoane in stransa dependenta de notarile facute anterior Obiectivitatea evaluatorilor este afectata deseori de incapacitatea lor de a face notarile diferentiat independent in ce priveste fiecare din aspectele activitatii personale evaluate (cantitatea calitatea, disciplina in munca). Deci , daca o persoana este considerata superioara din punct de vedere al unei anumite caracteristici, apare tendinta de a nota in mod similar si in ce priveste alte calitati ,supraestimandu-le .Este valabila si reciproca. Este vorba despre extensia unei insusiri pozitive sau negative si asupra altora.

Eroarea indulgentei/exigentei :Practica aprecierii profesionale opune evaluatorului situatii dificile in care trebuie sa noteze prieteni sau cunostinte. In acest caz apare tendinta de crestere a subiectivitatii notarii prin acordarea nejustificata de calificative prea favorabile. Acelasi lucru il intalnim in situatiile cand notarea afecteaza statutul persoanei evaluate. Vorbim in aceasta situatie de eroarea indulgentei. In consecinta, notarea se va face cu multa generozitate pentru prieteni si obiectiv pentru restul personalului .Alteori, generozitatea este o particularitate a evaluatorului, care considera ca oferind un calificativ bun la toata lumea va fi lipsit de probleme deoarece toti vor fi multumiti. Eroarea exigentei ,poate afecta la fel numai anumite persoane carora evaluatorul doreste sa le demonstreze puterea sa.

Eroarea tendintei centrale si a micsorarii dispersiei: Se refera la tendinta evaluatorilor de a evita valorile extreme ale scalei de evaluare si de a atribui cu precadere note medii in proportie mai mare decat o justifica realitatea. Un astfel de evaluator gandeste ca nu este bine sa acorde calificative mai slabe deoarece va starni nemultumirea celor evaluati ,dar nici nu va da calificative prea bune pentru ca sa nu poata nimeni sa-l acuze de indulgenta. Aceasta este optica evaluatorilor lipsiti de personalitate sau a acelora constienti de imperfectiunea lor.

Eroarea evaluarii logice: Acest tip de eroare este o varianta a erorii efectului „halo” Evaluand o persoana suntem adesea tentati sa acordam un calificativ pe considerente pur logice; un individ cu inteligenta sociala peste medie ,este „logic”sa posede si o buna capacitate de memorare , imaginatie etc , intr-o maniera similara .Cu alte cuvinte apare o armonie postulata a personalitatii pornind de la as- zisele considerente „logice” si mai putin psihologice. Eroarea poate fi evitata numai prin instruirea evaluatorilor.

Eroarea de contrast si similaritate :O imperfectiune a evaluarii poate fi si aceea datorata tendintei evaluatorului de a-i aprecia pe ceilalti in contrast cu propria personalitate- devine implicit etalon .Daca evaluatorul este foarte bine pregatit profesional ii va nota pe altii mai sever, sporind exagerat numarul celor slabi si foarte slabi profesional. Opusa erorii de contrast este eroarea similaritatii. De exemplu ,daca evaluatorul se considera „disciplinat”, ii va aprecia pe toti cei evaluati printr-un filtru similar. De fapt, evaluatorul nu face in aceste cazuri decat sa-si aprecieze propria-i

persoana.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Eroarea proximitatii: Aceasta eroare are drept cauza principala constructia sistemului de evaluare, adica modalitatea in care „itemii” au fost plasati sau ordonati. Este vorba de asa numitul „efect al ordinii” care ilustreaza influenta unui item asupra celorlalti. Astfel, daca un item reprezinta un aspect la care cel notat a fost apreciat ca foarte bun , evaluatorul poate fi influentat in notarea „itemului” urmator si chiar a celorlalti. Uneori poate sa chiar reactia inversa, daca la un aspect aprecierea facuta este favorabila, la urmatorul va fi nefavorabila sau moderata.

Acordul sau fidelitatea interevaluarii: Acest tip de eroare constituie un index al calitatii unei scale de evaluare, care se refera la acordarea de catre doi sau mai multi evaluatori de enote relativ similare unei persoane evaluate sau unui grup de persoane evaluate. Desigur ,in acest context nu se pune nemijlocit problema unei erori de notare, ci mai mult a unei imperfectiuni legate de capacitatea evaluatorului . O instruire adecvata a evaluatorilor sau utilizarea mai multor evaluatori in notare ,va duce la diminuarea acestei deficiente.

CAUZELE DISTORSIUNILOR IN EVALUARE

Uneori independent de persoana si vointa evaluatorilor, apar o serie de factori care influenteaza notarile, distorsionandu-le. Acesti factori necontrolabili se refera la specificul unor servicii sau departamente dintr-o unitate economica, varsta ,vechimea in productie si experienta celui evaluat. Se impune o precizare: cand in analiza evaluarilor vizam si elementele necontrolabile amintite, trebuie sa fim circumspecti, sa ne luam masuri de precautie, deoarece acesti factori pot interveni, sau pot fi considerati contaminatori .Elementele necontrolabile au anumite manifestari, dar pot fi si eliminate:

I. -Se stie ca la fiecare sfarsit de an se face o analiza a modului an care diferitele servicii sau sectoare ale unei unitati economice au reusit sa-si realizeze sarcinile de productie. Cu acest prilej se procedeaza frecvent si la o analiza a evaluarilor personalului muncitor ,pe baza careia se formuleaza concluzi cu privire la calitatea factorului uman. Dar, nu de putine ori astfel de bilanturi se dovedesc imperfecte, servicii pe care toata intreprinderea le stia ca bine organizate, cu colective sudate , in care predomina o disciplina a muncii liber consimtita, sunt apreciate ca mediocre sau slabe in comparatie cu altele an care mediocritatea este o trasatura caracteristica, binecunoscuta de toata lumea.

Aceste diferente intre rezultatele diferitelor servicii sunt imputabile in parte diferentelor reale intre valoarea personalului din componenta colectivelor de munca, dar si normelor de interpretare a sistemului de evaluare, care variaza de la un serviciu la altul sau insuficientei instruiri a evaluatorilor. Sa nu uitam ca fiecare persoana evaluata este raportata la colectivul din care face parte si nu in ansamblul notelor obtinute de intreaga intreprindere .

II. -De asemenea notele acordate pot varia in functie de natura muncii sau a profesiei. In acest caz eroarea este mai mult de atitudine ,considerandu-se ca persoanele cu o anumita profesie se situeaza la un nivel superior pe scala valorilor fata de cele avand o alta profesie. Practic, in felul acesta se noteaza profesia si nu cei ce o practica. Notarea unei persoane trebuie efectuata in raport cu propriul ei anturaj ,cu indivizii care practica aceeasi profesie.

III. -Uneori varsta celor apreciati este aceea care influenteaza acordarea unui calificativ profesional. La fel, media notelor descreste progresiv pe masura ce creste vechimea in acelasi serviciu. Adica cu cat cineva are mai multi ani petrecuti in acelasi post, aceeasi functie si in acelasi serviciu, cu atat seful sau nemijlocit ii va acorda note mai mici. O explicatie pe care o da Tiffin este ca numai acele persoane lipsite de calitati de promovare, raman un timp mai indelungat pe acelasi post de munca; se presupune ca cei in cauza sunt incapabili sa avanseze si se plafoneaza. Pe de alta parte, intr-o anumita intreprindere unde se intalneste personal muncitor cu o vechime mai mare in aceleasi servicii, media de varsta fiind prea ridicata, apare normal ca cei in cauza sa dea un randament mai slab decat noii angajati. Cauza reala ar mai putea fi si aceea ca la muncitorii experimentati, un calificativ mediu ar putea fi considerat ca bun pentru cei recent angajati. De fapt, oscilatiile notarii valorii profesionale si ceea ce intra sub incidenta erorilor sistematice descrise, variaza de la o unitate economica la alta. In sprijinul acestei ipoteze vin si concluziile contradictorii la care au ajuns diferite cercetari. Indemnul tuturor cercetatorilor care s-au ocupat de problema aprecierii profesionale este prudenta, investigarea cu un aparat stiintific adecvat a factorilor care ar putea contamina notarile distorsionand rezultatele, constiinta lucida asupra surselor de eroare.

IV. -Dar distorsionarea rezultatelor unei aprecieri apare adesea si din cauza modului in care se face comunicarea notelor. In general, rezultatele unei aprecieri sunt exprimate intr-o cifra ca urmare a aditionarii punctelor acordate la fiecare item al fisei de apreciere. In estimarea diferentelor trebuie sa tinem seama de abaterea standard. O diferenta devine semnificativa daca depaseste limitele de incredere a abaterii standard. Cand celor evaluati li se comunica punctajul cifric obtinut, acesta este interpretat foarte usor „ad litteram ” si o cota de 175 va fi considerata mai slaba decat una de 180 creand o reactie inadecvata din partea posesorului ei, desi diferenta dintre cele doua note este lipsita de o semnificatie reala. Utilizarea de calificative adjectivale este, in acest caz, un mijloc de comunicare a rezultatelor aprecierii, mult mai indicat, intrucat nu starneste ambiguitati si situatii nedorite. O alta greseala ce trebuie evitata tot in legatura cu practica comunicarii punctajului cifric al aprecierii este situatia in care cel evaluat isi compara punctajul obtinut cu cel din anul precedent.

V. -S-a specificat ca evaluarea performantelor poate fi distorsionata de imperfectiunea evaluatorilor sau de alti factori specifici de contaminare analizati. Desigur, ne punem problema mijloacelor de interventie numai cand suntem siguri ca aprecierile sunt intr-adevar distorsionate. Corectiile se executa mai ales cand actiunea de apreciere se refera la compararea unor grupuri diferite de persoane, apreciate de evaluatori diferiti. Cand evaluarea priveste numai pe indivizii aceluiasi grup, corectiile sunt adesea de prisos. Exista doua procedee de ajustare a rezultatelor evaluarii cifrelor: ajustarea diferentelor prin medii si ajustarea diferentelor prin cote standard. De exemplu, de o intreprindere miniera apartin mai multe exploatari miniere, fiecare cu specificul sau, cu propriile sale particularitati impuse de conditii de exploatare (la suprafata sau subteran), metodele de exploatare practicate, forta de munca disponibila etc. Toate acestea se pot reflecta in evaluarile facute. In general, acolo unde exista un climat organizational deficitar, caracterizat prin incredere si deschidere scazute, se ajunge la notari imprecise ale personalului distorsionate de factorii mentionati. Ceea ce se stie pana in acest moment este ca particularitatile organizationale au un efect semnificat asupra evaluarii performantelor profesionale si ca aceasta exista independent de evaluatori si relatiile dintre acestia (Rowland, 1982). Se recomanda deci, multa prudenta in generalizarile care se fac in domeniul amintit, rezultatele evaluarilor nefiind necesar sa fie tratate de la bun inceput ca invalide. Daca se intentioneaza obtinerea de notari cat mai precise a performantelor profesionale comparabile la nivelul unei intreprinderi sau centrale industriale, este indicat sa apelam la evaluatori neomogeni care sa prinda pe cel evaluat din mai multe puncte de vedere; de asemenea, o definire clara a conceptului de performanta profesionala la fiecare loc de munca este o conditie a reusitei evaluarilor de personal.