Etichetarea produselor

Etichetarea produselor

Ca mijloc de comunicare intre industrie, comert si consum, etichetarea corecta si cuprinzatoare a produselor reprezinta o baza utila de date atat pentru consumator, cat si pentru producator.

Etichetarea produselor este urmarea fireasca a dezvoltarii civilizatiei umane, a cresterii nevoii pentru informare cat mai exacta si mai speciala, mai ales pentru produse cum sunt alimentele, textilele, incaltamintea, detergenti si produse de curatat, precum si aparatele electrocasnice.

1 Etichetarea produselor alimentare

Alimentele au un rol fundamental in asigurarea si mentinerea sanatatii oamenilor datorita functiilor lor de autoreglare si autorefacere a organismului. Dar actul de nutritie, pentru majoritatea populatiei, se bazeaza, insa, pe deprinderi empirice de alimentatie, el fiind inca o obisnuinta si un automatism senzorial. Or, acest fapt impune cu necesitate protejarea si educarea nutritionala a consumatorului modern, prin cele mai variate mijloace, dar in primul rand, prin mesajul informational oferit de etichetarea produselor alimentare.

Diversitatea gamei de materii prime agroalimentare utilizate in industria alimentara, numerosi aditivi folositi, cresterea complexitatii retetelor de fabricatie, perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, precum si exigentele mereu crescande privind ambalarea, transportul, depozitarea si pastrarea produselor alimentare, au impus o serie de recomandari si reglementari cu referire la etichetarea acestor produse.

Cele mai importante reglementari internationale privind etichetarea produselor alimentare, desi au caracter de recomandare, sunt cele elaborate de Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul Comisiei Codex Alimentarius, organism ce-si desfasoara activitatea sub egida FAO/OMS. Dintre aceste documente mentionam Codul de etichetare a bunurilor alimentare (ALINORM 78/22) si Normele generale internationale recomandate pentru etichetarea bunurilor alimentare preambalate (CCA/RS - 1 din 1969), revizuit ulterior de CODEX STAN - 1 din 1985.

Potrivit acestora, eticheta pentru produsele alimentare trebuie sa contina urmatoarele mentiuni:

8 denumirea produsului;

8 tara de origine;

8 numele si adresa producatorului, distribuitorului, importatorului sau exportatorului;

8 lista ingredientelor (materii prime si auxiliare, aditivi);

8 continutul net;

8 elemente de identificare a lotului si data fabricatiei;

8 termenul limita de consum;

8 valoarea nutritiva (in special pentru produsele dietetice, pentru alimentatia copiilor de varsta mica).

Declararea valorii nutritive se refera la informatiile de ordin nutritional intr-o anumita ordine: mai intai valoare energetica (Kcal sau KJ) si cantitatea de protide, glucide si lipide (g/100g produs) si apoi valoarea biologica, exprimata prin cantitatea fiecarei vitamine sau element mineral (raportat la 100g produs).

Declararea valorii nutritive a fost reglementata pentru prima data in 1976, cand apar standardele internationale recomandate pentru alimentele destinate sugarilor si copiilor de varsta mica (CCA/RS 72/74 - 1976), elaborate de Comisia Codex Alimentarius, care recomanda ca pe etichetele alimentelor sa se declare valoarea nutritiva, in doua directii:

1)  valoarea energetica, raportata la 100g aliment, sau pentru o portie sugerata;

2)  cantitatea totala pentru fiecare substanta minerala si vitamina existente in 100g produs, sau o portie sugerata.

Modernizarea productiei si a comertului cu produse alimentare a vizat necesitatea declararii valorii nutritive la o gama tot mai larga de produse alimentare prelucrate. In prezent, tot mai multe firme, din diverse tari din lume, inclusiv din tara noastra, cauta sa gaseasca modalitati cat mai expresive si mai convingatoare a valorii nutritive, nu numai pentru produsele destinate copiilor sau dietetice, ci si pentru alimentele de consum curent si generalizat.

Cu mult mai detaliate, mai precise si mai cuprinzatoare sunt reglementarile privind etichetarea produselor alimentare la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, prin Directiva Consiliului CEE nr. 79/1112 - 1978 (care a fost completata prin mai multe reglementari) referitoare la etichetarea, prezentarea si publicitatea produselor alimentare precizeaza doua aspecte principale, si anume:

1)  extinde intelesul termenului etichetare la „ansamblul mentiunilor, indicatiilor, marcilor de fabrica sau comerciale, imaginilor ori simbolurilor referitoare la un produs alimentar si care figureaza pe orice ambalaj, document, afis, eticheta, inel sau banderola care insoteste produsul sau se refera la acesta”;

2)  se precizeaza interdictii sau limitari ale etichetarii si modalitatile respective de realizare, cum sunt:

REFERAT: Functionarea societatilor comerciale REFERAT: ANALIZA RISCULUI - analiza riscului investitional

a)   evitarea inducerii in eroare a consumatorului cu privire la: natura identitatii, calitatea, cantitatea, conservarea, originea sau provenienta produsului;

b)   modul de fabricatie sau de obtinere;

c)    atribuirea unor proprietati pe care produsul nu le are;

d)   atribuirea unor insusiri terapeutice sau preventive pe care nu le poseda.

Si in Romania s-au creat conditiile pentru alinierea la normele europene privind etichetarea produselor alimentare preambalate prin HG nr. 784/septembrie 1996 in care, pe langa prevederi cum sunt cele referitoare la scopul etichetarii, redactarii in limba romana, neinducere in eroare a consumatorilor, se precizeaza ca etichetele produselor alimentare preambalate trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:

8 denumirea produsului;

8 termenul de valabilitate;

8 continutul net;

8 numele si adresa fabricantului, a importatorului sau a distribuitorului, precum si numele si adresa celui care ambaleaza produsul;

8 lotul de fabricatie (seria, data fabricatiei sau a culegerii recoltei);

8 modul de folosire, cand utilizarea necesita indicatii speciale;

8 locul de origine sau provenienta a produsului, daca omiterea acestuia ar fi de natura a crea confuzii in gandirea consumatorilor;

8 concentratia alcoolica (pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2%);

8 lista ingredientelor folosite (in ordinea descrescatoare a importantei lor calitative);

8 valoarea nutritiva si energetica globala pentru produse alimentare speciale destinate unei alimentatii particulare, ca de exemplu produsele pentru sugari si copii de varsta mica etc.

Aceasta reglementare precizeaza in continuare ca aceste mentiuni obligatorii vor fi completate cu alte mentiuni specifice fiecarei grupe de produse, iar in cazul produselor nepreambalate trebuie sa se indice prin inscriere pe ele sau in imediata apropiere, fara risc de confuzie, pe un afis, anunt sau sub orice alta forma: denumirea, data fabricatiei si termenul de valabilitate.

2 Etichetarea produselor textile

Operatia de alegere a unui articol textil este tot mai dificila datorita diversificarii materiilor prime pe seama a numeroase fibre chimice, si mai ales, prin realizarea de amestecuri de fibre si fire extrem de variate, dar si prin folosirea unor tehnologii noi si prin aplicarea a numeroase tratamente de finisare, superioare, cu scopul de a se obtine articole cu insusiri foarte diferite. De aici si necesitatea unui „sistem informational” operativ, la indemana vanzatorului si cumparatorului, principalul suport de informatie fiind eticheta.

Informarea asupra produsului se realizeaza prin analizarea datelor inscrise pe eticheta de insotire, care, in conformitate cu OG 21/1992 si HG 785/1996, trebuie sa contina urmatoarele elemente:

8 denumirea produsului;

8 marca de fabrica a producatorului sau denumirea acestuia;

8 denumirea importatorului, in cazul confectiilor din import;

8 marimea confectiei;

8 model, culoare, desen - dupa caz;

8 compozitia fibroasa a tesaturii pentru fata si pentru captuseli;

8 tratamente speciale de finisare aplicate tesaturilor din care este obtinuta confectia - dupa caz.

Compozitia fibroasa se va marca distinct in procente (%), in ordine descrescatoare, cand sunt mai multe fibre componente.

Marimea confectiei textile se va inscrie in conformitate cu standardele romane de dimensiuni, inclusiv pentru cele din import.

Ca tratamente speciale de finisare putem intalni: Permanent – Press, pentru produse tip bumbac, care nu necesita operatia de calcare dupa spalare; Sanforized, pentru produse din fibre celulozice naturale cu modificari dimensionale la spalat de maxim 1%; Scothgard, pentru produsele confectionate care nu se pateaza; Easy care, pentru confectii usor de intretinut, de exemplu produse care gratie tratarii cu teflon rezista la patare sau confectiile „non-iron”, care sunt nesifonabile, deci nu necesita a fi calcate.

Varietatea fibrelor, a materialelor si a tratamentelor de finisare utilizate la producerea articolelor textile, precum si evolutia procedeelor de curatire, fac dificila alegerea tratamentelor de intretinere. Iata de ce, pentru a-i ajuta pe consumatori, dar si pe cei care spala si curata chimic, a fost stabilit un cod de etichetare de intretinere cu ajutorul unor simboluri grafice standardizate international.

Conform SR EN 23 758/1996, tratamentele de intretinere la care sunt supuse produsele textile au urmatoarele simboluri grafice de baza:

- posibilitatea spalarii

- posibilitatea folosirii agentilor de albire (clorurarea)

- posibilitatea calcarii

- posibilitatea curatirii cu solventi (detasarea petelor)

- posibilitatea uscarii in masina cu tambur

Pentru fiecare operatie mentionata mai sus, care se refera la temperatura de spalare si calcare, modul de spalare (manual, cu masina si cu solventi), modul de curatire, dar si pentru interzicerea unei operatii sunt anumite simboluri grafice.

3 Etichetarea incaltamintei

In conformitate cu Normele metodologice privind etichetarea incaltamintei destinate populatiei, ce fac obiectul HG 261/1998, etichetarea incaltamintei se face, in mod obligatoriu, individual, pe unitatea de produs supusa comercializarii, pereche, de catre agentii economici producatori, iar in cazul importurilor, de catre importatori sau comercianti, acestia fiind responsabili pentru informatiile privind identificarea produsului si a materialelor componente.

In etichetarea incaltamintei se va tine seama de urmatoarele precizari:

a)   materialul inscris, ca fiind folosit in partile componente ale incaltamintei, trebuie sa se regaseasca in proportie de minim 80% din suprafata desfasurata;

b)  daca nici un material nu este in proportie de minim 80%, se vor indica principalele doua materiale;

c)   este obligatorie inscrierea materialelor pentru toate componentele incaltamintei: partea superioara exterioara (fata), partile interioare (captuseala, acoperis de brant) si talpa.

Partile componente sunt indicate prin pictograme, astfel:

- partea superiora exterioara a incaltamintei

- partea interioara a incaltamintei

- talpa incaltamintei

Natura materialelor din care se obtin partile componente ale incaltamintei este marcata cu ajutorul pictogramelor, astfel:

piei cu fata naturala                  piei cu fata corectata

materiale textile alte materiale

Marimea incaltamintei din import se va marca in centimetri, marcaj specific pentru Romania.

Eticheta trebuie sa fie bine atasata, accesibila, inscrisul trebuie sa fie vizibil fie ca este facut direct pe produs, fie pe eticheta atasabila produsului, iar dimensiunile pictogramelor trebuie sa fie suficient de mari.

Incaltamintea ce urmeaza a fi comercializata trebuie insotita de instructiuni privind indicarea modului de purtare si de intretinere.

4 Etichetarea detergentilor si produselor

de curatat

Normele metodologice privind etichetarea detergentilor, a produselor de intretinere si a produselor de curatat care fac obiectul HG 745/1999 prevad urmatoarele:

8 pe eticheta sau pe ambalaj se inscriu urmatoarele elemente de identificare-caracterizare si informatii pentru consumatori:

4  denumirea comerciala a produsului;

4  denumirea si adresa producatorului;

4  continutul net, indicat in unitati de masa sau de volum;

4  compozitia chimica (cu indicarea substantelor componente si a ingredientelor);

4  instructiuni de pastrare, utilizare si de dozare pentru domeniul de folosire recomandat, redactate sau, dupa caz, traduse in limba romana.

Eticheta poate avea inscrise sau atasate suplimentar sigle sau alte insemne ecologice, precum si elemente de publicitate, cu respectarea prevederilor legale.

5 Etichetarea energetica a aparatelor

electrocasnice

HG 857/1996 face referiri la etichetarea energetica la aparatele frigorifice (frigidere, congelatoare, combine frigorifice) de uz casnic, atat din productie interna, cat si din import (oferite la vanzare), cu precizarea ca este obligatorie aplicarea unei etichete indicand consumul de energie si eficienta lor energetica, precum si, dupa caz, alte caracteristici in conformitate cu standardul SR 13339. De asemenea, aceste aparate trebuie insotite precizand informatiile inscrise pe eticheta, dupa un model conform standardului SR 13339. Valorile concrete pentru informatiile inscrise pe eticheta si in fisa se stabilesc de catre laboratoarele de incercari acreditate in acest scop.

La nivel european, etichetarea energetica este extinsa si asupra altor categorii de aparate electrocasnice, cum sunt: masini de spalat si uscat, masini de spalat vase, cuptoare electrice, aparate de incalzit apa si aparate de aer conditionat. Un exemplu de eticheta energetica europeana, care contine si elemente de ordin ecologic, este redata in figura 8.11.

Figura 8.11 Model de eticheta energetica pentru frigidere