Un sistem global al standardizarii

Un sistem global al standardizarii

Standardele nationale pot constitui impedimente in calea comertului si pot furniza o baza pentru protectionismul comercial. Prin dezvoltarea standardelor regionale aceste impedimente sunt eliminate, asa cum se intampla in Europa. Ar fi lipsita de sens insa realizarea complicatului proces de armonizare a standardelor nationale pornind exclusiv de la cerintele pietelor regionale, deoarece o imbunatatire reala a comertului mondial si a transferului de tehnologie are loc prin alinierea standardelor nationale si regionale la standardele internationale.

Uniunea Europeana a inteles deja acest lucru, iar organizatiile de standardizare CEN, CENELEC si ETSI colaboreaza cu ISO, CEI si UIT pentru crearea unui ansamblu armonizat de standarde europene, armonizate la randul lor cu standardele internationale. Alte grupari comerciale regionale cum sunt ALENA (Asociatia nord-americana a liberului schimb) in America de Nord si ASEAN (Grup regional in Sistemul de Preferinte Generalizate din Asia), se afla intr-o situatie asemanatoare[1].

Realizarea unui sistem global al standardizarii este impusa si de Acordul asupra obstacolelor tehnice in calea comertului (TBT) elaborat de Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), deoarece mondializarea comertului face tot mai necesara mondializarea standardizarii. Acest document este foarte important pentru toti cei ce activeaza in cadrul ISO. Acordul TBT porneste de la principiul ca raportarea la standarde internationale va facilita comertul international.

Acordul TBT contine un Cod practic care este destinat atat organismelor guvernamentale, cat si celor neguvernamentale. Orice organism care elaboreaza standarde trebuie sa se angajeze fata de ISO ca se va conforma acestui cod. Facand acest lucru, organismele respective vor accepta sa respecte un anumit numar de principii si practici in timpul elaborarii standardelor.

Avand in vedere aceste principii, elaborarea unui standard trebuie sa se faca pe baza standardelor internationale, iar acesta sa contina prevederi similare atat pentru produsele indigene, cat si pentru cele importate.

OMC are nevoie de asistenta pentru a crea conditii echitabile de progres pentru toate organismele de standardizare implicate, iar ISO sprijina crearea acestor conditii si, impreuna cu membrii sai, isi asuma responsabilitatea de a contribui la punerea lor in practica. Rolul cel mai important in realizarea unui sistem global de standardizare revine insa organizatiilor internationale ISO, CEI si UIT si colaborarii active a acestora cu organismele europene si nationale de standardizare.

Relatiile dintre organismele internationale, europene si nationale de standardizare (figura 5.2) au la baza urmatoarele idei:

a)   standardele europene si internationale trebuie promovate in egala masura in oganismele nationale de standardizare;

b)  se pastreaza nivelul de lucru in comun pentru standardizare, in cadrul organismelor internationale ISO, CEI si UIT;

c)   CEN, CENELEC si ETSI raman, in principiu, independente si cu personalitate juridica;

d)  existenta complementaritatii in domeniile de activitate tehnica situeaza organismele internationale ISO, CEI si UIT pe aceeasi pozitie cu cele trei organisme europene CEN, CENELEC si ETSI, constituindu-se astfel adevaratii stalpi ai standardizarii la nivel mondial.

ISO colaboreaza indeaproape cu CEI. Un acord incheiat in 1976 precizeaza responsabilitatile fiecareia, iar in caz de interes reciproc comitetele tehnice sau grupurile de lucru sunt mixte. Un ansamblu comun de proceduri de lucru permite asigurarea unei coordonari eficiente si aplicarea cat mai larga a standardelor.

Pentru asigurarea coordonarii tehnice necesare, in anul 1984 a fost infiintat un Comitet mixt ISO/CEI de programare tehnica (JTPC). Acest comitet are rolul de a interveni operativ in toate situatiile in care unul din cele doua organisme de standardizare resimte necesitatea unei planificari mixte. De asemenea, urmareste evitarea suprapunerilor in ceea ce priveste activitatile desfasurate de comitetele tehnice. Pentru a superviza aceste actiuni a fost creat un Grup mixt de coordonare la nivelul presedintilor (JPCG) al carui mandat, stabilit cu precizie, va permite evitarea oricarui risc de dublare a responsabilitatilor organelor de conducere ale celor doua organizatii.   

Figura 5.2 Relatiile dintre organismele internationale, europene

si nationale de standardizare

ISO si CEI intretin numeroase legaturi tehnice cu institutiile specializate ale ONU. Multe dintre aceste institutii, de exemplu Uniunea Internationala de Telecomunicatii, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura etc., sunt activ angajate in lucrari de standardizare internationala.

Impreuna, ISO si CEI coopereaza cu UIT pe baza unui cod de buna practica pentru standardizare. Aceste organizatii colaboreaza fructuos si in materie de standardizare in domeniul tehnologiei informatiei si telecomunicatiilor, cooperare care reflecta influenta omniprezenta a tehnologiei informatiei in toate sectoarele economiei, ea fiind un instrument eficace pentru a raspunde cererilor de standarde in domeniul prelucrarii informatiei.  

De asemenea, un grup de cooperare in ceea ce priveste tehnologia informatiei cu participarea ISO, CEI, UIT, CEN, CENELEC si ETSI a identificat trei categorii principale de necesitati ale standardizarii:

1)   de a facilita elaborarea si tinerea la zi a standardelor;

2)   de a permite elaborarea de documente de standardizare atat pe hartie, cat si pe suport electronic;

3)   de a permite difuzarea si utilizarea diverselor colectii de informatii privind standardele, precum si standarde sub forma de texte complete.

Scopul este acela de a minimiza operatiile cerute in schimbul de documente, de a ameliora capacitatea de cautare, de extragere si de transfer de informatie, ceea ce este foarte important la scara internationala[2].

Un rol deosebit in cadrul sistemului global al standardizarii il va avea si ISONET, reteaua de informatii ISO.

ISONET dispune de o retea mondiala de centre nationale de informare despre standarde care, in cooperare, au dezvoltat un sistem ce permite accesul rapid la informatii despre standarde, reglementari tehnice si activitati de incercari si certificare in vigoare in diferite locuri din lume. Toti membrii acestei retele, in general membrii ISO, joaca rolul de „punct de informare specializat” pentru difuzarea informatiilor si identificarea surselor apropiate ce permit descoperirea problemelor particulare.

Scopul final al crearii unui sistem global al standardizarii este adoptarea de standarde armonizate si politici de reglementare concertate in intreaga lume, ceea ce va face ca produsele sa fie aprobate o singura data si acceptate peste tot.