Asigurarea conditiilor normale de munca

ASIGURAREA CONDITIILOR NORMALE DE MUNCA

Misiunea si obiectivele organizatiei pot fi indeplinite numai in masura in care resursele umane au o stare de sanatate buna. In acest scop, o importanta deosebita o are, pe de-o parte, supravegherea si asigurarea starii de sanatate a personalului firmei, iar pe de alta parte, asigurarea unor conditii de munca favorabile din punct de vedere al mediului fizic si psiho-social.

Managerii au responsabilitatea de a se asigura ca toti angajatii sunt constienti si cunosc conditiile si cerintele privind protectia si securitatea muncii si se preocupa de mentinerea bunei sanatati fizice, mentale si emotionale. Lipsa unei bune stari de sanatate are consecinte negative, pe plan individual si social, intrucat diminueaza capacitatea de efort si creeaza o stare de disconfort individual.

Responsabilitatea cu privire la sanatatea, protectia si securitatea muncii in cadrul organizatiilor, revin atat personalului de specialitate din cadrul compartimentului de personal, cat si managerilor de la diferite niveluri ierarhice.

Dezvoltarea si perfectionarea proceselor de productie, cresterea volumului si a complexitatii mijloacelor de munca a dus la cresterea numarului personalului. Totodata s-au multiplicat si factorii de solicitare, de risc si de agresiune a fiintei umane. In aceste conditii au crescut si riscurile de producere a unor accidente si s-au intensificat preocuparile pentru prevenirea accidentelor de munca.

Protectia si securitatea muncii se refera la asigurarea starii generale si a integritatii fizice si psihice a intregului personal.

Conjugarea inertiei sistemului uman, care incetineste miscarile de intrare-iesire si de adaptare la conjunctura, cu flexibilitatea sa, care face oamenii adaptabili, conduce la previziunea in materie de efective si o face in acelasi timp posibila.

Orice organizatie se afla deci in fata realizarii previziunii resurselor umane proprii. Ea va face acest lucru intr-o maniera mai mult sau mai putin rationalizata, pentru un orizont mai mult sau mai putin rationalizata, pentru un orizont mai mult saumai putin indepartat, intr-un mod generalizat sau in caz particular, dar realizarea previziunii trebuie sa aiba loc potrivi unei logici normale.

Necesitatea gestiunii previzionale a personalului este cu atat mai actuala cu cat realitatea arata ca in multe intreprinderi preocuparile in acest sens sunt slabe, iar consecintele nu intarzie sa apara: existenta unor supraefective globale insotita de lipsa fortei de munca pentru anumite specializari, dezechilibre in ceea ce priveste grupele de varsta ale personalului utilizat etc.

Evolutiile inregistrate in domeniu au condus ,preponderent in Franta, la folosirea, pe o scara tot mai larga, a expresiei „ gestion previsionelle des effectives et des competences “. Includerea in aceasta expresie a notiunii de competenta semnaleaza o schimbare de atitudine, urmarind sa asocieze studiilor previzionale de personal (aspect cantitativ), problematica privind competenta individuala (aspectul calitativ) raspunzand astfel cerintelor privind pregatirea continua ale pietei muncii. In limbajul competentelor, gestiunea efectivelor de personal porneste inca de la recrutare ( achizitionarea d

Responsabilitatile privind protectia si securitatea muncii revin sefilor de compartimente care, in cazul producerii unor accidente, sunt obligati sa instiinteze imediat pe directorul general al organizatiei. In cazul producerii accidentelor de munca colective sunt sesizate si organele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, care au obligatia de a cerceta si a stabili cauzele producerii accidentelor si de a lua masurile prevazute de lege.

Masurile si mijloacele de protectie a muncii pot fi grupate in : masuri adoptate in faza de proiectare a constructiilor si mijloacelor de munca ; mijloace individuale de protectie ; masuri juridice si educative de protectie.[1]