Notiunea de management al resurselor umane

Notiunea de management al resurselor umane

Managementul resurselor umane reprezinta “stiinta si arta elaborarii si implementarii strategiei si politicii de personal, in vederea realizarii cu maximum de eficienta a obiectivelor organizatiei.”[1] Managementul resurselor umane este o stiinta, deoarece formuleaza si generalizeaza concepte, legi, principii, reguli, metode, tehnici si instrumente de conducere si este o arta, pentru ca la aplicarea lor in practica, tine seama de conditiile specifice ale fiecarei organizatii.

Managementul resurselor umane constituie complexul de activitati orientate catre utilizarea eficienta a personalului unei organizatii, urmarindu-se atat realizarea obiectivelor acesteia cat si satisfacerea nevoilor angajatilor

De modul in care se aplica in viata unitatilor stiinta si arta managementului resurselor umane, depinde, in mare masura, punerea in opera a mijloacelor financiare, tehnice, materiale si in final, succesul organizatiei, gradul ei de competitivitate, nivelul profitului si al eficientei sociale.

Managementul, in general, inseamna atingerea unor obiective prin intermediul oamenilor. De aici decurge concluzia logica, si anume ca managementul resurselor umane este vital.

Managementul resurselor umane este o componenta si totodata, o functie a managementului ca stiinta a conducerii avand ca obiect stabilirea necesarului de forta de munca, selectarea, formarea, perfectionarea si promovarea acesteia, cu alte cuvinte, gestiunea completa a tuturor resurselor ale unitatii conduse.[2]

Principiile esentiale ale managementului resurselor umane sunt:

Aprecierea factorului uman ca o resursa vitala;

Corelarea, intr-o maniera integrata, a politicilor si sistemelor privind resursele umane cu misiunea si strategia organizatiei;

Preocuparea sustinuta de concentrare si directionare a capacitatilor si eforturilor individuale in vederea realizarii eficiente a misiunii si obiectivelor stabilite;

Dezvoltarea unei culturi organizationale sanatoase.

Obiectivele urmarite de managementul resurselor umane constau in:

v    Cresterea eficientei si eficacitatii personalului (sporirea productivitatii);

v    Reducerea absenteismului, fluctuatiei si a amplorii si numarului miscarilor greviste;

v    Cresterea satisfactiei in munca a angajatilor;

v    Cresterea capacitatii de inovare, rezolvare a problemelor si schimbare a organizatiei.

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Functiile managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane este un proces care consta in exercitarea a patru functii: asigurarea, dezvoltarea, motivarea si mentinerea resurselor umane.

Figura 1.1.

Sursa: https://www.unibuc.ro/e Books/Stiinte ADM/cornescu/cap.12.htm

In centrul schemei se afla influentele externe: cadrul legislativ, piata fortei de munca, sindicatele, contextul cultural (inclusiv filozofia si practicile manageriale), conjunctura economica, care au un impact important asupra managementul resurselor umane. Cercurile din exterior reprezinta fluxul principalelor activitati incluse in managementul resurselor umane, care este un proces continuu. Managementul resurselor umane este astazi o parte activa a intregului proces managerial, legat de profesionalism si dirijare strategica.

Managementul resurselor umane reprezinta un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, incadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pana in momentul incetarii contractului de munca.

Managementul resurselor umane activeaza in sfera de interactiune a diferitelor domenii de influenta, din care rezulta o multitudine de cerinte cu privire la activitatea angajatilor dintr-o organizatie si la managementul resurselor umane insasi.

Factori care influenteaza managementul resurselor umane:

o      structura motivationala a angajatilor si colaboratorilor;

o      valorile si oscilatiile;

o      internationalizarea;

o      cadrul politico-social;

o      piata muncii;

o      nivelul informational;

o      organizarea;

o      dinamica pietei;

o      evolutia tehnologiei.

Obiectivul principal al managementului resurselor umane este acela de a furniza pricepere si experienta in acest domeniu, astfel incat sa fie obtinute performante optime si sigure, folosind cele mai adecvate metode.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o intreprindere are doua categorii de obiective:[3]

obiective strategice, pe termen lung, care au in vedere organizarea si planificarea resurselor umane;

obiective operationale, de natura tactica si administrativa, care au in vedere activitatile vizand conducerea zilnica a grupurilor de munca.

Obiectivele managementului resurselor umane se impart in mai multe grupe, si anume:[4]

o      atragerea fortei de munca si folosirea acestui proces care necesita informatii cu privire la istoricul intreprinderii, scopul, obiectivele, produsele, serviciile si munca pe care salariatul va trebui sa o depuna, drepturile ce i se cuvin, facilitatile de care se va bucura daca se va achita de obligatiile ce-i revin;

o      administrarea problemelor de salarizare care au in vedere sporirea generala a salarizarii si care vizeaza in principal baza tarifara sau modificarii ale retelei tarifare. Administrarea propriu-zisa a problemelor de salarizare trebuie sa se faca prin evaluarea sarcinilor noi, efectuari de transferuri, promovarii si caracterizarea profesionala a salariatilor cat si corectarea salariilor in limita sistemului de salarizare stabilit, examinarea periodica a nivelului de salarizare si modificare la nevoie a acestuia:

o      relatiile cu salariatii prin care se urmareste sa se stabileasca premise pentru perfectionarea relatiilor manager si salariati, conform intereselor intreprinderii;

o      planificarea si dezvoltarea structurii organizatorice care are in vedere conceperea unor planuri pe termen lung insotit de un sistem de apreciere cu o inventariere a intregii problematici, cu prezentarea nevoilor si cu modalitatii pe etape, compartimente si personal. In acest sens se apeleaza la cunostinte de specialitate, la metode si tehnici moderne, se insista pe dezvoltarea si aplicarea standardelor de performanta ale managementului resurselor umane. Se examineaza progresul obtinut in domeniu, se insista pe imbunatatirea performantelor, pe probleme de invatamant, de instruire si dezvoltare individuala. Se acorda atentie supravegherii si dezvoltarii responsabilitatilor, pentru aceasta se practica stimularea si recompensele.