Activitatea de standardizare in Romania

Activitatea de standardizare in Romania

Schimbarile intervenite in ultimii ani in Romania si modificarea relatiilor economice dintre parteneri, atat la nivel national cat si european sau international, au avut drept consecinta fireasca evolutia calitativa a activitatii de standardizare.

In acest sens, transformarile esentiale privind standardizarea romana se produc ca urmare a OG nr. 39 din 30 ianuarie 1998 privind activitatea de standardizare nationala in Romania[1], care stabileste principiile si cadrul organizatoric al standardizarii nationale, vizandu-se in principal urmatoarele:

8    imbunatatirea calitatii vietii;

8    obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;

8    protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si apararea intereselor consumatorilor;

8    protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat corespunzator;

8    recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;

8    promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnologiei, tinand seama de gradul de dezvoltare al economiei;

8    stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;

8    inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;

8    reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene.

Organismul national de standardizare, si anume Institutul Roman de Standardizare, a fost transformat, incepand cu 1 noiembrie 1998, intr-o asociatie fara scop lucrativ, de drept privat si de interes public, a carei denumire este Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).  

Aceasta transformare face ca standardizarea sa-si ocupe locul firesc, aproape de producatori si consumatori, adica aproape de beneficiarii sai, pentru a sprijini pozitionarea cat mai buna a economiei nationale la nivel international.

Scopul principal al ASRO este de a dezvolta standardizarea nationala, europeana, regionala si internationala aplicand in standardizarea nationala urmatoarele principii de baza[2]:

a)   elaborarea si aprobarea standardelor nationale pe baza consensului partilor interesate;  

b)  transparenta si disponibilitate publica; 

c)   reprezentarea intereselor publice;

d)  caracterul voluntar al participarii la activitatea de standardizare nationala si al aplicarii standardelor nationale;  

e)   accesul liber la elaborarea standardelor nationale pentru toate partile interesate;

f)   independenta fata de orice posibil interes specific predominant;

g)  respectarea regulilor standardizarii europene si internationale;

h)  caracterul fara scop lucrativ al organismului national de standardizare; 

i)    dezvoltarea standardizarii nationale in corelare cu evolutia legislatiei.

Pentru realizarea acestui scop Asociatiei de Standardizare din Romania ii revin o serie de atributii dintre care:

8    stabilirea principiilor si metodologiei standardizarii nationale, tinand seama de regulile standardizarii europene si internationale;

8    elaborarea si implementarea programului de standardizare nationala;

8    elaborarea si aprobarea standardelor nationale;

8    acordarea dreptului de utilizare a marcilor de conformitate cu  standardele nationale, pentru produsele si serviciile conforme cu aceste standarde;

REFERAT: Functionarea societatilor comerciale REFERAT: ANALIZA RISCULUI - analiza riscului investitional

8    asigurarea functionarii punctului de informare pentru standarde si reglementari tehnice;

8    editarea, publicarea si difuzarea standardelor nationale, precum si adoptarea standardelor europene si internationale ca standarde nationale;

8    reprezentarea Romaniei in cadrul organismelor internationale si europene de standardizare precum si in relatiile de colaborare cu organisme similare din alte tari.

Pentru a asigura compatibilitatea statutului si structurilor acestui organism cu cele europene, adunarea generala a ASRO este structurata in colegii, dupa cum urmeaza:

Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare si organisme de certificare si de inspectie acreditate, precum si organizatii fara scop lucrativ ale acestora;

Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice, care sunt interesate in standardizarea nationala, cum sunt agenti economici, inclusiv intreprinderi mici si mijlocii, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-bancare si de asigurari, asociatii profesionale, federatii si confederatii sindicale, precum si altele, inclusiv asociatii fara scop lucrativ ale acestora;

Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizatii fara scop lucrativ de aparare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, a apararii drepturilor omului, din domeniul protectiei mediului si altele asemanatoare;

Colegiul cercetarii-dezvoltarii si inovarii, care poate cuprinde institutii de invatamant, persoane juridice care au activitate preponderenta de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare si de inovare, de dezvoltare locala si a intreprinderilor mici si mijlocii, altele asemenea, precum si asociatii fara scop lucrativ ale acestora.

ASRO este membru al organizatiilor internationale de standardizare ISO, CEI, UIT, este afiliata la organizatiile europene de standardizare CEN, CENELEC, ETSI si este membru al retelei de informatii ISONET. De asemenea, ASRO are incheiate conventii bilaterale cu o serie de organisme de standardizare din alte tari printre care: AFNOR (Franta), BSI (Marea Britanie), DIN (Germania), ON (Austria), MTSZ (Ungaria), UNI (Italia) etc.

Procesul dinamic si evolutiv al standardizarii romane este marcat de cateva realizari mai importante si anume:

8    OG nr. 39 din 30 ianuarie 1998 privind activitatea de standardizare nationala in Romania stabileste caracterul neobligatoriu al tuturor standardelor romane, dar daca intr-o reglementare tehnica adoptata de autoritati se face referire la un standard, atunci continutul acestuia devine obligatoriu de respect.

8    S-a stabilit o metodologie de lucru identica cu cea practicata in standardizarea internationala si au fost adoptate primele standarde identice cu standardele ISO, CEI, CEN. Organizarea si activitatea comitetelor tehnice, de standardizare, structura, continutul si regulile de redactare ale standardelor sunt stabilite prin standarde romane - seria de standarde SR 10000 elaborate de comitetul tehnic de standardizare CTO „Principiile si metodologia standardizarii”.

8    S-a realizat o mutare a ponderii activitatii de standardizare la nivelul comitetelor tehnice de standardizare organizate si coordonate de organismul national de standardizare. In prezent, sunt organizate un numar de peste 300 comitete tehnice care cuprind in medie cate 10-15 reprezentanti ai factorilor interesati: producatori; beneficiari; institute de cercetare, de proiectare, de invatamant; asociatii sau organizatii profesionale si cele reprezentand consumatorii, departamente guvernamentale etc.

8    Un numar mare de standarde romane contine prescriptii la nivelul prevederilor standardelor nationale din alte tari puternic dezvoltate si cu o indelungata traditie in domeniu, cum sunt: Germania, Franta, Anglia, SUA, Italia.

8    Au fost inregistrate marcile nationale de conformitate cu standardele romane.

8    A fost realizat punctul national de informare privind standardizarea, care reprezinta o prima etapa in realizarea fluxului international de informatii in domeniul standardelor, normelor si reglementarilor tehnice.

Prin semnarea la 19 decembrie 1994 a Acordului European, Romania este tara asociata la Uniunea Europeana. Prin perspectiva acestui acord, Romania se angajeaza la pregatirea pentru integrare in piata interna a UE, ca o conditie a procesului de preaderare.

Acest lucru inseamna in fapt alinierea la regulile si practicile in vigoare in cadrul pietei interne europene.

Integrarea in Uniunea Europeana, obiectiv prioritar al Romaniei, presupune si perfectionarea activitatii de standardizare. Aceasta implica atat compatibilitatea institutionala, cat si realizarea unor mecanisme de piata compatibile si care sa asigure competitivitatea pietei interne.

Standardizarea romana are un rol important in asigurarea acestei compatibilitati avand in vedere doua directii principale de actionare:

1)   realizarea compatibilitatii standardelor romane cu cele europene in cadrul mai larg al compatibilitatii reglementarilor, deci armonizarea standardelor nationale cu cele europene;

2)   realizarea compatibilitati structurilor organismului national de standardizare cu cele ale organismelor nationale de standardizare din tarile membre ale UE.

In vederea perfectionarii activitatii de standardizare se au in vedere urmatoarele preocupari:

8    Adoptarea standardelor europene ca standarde romane, adoptare care sa se faca intr-un ritm mai accelerat. Dintre domeniile urmarite cu prioritate in activitatea de adoptare a standardelor europene, cele mai importante se refera la: tehnologia informatiei, telecomunicatii, securitatea masinilor, securitatea jucariilor, securitatea recipientilor sub presiune, electrosecuritate si compatibilitate electromagnetica, asigurarea, conducerea si imbunatatirea calitatii. De asemenea, un accent deosebit se va pune pe preluarea standardelor ce contin metode de analiza si incercari de produse, pentru ca verificarea si garantarea calitatii acestora sa corespunda atat exigentelor factorilor interni, cat si cerintelor partenerilor externi, stiut fiind faptul ca numai rezultatele obtinute pe baza standardelor identice sunt comparabile.

8    O mai buna selectare a temelor care se introduc in programele de standardizare tinand seama de faptul ca economia nationala solicita si elaborarea de standarde pe baza ISO si CEI sau chiar unele teme proprii.

8    Programele de standardizare ale comitetelor tehnice sa reflecte directiile actuale catre care se indreapta standardizarea internationala si europeana, cuprinzand subiectele de actualitate ca, de exemplu, cele referitoare la protectia si managementul mediului.

8    Dezvoltarea activitatii de elaborare si difuzare a versiunilor romanesti identice cu ale Ghidurilor ISO/CEI si a altor publicatii utile ale ISO si CEN.

8    Reducerea ciclului de elaborare si aprobare a standardelor, prin micsorarea decalajului intre aprobarea standardului international sau european si adoptarea lor ca standarde romane, precum si scurtarea perioadei intre aprobarea standardelor romane si momentul in care acestea devin aplicabile.

8    Cresterea ponderii in comitetele tehnice a beneficiarilor, a camerelor de comert, a organismelor de inspectie si reglementare, a autoritatilor statului, mergand pana la ministere.

8    Atragerea de utilizatori cu resurse care sa permita reprezentarea corespunzatoare a comitetelor tehnice la sedintele comitetelor CEN si ISO, precum si implicarea utilizatorilor cel putin in faza de ancheta publica.

8    Imbunatatirea dotarii cu tehnica de calcul, care va permite editarea operativa a standardelor si a celorlalte publicatii,  precum si dotarea cu mijloace performante de multiplicare care sa contribuie in mai mare masura la scurtarea ciclului de tiparire, flexibilizand sistemul de difuzare, evitandu-se astfel intarzierile. De asemenea, se impune racordarea organismului national de standardizare la bazele de date ISO, CEI si CEN, respectiv la informatiile cele mai recente privind standardizarea, precum si dotarea comitetelor tehnice cu sisteme informatice performante, programe si dictionare la zi.

Categoriile de standarde elaborate in Romania sunt: standarde nationale, profesionale si de firma. 

Standardele nationale poarta sigla „SR” care semnifica „standard roman”. Atunci cand standardele internationale si europene sunt preluate si adoptate ca standarde nationale, sunt publicate in Romania cu sigla SR ISO, SR CEI sau SR EN.

Aplicarea unui standard national are caracter voluntar. Ea poate deveni obligatorie, in totalitate sau in parte, pe intreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnica adoptata de o autoritate, in cazul in care considerente de ordin public, de protectie a vietii, a sanatatii si a securitatii persoanelor fizice, a mediului inconjurator si de aparare a intereselor consumatorilor fac necesara o astfel de masura[3].

Standardele profesionale se aplica in anumite domenii de activitate in cadrul organizatiilor profesionale legal constituite. Continutul acestor standarde este stabilit prin consensul organizatiilor de acelasi profil, implicate in subiectul tratat (de exemplu agentii economici cu activitate de turism). Aprobarea standardelor profesionale se face de catre organismele stabilite de organizatiile interesate.

Aceste standarde sunt elaborate in mod special pentru a se asigura ca produsele sau serviciile sunt conforme cu prescriptiile stabilite.

Standardele de firma sunt destinate pentru a rezolva problemele repetitive ale unei firme sau intreprinderi.

Ele se pot referi la diverse activitati, cum ar fi: proiectarea produselor, verificarea calitatii pe fluxul tehnologic, inspectii si incercari finale, ambalare, manipulare etc. Pentru produsele finite ele contin cerinte privind materialele, semifabricatele si componentele utilizate pentru obtinerea lor. Obiectivul acestor standarde este acela de a asigura ca toate aceste activitati sunt efectuate conform unui sistem bine definit. In prezent aceste standarde constituie o parte importanta a sistemelor de management al calitatii.

Continutul acestor standarde este stabilit prin consensul compartimentul firmei implicate in subiectul tratat, iar aprobarea se face de catre conducerea intreprinderii.

Aceste standarde sunt elaborate de o firma, dar se pot baza pe standarde europene sau internationale, ele insa nu sunt publice.

Pentru elaborarea standardelor de firma se cheltuiesc resurse umane, materiale si timp, de aceea aplicarea lor trebuie valorificata eficient.

Interesul pentru standardele de firma este generat de o dubla motivatie[4]:

8    una care apartine intreprinderii, standardul fiind un element de aplicare a politicii calitatii si un instrument de lucru pentru asigurarea obtinerii unui nivel calitativ specificat, in mod repetat;

8    alta pentru partenerii de contract, standardul reprezentand un document de referinta, o baza de negociere cu clientii si furnizorii precum si o confirmare a imaginii de marca a intreprinderii.