Sistemul de protectie al consumatorilor in Romania

Sistemul de protectie al consumatorilor in Romania

Avand la baza Rezolutia Adunarii Generale ONU nr. 39/248 din 1985 care a aprobat „Principiile directoare pentru protectia consumatorilor” si tinand seama de conceptia si reglementarile cu privire la protectia consumatorilor in piata unica europeana, puterea publica romaneasca s-a straduit sa asigure cadrul legislativ adecvat unei economii de piata si necesar protectiei consumatorului roman. Acest lucru s-a impus cu atat mai mult cu cat in Romania pana in anul 1992 acest tip de legislatie nu a existat.

Cea mai importanta reglementare pentru protectia intereselor consumatorilor din Romania a fost Ordonanta Guvernamentala nr. 21/1992, adoptata ulterior de Parlament prin Legea nr. 11/1994.

In conformitate cu aceasta reglementare, cetatenii au, in calitatea lor de consumatori, urmatoarele drepturi:

8 de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea, ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

8 de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;

8 de a avea acces la pietele care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

8 de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea produselor si serviciilor necorespunzatoare, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;

8 de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.

Aceste drepturi de care consumatorul roman beneficiaza sunt corelate cu obligatiile agentilor economici care produc, importa, transporta, depoziteaza sau comercializeaza produse sau parti din acestea ori presteaza servicii, asa dupa cum sunt prezentate in OG nr. 21/1992 (modificata si adoptata prin Legea nr. 11 din 1994).

In Romania, pana in prezent, cadrul legislativ in domeniul protectiei intereselor consumatorilor cuprinde o serie de reglementari (legi, hotarari, ordonante), care se refera la: standardizare, certificare si acreditare; metrologie; calitatea produselor, comercializarea bunurilor de larg consum si alimentatia publica; responsabilitatea producatorului; publicitate etc.

O alta latura importanta in procesul de protectie a consumatorilor o constituie asigurarea cadrului institutional si organizational prin infiintarea unor institutii si organisme insarcinate, fie cu supravegherea modului de respectare a legilor si reglementarilor in domeniu, fie cu acordarea asistentei de specialitate unor organisme ale consumatorilor sau chiar, in mod direct, consumatorilor.

Structurile din care se compune sistemul de protectie a consumatorilor actualmente in Romania, la fel ca in majoritatea tarilor dezvoltate, provin din doua zone ale societatii si anume:

1)  Administratia contribuie la formarea cadrului institutional, central, sau local, prin organisme cu rol precizat in protectia consumatorilor;

2)  Societatea civila trebuie sa echilibreze sistemul prin formarea cadrului organizational propriu, realizand forme asociative, structurate in asociatii, federatii si confederatii neguvernamentale, cu scop de protejare a intereselor membrilor si a consumatorilor, in general.

Bivalenta sistemului ii confera acestuia stabilitate in functionare. In Romania insa aceasta stabilitate este, deocamdata, mai mult un tel care trebuie atins decat o realitate si aceasta din motive obiective, cum ar fi: timpul relativ scurt de la infiintare; slabiciune financiara a asociatiilor sau lipsa de exercitiu a intregii societati romanesti in adoptarea opiniilor comune.

Organul de specialitate al administratiei publice centrale aflat in subordinea directa a Guvernului este Oficiul pentru Protectia Consumatorilor (OPC) infiintat in august 1992 si care actioneaza pentru realizarea strategiei, politicii si obiectivelor guvernamentale in domeniul protectiei vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor, precum si a intereselor legitime ale acestora. In acest sens el are numeroase atributii, in numar de 24, conform HG nr. 26/1994, articolul 2.

REFERAT: Functionarea societatilor comerciale REFERAT: ANALIZA RISCULUI - analiza riscului investitional

In subordinea OPC, incepand cu 1992, functioneaza Centrul National pentru Incercarea si Expertizarea produselor (CNIEP „Larex”). Acesta este o institutie publica, cu personalitate juridica, avand calitatea de organism neutru de incercare si certificare, fiind acreditat de RENAR, pentru analize in domeniul agroalimentar.

Obiectul de activitate principal il reprezinta efectuarea de incercari fizico-chimice, fizico-mecanice si microbiologice asupra produselor care vin in contact nemijlocit cu consumatorii din Romania. Este vorba de produse agroalimentare, cosmetice, petroliere, anorganice, jucarii, textile, precum si despre materiale de ambalat si ambalaje.

Marca „Larex” este inregistrata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, precum si la Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale de la Geneva.

Documentele emise de CNIEP „Larex”, ca urmare a incercarilor efectuate, documente care respecta standardele internationale in vigoare, sunt: raport de incercari; certificat de conformitate de esantion; certificat de conformitate de tip; certificat de conformitate de lot; raport de expertizare; scrisoare de neconformitate.

CNIEP „Larex” acorda, in baza unui regulament aprobat prin Ordinul nr. 36/1999, emis de directorul general al OPC, marca de testare „Larex” care poate fi aplicata pe produsele pe care le-a testat si evaluat.

Prin infiintarea in cadrul structurii CNIEP „Larex” a unui organism de certificare produse, de terta parte, denumit LAREXCERT, producatorii romani vor putea obtine certificarea produselor lor, fata de documentele de referinta recunoscute si dreptul de utilizare a marcii LAREXCERT.

In afara OPC mai exista si alte organisme care au atributii de control, si care, conform HG nr. 757/1992, participa impreuna la activitati privind protectia consumatorilor, si anume: Biroul Roman de Metrologie legala; Garda financiara; Directia Generala a Vamilor; Inspectoratul General al Politiei; Departamentul reglementari al Comertului si Turismului; Directia de medicina preventiva; Directia farmaceutica si Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor si Cercetarii Farmaceutice; Directia generala sanitar-veterinara; Directia pentru chimizarea, protectia plantelor si carantina fito-sanitara; Inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor; Compartimentele reglementare, monitoring si inspectie din cadrul Ministerului Mediului; Inspectia de Stat in Constructii, Lucrari Publice, Urbanism si Amenajarea teritoriului; Registrul Auto Roman si Consiliile judetene si primariile municipiilor.

Rolul acestor organisme este de a proteja consumatorii pe domenii strict delimitate, limitele de competenta fiind acordate de legile proprii de infiintare.

La nivel central si local s-au constituit in conformitate cu HG nr. 25/1994, Consiliile Consultative pentru Protectia Consumatorilor. Componenta, atributiile si modul de organizare si functionare a acestor Consilii, sunt prevazute in Regulamentul Cadru aprobat prin HG nr. 251/1994. In acest mod s-a constituit cadrul institutional adecvat dialogului cu societatea civila. Din conducerea consiliilor si birourilor executive ale acestora face parte, in calitate de vicepresedinte, un reprezentant al asociatiilor de consumatori.

Posibilitatea organizarii consumatorilor in grupuri de interese a condus la aparitia unor organizatii neguvernamentale pentru protectia consumatorilor care sunt de doua tipuri:

1)  Asociatii pentru protectia consumatorilor, care au drepturi, atributii si responsabilitati pe intreaga paleta de interese ale acestora;

2)  Organizatii neguvernamentale (ONG), non profit (asociatii, uniuni, consilii) care au inserate in domeniul lor de activitate numai anumite segmente ce vizeaza protectia consumatorilor, de exemplu cele care se preocupa de calitatea produselor,  organizarea si functionarea pietei, formarea preturilor, strategii de distribuire-vanzare, diversificarea ofertei pe piata etc.

In anul 1990 a fost infiintata Asociatia pentru Protectia Consumatorilor (APC) din Romania, organizatie neguvemamentala care militeaza pentru interesele consumatorilor din tara noastra, activitatea acesteia fiind reglementata prin Legea nr. 11/1994. Scopul principal al APC a fost, in primii trei ani de la infiintare, tocmai consacrarea prin lege a drepturilor consumatorilor iar dupa aparitia OG nr. 21/1992, a insistat permanent pentru completarea cadrului legislativ referitor la protectia consumatorilor.

APC-Romania apara si promoveaza drepturile consumatorilor, asa cum sunt definite acestea in „Principiile directoare ale ONU privind protectia consumatorilor”, printr-o serie de activitati:

8 participarea la comitetele tehnice de standardizare;

8 reprezentarea consumatorilor in comitetele de conducere ale unor organisme de certificare;

8 desfasurarea unor activitati pe diverse teme de interes pentru consumatori;

8 organizarea de incercari comparative de produse;

8 editarea de foi volante si alte materiale de informare a consumatorilor.

Organizatiile neguvernamentale, altele decat asociatiile pentru protectia consumatorilor, actioneaza fie direct fata de consumatori, fie indirect, prin intermediul organelor publice locale si centrale precum si al agentilor economici implicati, ele avand posibilitatea diversificarii mai accentuate a modalitatilor de actionare, datorita gradului lor de specializare.

In anul 1993 s-a infiintat Institutul pentru Protectia Consumatorilor si a Concurentei (IPCOC), organizatie neguvernamentala si non-profit.

O organizatie neguvernamentala, apolitica si non-profit de tip asociativ avand titlul de persoana juridica este si Centrul Consumatorului din Romania (CCR) care a fost inaugurat oficial in ziua de 8 ianuarie 1996.

CCR isi desfasoara activitatea atat la nivel national cat si in teritoriu, unde functioneaza filialele teritoriale ale acestuia constituite din organizatii neguvernamentale si apolitice.

CCR se plaseaza, ca activitate, intre OPC si APC, avand ca principale obiective, urmatoarele:

1)   implementarea drepturilor consumatorilor;

2)   practicarea democratiei in acest domeniu al protectiei consumatorilor;

3)   alinierea la legislatia europeana privind protectia consumatorilor.

Romania a manifestat, dupa 1990, un interes constant pentru apropierea de structurile europene, astfel ca incepand cu februarie 1995 a devenit tara asociata ca urmare a intrarii in vigoare a Acordului de Asociere la Uniunea Europeana.

Ca urmare, s-a impus cu necesitate elaborarea unei strategii in domeniul protectiei consumatorilor prin care se impun masuri pentru armonizarea legislatiei romane cu cea comunitara si al carei obiectiv este asigurarea respectarii depline a drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor, realizarea si mentinerea protectiei corespunzatoare a acestora.

In vederea continuarii adaptarii si perfectionarii cadrului legislativ si institutional pentru a atinge gardul de protectie a consumatorilor din UE a fost elaborat „Programul national de adoptare a aquis-lui comunitar in domeniul protectiei consumatorilor” cu sarcini pana in anul 2000.

Principalele masuri avute in vedere in acest scop sunt urmatoarele:

8  Realizarea unor acte normative armonizate cu directivele europene.

8  Participarea OPC in cadrul „Consiliului Interministerial pentru infrastructurile calitatii, armonizarea reglementarilor tehnice si  protectia consumatorilor” precum si crearea in cadrul consiliului a unui secretariat pentru protectia consumatorilor.

8  Crearea unui „Comitet al Consumatorilor” pentru stabilirea unui parteneriat cu reprezentantii grupurilor de afaceri, asociatii patronale si profesionale, cercuri universitare, asociatii ale consumatorilor precum si ai altor structuri neguvernamentale in scopul consultarii pentru elaborarea de acte normative si pentru dezbaterea diverselor probleme legate de protectia consumatorilor. In cadrul acestui comitet se vor organiza grupe de lucru care se vor ocupa de problema „clauze abuzive din contracte”, precum si „securitatea produselor”.

8  Crearea, cu sprijin comunitar, a unei baze de date la nivelul OPC, central si teritorial, care sa ofere informatii cu privire la securitatea si calitatea produselor si serviciilor, factorii de risc dar si istoricul unor agenti economici.

8  Dotarea cu echipamente portabile de laborator pentru analiza rapida la fata locului a securitatii si calitatii produselor.

8  Infiintarea „Institutului Consumului”, o institutie neguvernamentala, destinat informarii si educarii consumatorilor, efectuarii de teste comparative si expertize, dar si publicarea de materiale de specialitate destinate consumatorilor.

8  Continuarea procesului de formare si perfectionare a specialistilor in domeniul protectiei consumatorilor.

8  Crearea unui sistem prejudecatoresc pentru rezolvarea prin mediere a plangerilor consumatorilor.

Raportul preliminar al Comisiei Europene referitor la „Programul national de aderare la UE”, capitolul referitor la protectia consumatorilor, face aprecieri pozitive in sensul ca:

8 prioritatile reflectate in parteneriatul pentru aderare au fost bine alese;

8 programul national de aderare acopera intreg aquis-ul comunitar in domeniu, fiind elaborata o lege generala privind securitatea produselor si serviciilor, precum si proiecte vizind o serie de domenii specifice (reclama inselatoare, indicarea preturilor, clauze abuzive in contracte etc.);

8 implementarea structurilor a fost realizata;

8 constructia institutionala a fost realizata.

Singura remarca a Comisiei Europene se refera, totusi, la faptul ca, datorita lipsei de resurse financiare si umane, se exprima rezerva cu privire la posibilitatea implementarii tuturor directivelor din domeniul protectiei consumatorilor.