Conceptul de protectie a consumatorilor

Conceptul de protectie a consumatorilor

Piata, candva un fenomen minor si periferic, s-a deplasat in prezent chiar in mediul vietii, economia devenind o „economie de piata”. Realizarile economiei de piata au ca fundament existential competitia, dar aspiratiile unei natiuni sunt fondate pe cooperare, pe parteneriat. Nu trebuie promovat un sistem economic care divide populatia in invingatori si invinsi. Din acest motiv agentii economici trebuie sa fie tot mai sensibili la nevoile societatii, asa cum sunt ele exprimate prin valorile omului social (consumatorul) comparativ cu valorile omului economic (producatorul), de unde si necesitatea orientarii acestora catre consumator.

Consumatorul este persoana fizica ce dobandeste, utilizeaza ori consuma, ca destinatar final, produse obtinute de la agentii economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia[1].

Notiunea de consumator trebuie perceputa intr-un context mai larg (nu doar ca persoana fizica), dat fiind faptul ca el reprezinta o parte a unei colectivitati, iar dimensiunea colectiva imprima de fapt adevaratul sau scop politicii de protectie a consumatorilor. Prejudiciul pe care-l sufera o persoana ce acuza o anumita incalcare a drepturilor consumatorului nu trebuie considerat ca tinand numai de interesul individului respectiv, ci trebuie sa se ia in considerare importanta sa prin insumarea tuturor indivizilor care pot fi prejudiciati in mod similar.

In conditiile unei piete autentice, consumatorul trebuie sa reprezinte destinatarul caruia ii este subordonat intregul profesionalism al producatorilor de bunuri, al comerciantilor si prestatorilor de servicii.

Exista insa o serie de motive pentru care consumatorul apare defavorizat in raporturile sale cu agentii economici ofertanti de bunuri si servicii, cum ar fi:

8 in plan economic: resursele consumatorului sunt evident mai reduse decat cele de care dispune agentul economic;

8 in plan informational: intotdeauna agentul economic cunoaste mai multe despre produsul sau decat consumatorul;

8 in plan juridic: agentul economic cunoaste mult mai bine legile care guverneaza relatiile comerciale, se foloseste de ele cu ajutorul consilierilor juridici de care dispune, pe cand consumatorul poate ca ignora chiar si existenta unei legi care il apara prin prevederile ei;

8 in planul reprezentarii intereselor: producatorii sunt foarte bine reprezentati atat prin organizatii patronale, profesionale si comerciale, cat si prin influenta pe langa autoritati, in scopul adoptarii unor reglementari ce tin cont de interesul lor, pe cand consumatorii sunt o masa adesea amorfa, de individualitati atomizate, din care putini se decid sa-si promoveze interesele prin actiuni in cadrul unor organizatii care sa-i reprezinte.

Diversificarea continua a ofertei de marfuri in cadrul pietei, sofisticarea sistemului de informare si indeosebi a publicitatii comerciale, eforturile diferitelor firme de a atrage segmente mari de consumatori, genereaza o crestere a complexitatii procesului de cumparare a marfurilor, sporind dificultatea de alegere a produselor, precum si fixarea increderii in produs.

La aceasta se mai adauga si multitudinea practicilor abuzive in domeniul consumului, precum si a folosirii unor forme agresive sau socante de vanzare care, adesea echivaleaza cu o presiune exercitata asupra consumatorului.

Toate aceste fenomene de dezechilibru in raportul dintre agentul economic si consumator au impus cu necesitate statuarea unor drepturi ale consumatorului si protectia acestuia.

&     Protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinate a asigura si ameliora continuu respectarea drepturilor consumatorilor.

Important de mentionat este si conceptul de consumatorism care se refera la urmatoarele:

8 descrie legitimizarea, legiferarea drepturilor consumatorilor si intrarea acestora in sfera de interese a producatorilor, a tribunalelor, avocatilor, organismelor de reglementare si legiuitoare, asociatiilor de consumatori etc.;

8 semnaleaza aparitia unei noi specializari in procesul de diviziune a ocupatiilor - „profesia” de consumator, care vine sa ia locul celei de cumparator;

8 marcheaza o rasturnare spectaculoasa a relatiei producator-cumparator, respecti v trecerea de la o lume a producatorului (Caveat, emptor! - Pazeste-te, cumparatorule!) la lumea  consumatorului (Caveat, productor! - Pazeste-te, producatorule!);

8 presupune ca legislatia privind raspunderea juridica pentru fabricarea produsului, orientata pe protectia consumatorului, obliga producatorul sa produca nu numai produse, dar si dovezi - probe opozabile - privind lipsa de riscuri pentru consumator.

In ultimul timp sunt pareri ca notiunea de „protectia consumatorului” ar fi restrictiva si este necesar a fi inlocuita cu una mai globala de „promovare a consumatorului”, consumator care trebuie sa devina un interlocutor activ pe piata. Aceasta impune, pe de o parte, o noua cultura a consumatorului si formarea unor deprinderi legate de calitatea produselor, preturi, produse noi etc., iar pe de alta parte este necesar sa se gaseasca echilibrul corect intre exigentele consumatorului si posibilitatile de raspuns din partea agentilor economici.

De asemenea este necesar, din acest punct de vedere, perceperea consumatorului ca factor esential si determinant de schimbare, ca un consumator multiplu, cu o mare abilitate si cu dreptul la exigenta si placere.