Privind cele mai bune tehnici disponibile pentru tabacirea pieilor

SUMAR EXECUTIV

Acest document de referinta asupra celor mai bune tehnici disponibile in industria pielariei reflecta schimbul de informatii care s-a desfasurat in conformitate cu Articolul 16(2) al Directivei Consiliului 96/61/Comisia Europeana.

Documentul trebuie analizat in lumina indicatiilor cuprinse in prefata, care descriu obiectivele acestui document si modul sau de utilizare.

Scop

Scopul documentului pentru industria prelucrarii pieilor se bazeaza pe prevederile Sectiunii 6.3 din Anexa I a Directivei de Control Integrat al Poluarii 96/61/CE care il definesc astfel 'Fabrici pentru tabacirea pieilor cu o capacitate de prelucrare ce depaseste 12 tone de produse finite pe zi'.

Tipurile de piei sunt limitate la cele de origine ovina si bovina, deoarece capacitatile de productie pentru orice alt tip de materie prima pentru productia de piele si blana sunt cu mult sub valoarea de prag indicata in Directiva.

Structura industriei (Capitolul 1)

Procesul de tabacire consta in transformarea pieilor netabacite, un material cu potential ridicat de putrefactie, in piele, material durabil ce poate fi utilizat in fabricarea unei game largi de produse.

Intregul proces implica o serie de reactii chimice complexe precum si procese mecanice. Printre acestea, tabacirea reprezinta etapa fundamentala, cea care ii confera pielii durabilitatea si caracterul sau elementar. Productia de piei depinde de populatia animala si de rata sacrificarilor de animale, iar aceasta este legata in special de consumul de carne.

La scara mondiala, populatiile semnificative de bovine se gasesc in SUA, Argentina, fosta URSS si Uniunea Europeana. Pieile de oaie provin in mod predominant din Noua Zeelanda, Australia, Orientul Apropiat si Uniunea Europeana.

Atat pentru pieile de bovine cat si de ovine, Uniunea Europeana este un importator net, indicand astfel necesitatea unei depozitari corespunzatoare si a unor mijloace de transport destinate special pentru pieile crude sarate.

Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor de piele din lume pe piata internationala. Italia reprezinta cea mai importanta tara din Europa in ceea ce priveste numarul de fabrici, angajati, productie si cifra de afaceri. Ea acopera 15 % din productia mondiala de piele de bovine si vitel si 65 % din productia statelor membre in Comisia Europeana. Spania se claseaza a doua iar impreuna cu Franta, Germania si Marea Britanie are ponderea cea mai importanta din industria europeana a pielariei.

Ponderea Uniunii Europene pe piata mondiala tinde sa se micsoreze o data cu dezvoltarea industriei pielariei in regiuni ale lumii cum ar fi Asia si cele doua Americi.

Tabacariile din Europa sunt intreprinderi mici si mijlocii; doar 10% din ele sunt estimate ca avand mai mult de 200 de angajati. Doar 1 % au intre 101 si 200 de angajati iar 8,5 % au intre 21 si 100 de angajati. Firmele sunt in general afaceri de familie cu o traditie indelungata. Cea mai importanta piata de desfacere pentru productia tabacariilor din Uniunea Europeana este reprezentata de productia de incaltaminte, cu un procent de 50 %.

Industria confectiilor preia aproximativ 20 % din toata pielea finisata produsa in UE. Pielea pentru tapiteria de mobila si de automobile reprezinta 17 % iar sectorul produselor din piele 13 % din productia tabacariilor din UE.

Tabacirea pielii reprezinta o industrie bazata in special pe munca si pe materii prime. Materiile prime acopera intre 50 pana la 70 % din costurile de productie, munca intre 7 si 15 %, substantele chimice aproximativ 10 %, energia 3 %. Costurile pentru protectia mediului in cadrul tabacariilor din UE sunt estimate la aproximativ 5 % din cifra lor de afaceri.

Industria de prelucrare a pieilor este o industrie cu un mare potential de poluare. Efectele asupra mediului inconjurator care trebuie luate in considerare cuprind nu doar greutatea si concentratia poluantilor clasici, ci si utilizarea anumitor substante chimice: de ex. biocide, agenti tensioactivi de suprafata si solventi organici.

Tabacariile din Europa isi descarca de obicei apele reziduale in instalatii de epurare a apelor reziduale, care sunt fie uzine municipale de epurare, fie uzine destinate unor complexe mari de tabacarie. Putine tabacarii evacueaza reziduurile direct in apele de suprafata.

Majoritatea tabacariilor care evacueaza apele reziduale direct in canal au instalat o anumita forma de epurare chiar la locul de munca, care poate varia de la pre-epurare la epurare biologica. Pe plan mondial, 80-90 % din tabacarii utilizeaza saruri de crom (III) in procesele de tabacire. Gradul de toxicitate al cromului este poate una din cele mai dezbatute probleme intre reprezentantii industriei prelucrarii pieilor si autoritati.

Metode si procese aplicate (Capitolul 2)

Procesele de productie dintr-o tabacarie pot fi impartite in 4 categorii principale: depozitarea pieilor si operatiunile din atelierul de inmuiere si cenusarire, operatiunile din tabacarie, operatiunile de post-tabacire si operatiunile de finisare.

Dupa ce pieile sunt jupuite de pe scheletul animalelor in abatoare, ele sunt livrate pe piata de piei, direct la tabacarie sau cojocarie. In cazul in care este necesar, pieile sunt conservate inainte de transportarea lor la tabacarie cu scopul de a preveni putrefactia. In momentul livrarii la sediul tabacariei, pieile pot fi sortate, stutuite, conservate si depozitate in vederea procedurilor din atelierul de inmuiere si cenusarire.

Urmatoarele procese sunt realizate in mod obisnuit in atelierul de inmuiere si cenusarire al unei tabacarii (vezi glosarul): inmuiere, deparare, cenusarire, seruire si spaltuire. In mod caracteristic, urmatoarele procese sunt realizate in tabacarie: decalcificare, samaluire, piclare si tabacire. Tabacariile ce prelucreaza piei de ovine pot degresa pieile inainte sau dupa piclare sau tabacire.

Pieile tabacite constituie produse intermediare comercializabile, denumite si ‘albastru-umed’, deoarece au fost transformate intr-un material care nu putrezeste, anume in piele. Procesele obisnuite realizate in operatiunile de post-tabacire sunt: zvantarea, intinderea, spaltuirea, faltuirea, retabacirea, vopsirea, ungerea si uscarea. In aceasta faza pielea este numita ‘crusta’. Crusta este de asemenea, un produs intermediar comercializabil.

Operatiunile de finisare cuprind mai multe tipuri de tratamente mecanice precum si aplicarea unui strat de acoperire superficial. Alegerea proceselor de finisare depinde de specificul produsului finit. In general, tabacariile folosesc o combinatie a urmatoarelor procese: umidificare, stoluire, polizare, aplicarea unui strat de finisare, piuare, egalizare si sagrinare.

Emisii uzuale si nivele de consum (Capitolul 3)

Datorita caracterului multilateral al tabacariilor, atat in privinta tipurilor de piei utilizate cat si a gamei de produse fabricate, emisiile si nivelele de consum raportate sunt indicatoare la modul general. Ele servesc la indicarea gamei de emisii si a nivelurilor de consum care pot fi observate la un mare numar de tabacarii.

Acolo unde este posibil, este prezentata o scara a consumurilor si a nivelelor de emisie pentru procese individuale. Cifrele depind in mare masura de materia prima prelucrata, calitatea si specificatiile produsului finit, procesele alese si cerintele pe plan local.

Impactul tabacariilor asupra mediului deriva din scurgerile de reziduuri gazoase, solide si lichide si din consumul de materie prima cum ar fi piei netabacite, energie, substante chimice si apa.

Principalele tipuri de deversari in apele reziduale deriva din procesarile de umidificare din atelierul de inmuiere si cenusarire, din tabacarie si din operatiunile de post-tabacire. Degajarile cele mai importante in aer sunt datorate proceselor de finisare executate pe pieile uscate, desi emanatiile gazoase pot sa apara de asemenea din orice alta parte a tabacariei. Sursele principale de reziduuri solide iau nastere din seruire, spaltuire si faltuire.

O alta sursa potentiala de deseuri solide o constituie namolul de pe urma instalatiei de epurare a apelor reziduale (dar aceasta nu reprezinta o activitate specifica la locul de munca in toate tabacariile).

Cu toate acestea, multe din aceste deseuri pot fi clasificate ca produse secundare, deoarece ele pot fi vandute ca materii prime pentru alte sectoare ale industriei.

Urmatoarea figura ne arata o privire de ansamblu asupra componentelor de intrare/iesire pentru un proces conventional (tabacire cu saruri de crom) al prelucrarii pieilor sarate de bovine per tona de piei crude prelucrate.

INTRARE                        IESIRE

Urmatorul tabel arata nivelul de consum a principalelor procese chimice, tananti si substante chimice auxiliare pentru un proces obisnuit de tabacire pentru piei sarate de bovine.

Cei mai semnificativi si mai utilizati tananti din punctul de vedere al mediului (impreuna cu agentii lor auxiliari) sunt:

Tehnici de analizat in determinarea cele mai bune tehnici disponibile (Capitolul 4)

Utilizarea eficienta a materiei prime si energiei, procesul optim de utilizare a substantelor chimice, recuperarea si reciclarea deseurilor si inlocuirea substantelor nocive sunt principii importante ale Directivei Biroului de Prevenire si Control al Poluarii Integrate.

Pentru tabacarii, factorii de maxima importanta sunt consumul de apa, utilizarea eficienta si inlocuirea agentilor de prelucrare cu potential nociv, precum si reducerea reziduurilor in cadrul prelucrarii, in asociere cu optiunile de reciclare si reutilizare.

Inlocuirea substantelor

Biocidele pot fi utilizate in conservare, inmuiere, piclare, tabacire si procesele de post-tabacire. Compusii organici halogenati au fost utilizati de multa vreme in tabacarii iar biocidele halogenate se mai vand inca. Dimetil-di-tiocarbamatul de potasiu sau sodiu este considerat a fi un bactericid cu un impact mai redus pentru mediu, datorita nivelului sau scazut de toxicitate si persistenta.

Compusii organici halogenati pot fi inlocuiti aproape in orice situatie, dar exista si exceptii. Una dintre exceptii este degresarea uscata a pieilor de oaie Merinos. Degresarea este realizata in masini inchise cu degajari reduse de gaze si de ape reziduale; solventul este distilat si reutilizat in mod automat. Alte exceptii sunt emulsiile de grasimi ce contin compusi organici volatili si agentii hidrofugi utilizati pentru obtinerea pielii impermeabile la apa.

In scopul de a reduce emanatiile de compusi organici volatili din cadrul procesului de finisare, sunt favorizate din ce in ce mai mult sistemele pe baza de apa, in defavoarea sistemelor bazate pe solventi organici. O alta optiune pentru a reduce emisiile de compusi organici volatili consta in utilizarea scazuta a sistemelor de finisare pe baza de solventi organici. Straturile de baza sunt in general pe baza de apa. Daca se cer standarde inalte de rezistenta la frecare la umed, pliere la umed si la transpiratie pentru stratul de acoperire, atunci sistemele bazate pe solventi nu pot fi inlocuite intotdeauna de sisteme bazate pe apa. In unele situatii, pielea pentru tapiteria automobilelor si mobilei constituie exemple ale unor astfel de aplicatii.

Adesea trebuie utilizati agenti de reticulare pentru polimerii de finisare pentru a atinge caracteristici similare cu cele ale solventilor organici redusi si ale sistemelor pe baza de apa. Lianti pe baza de emulsii polimerice cu un continut scazut de monomer sunt utilizati in finisari pentru a inlocui produsele polimerice clasice. Utilizarea cadmiului si a plumbului in pigmenti nu este o practica des intalnita in tabacariile europene; trebuie sa subliniem totusi ca orice fel de utilizare a acestora trebuie descurajata.

Agentii tensioactivi de suprafata sunt utilizati in numeroase procese diferite din cadrul tabacariei, de ex. la inmuiere, cenusarire, degresare, tabacire si vopsire. Cel mai des utilizat agent tensioactiv este etoxilatul nonilfenolic, datorita proprietatii sale de emulsionare.

Principalele alternative in industria pielariei sunt etoxilatii pe baza de alcool dar, atunci cand trebuie degresate piei foarte grase de oaie, doar etoxilatul nonilfenolic poate atinge rezultatul dorit.

Agentii de complexare cum ar fi EDTA (etilen-diamina-tetra-acetat) si NTA (nitrilotriacetat) sunt produsi in apa in calitate de agenti secvestranti. Datorita caracterului lor biodegradabil, EDDS (etilen-diamina-di-succinat) si MGDA (metil glicina-di-acetat) sunt posibili inlocuitori, dar nu a fost prezentata nici o informatie cu privire la utilizarea acestor substante in procesul de tabacire.

Agentii de decalcificare cu amoniu pot fi inlocuiti partial sau total de decalcificarea cu dioxid de carbon. Metoda e usor de realizat si poate fi automatizata. Ea necesita instalarea unui rezervor etans de depozitare pentru CO₂, dispozitive de imprastiere si o camera de incalzire care trebuie verificata la intervale regulate de catre un personal instruit.

Prin decalcificarea cu dioxid de carbon, se poate obtine o reducere cu 20-30% a emisiilor de azot total Kjeldahl si o reducere cu 30-50 % a consumului biochimic de oxigen in apele reziduale rezultate din procesul de tabacire. O inlocuire completa este posibila pentru pieile de bovine, dar procesul poate fi foarte lent la pieile mai groase. La decalcifierea pieii de ovine, problema utilizarii dioxidului de carbon este cantitatea de sulfura degajata si care trebuie diminuata. Timpul de amortizare al costurilor de investitie este estimat la o perioada de 1-2 ani.

Agentii de decalcificare cu amoniu pot fi de asemenea inlocuiti cu acizi organici slabi, cum ar fi acidul lactic, acidul formic si acizii acetici. Nivelele de amoniu in apa reziduala sunt reduse, dar acesti agenti sporesc volumul de consum chimic de oxigen.

Agentii organici sunt de aproximativ 5-7 ori mai scumpi decat sarurile de amoniu. Datorita cresterii volumului de consum chimic de oxigen si pentru ca agentii organici sunt mult mai scumpi, viabilitatea folosirii acestora trebuie analizata cu grija pentru fiecare caz in parte.

In ceea ce priveste procesul de vopsire, metodele si tehnologiile care se pot realiza pentru a reduce impactul asupra mediului sunt:

Sa se  inlocuiasca colorantii sub forma de pulbere cu cei sub forma lichida, pentru a reduce emisiile de praf

Sa se aleaga colorantii si compusii auxiliari cu un impact mai scazut asupra mediului de ex. colorantii care se degaja incet sa se inlocuiasca cu unii care se degaja rapid, sa se inlocuiasca colorantii care contin concentratii mari de sare cu materii colorante continand o cantitate limitata de sare, etc.

Sa se evite utilizarea amoniului ca agent de impregnare, deoarece amoniul poate fi inlocuit complet in majoritatea cazurilor

Sa se inlocuiasca vopselele halogenice cu coloranti reactivi pe baza de sulfon vinilic pentru a reduce cantitatea de halogen organic absorbabil.

Utilizarea sistemelor de emulsii de grasime cu grad inalt de degajare va avea drept urmare atingerea unor nivele de consum chimic de oxigen mai scazute. O evacuare a emulsiei de grasime echivalenta cu 90% din oferta originala poate fi considerata realizabila. Aplicarea amestecurilor cu un continut redus de solventi sau lipsite de solventi va duce la atingerea unor emisii mai reduse ale acestora.

Acest fapt este valabil si pentru agentii hidrofugi care sunt preferabil sa fie de asemenea lipsiti de saruri metalice, desi inlocuirea sarurilor metalice (crom, aluminiu, zirconiu, calciu) cu rolul de agenti de fixare nu este aplicabila daca se urmareste atingerea unor standarde foarte inalte de rezistenta la apa.

Exista deja o tendinta de evitare a utilizarii produselor ignifuge bromurate si cu continut de antimoniu. Acest fapt se datoreaza potentialilor produsi toxici de ardere. Succesorii naturali vor fi aproape cu siguranta pe baza de fosfati.

Masuri integrate de prelucrare

Pentru etapele de conservare si inmuiere, prelucrarea  pieilor crude (nesarate) va avea drept rezultat o reducere considerabila a nivelului de sare in apele reziduale. A fost raportata o cantitate de emisie de 5 kg/t clorura la prelucrarea pieilor nesarate, comparata cu o cantitate de emisie de 65 kg/t clorura rezultate in urma unui proces comun de inmuiere folosind piei sarate.

Atunci cand pieile pot fi prelucrate in termen de 8-12 ore de la sacrificare, acestea nu trebuie sa se raceasca. Pieile care s-au racit trebuie prelucrate in termen de 5-8 zile. Atunci cand sunt necesare perioade mai lungi pentru transportarea acestora, de exemplu in cazul in care pieile trebuie transportate in strainatate, consumul de energie poate deveni prohibitiv datorita greutatii suplimentare de transport (gheata) sau utilizarii unor instalatii frigorifice. In aceste situatii, singura alternativa este utilizarea sarii.

Se poate intampla ca pieile crude sa nu fie disponibile in permanenta, de exemplu in cazul in care un numar semnificativ de piei sunt importate sau exportate. Decizia de a prelucra piei prin racire sau sarare depinde de asemenea in mare masura de produsul finit. Atunci cand se foloseste sarea pentru a conserva pieile, exista mai multe optiuni de a realiza o reducere a consumului de sare.

Acestea reprezinta mai curand probleme legate de optimizarea managementului procesului de prelucrare si de investitie in substante chimice decat de aplicare a unor anumite procedee.

In procesul de cenusarire si deparare pentru pieile de bovine, utilizarea tehnologiilor de recuperare a parului pot reduce nivelele de emisie in cazul mai multor parametri. Datele cu privire la reducerile efectuate sunt:

Procesele de recuperare a parului la pieile de bovine sunt bine cunoscute dar ele solicita anumite conditii precise de lucru si control. Metoda implica manipularea conditiilor de alcalinitate si de reducere a agentului, astfel incat parul se va desprinde de pe folicula fara a fi defibrat si fara a distruge radacina firului de par.

Se va utiliza un sistem de recirculare cu ecran pentru a separa parul intact. Parul este de obicei ingropat in pamant sau utilizat in calitate de materie prima (de ex. ca ingrasamant) in alta parte.

REFERAT: Functionarea societatilor comerciale REFERAT: ANALIZA RISCULUI - analiza riscului investitional

Metoda necesita o investitie mare de capital pentru tabacariile existente si ar putea fi neviabila in cazul in care, pe de-o parte, ingroparea in pamant este singura optiune de evacuare pentru parul recuperat, iar pe de alta parte, instalatia de epurare a apei reziduale poate prelucra incarcatura mare organica de par ars, iar productia mare de reziduuri lichide nu constituie o problema, deoarece acestea sunt epurate si deci corespunzatoare pentru o refolosire in calitate de ingrasamant spre exemplu. Trebuie mentinut un echilibru atent, acordand consideratie fiecarui caz in parte.

O inlocuire totala a sulfurilor utilizate ca agent de deparare pentru piei de bovine nu este posibila in practica, dar utilizarea prelucrarii enzimelor poate reduce consumul de sulfuri. S-a raportat faptul ca volumul consumului chimic de oxigen si sulfurilor este redus cu un procent de 40-70 % in fiecare caz. Aceasta metoda nu este indicata pentru pieile de ovine, deoarece imbunatatirea lanii ca produs secundar vandabil impiedica reducerea consumului de sulfuri. Atunci cand se prelucreaza piei de oaie a caror lana este deja indepartata prin coleire, reciclarea solutiei de sulf utilizate este un lucru obisnuit.

In majoritatea cazurilor, spaltuirea dupa cenusarire este o optiune mai buna din punct de vedere al protejarii mediului decat spaltuirea dupa tabacire (spaltuirea albastra). Spaltuirea dupa cenusarire permite stratului papilar si stratului carnos al pieii sa ia directii diferite – de exemplu tabacarii diferite sau diferite utilizari finale – iar resturile de spalt vor putea fi folosite pentru fabricarea ambalajelor din gelatina sau colagen pentru produse alimentare.

In urma spaltuirii dupa cenusarire se va reduce consumul tuturor substantelor chimice si a apei in procesele ulterioare, deoarece sunt tratate numai partile pieilor transformate in piele prin prelucrare. Structura si natura chimica a procesului de cenusarire pentru o operatie de spaltuire dupa cenusarire implica un grad mai ridicat de impregnare si umflare a tesutului fibros dermic.

Aceasta nu este indicata pentru fabricarea unor produse din piele mai durabile, cum ar fi pielea pentru fete de incaltaminte. Pieile cenusarite sunt mult mai dificil de prelucrat decat pieile tabacite sau decat crustele si din acest motiv, spaltuirea dupa cenusarire este mai putin precisa decat spaltuirea la albastru si nu este indicata daca se necesita o grosime mai uniforma si mai precisa a produsului final.

Nu dispunem de informatii suficiente cu privire la degresarea pieilor de oaie pentru a ne permite sa tragem o concluzie la cazul in care inlocuirea sistemelor de degresare cu solventi cu sisteme de degresare pe baza de apa vor avea ca urmare rezultate mai bune in privinta protectiei mediului.

Aceasta deoarece este dificil sa compari impactul asupra mediului la utilizarea de solventi organici cu utilizarea de agenti tensioactivi fara a avea mai multe informatii in acest sens.

Solutiile uzate de saramura din procesul de piclare pot fi reciclate in cadrul procesului de piclare sau refolosite in cadrul procesului de tabacire pentru a reduce cantitatea de sare si a apei reziduale evacuate la canal. O alta metoda de a reduce cantitatea de sare si de apa reziduala este utilizarea unei flote reduse de piclare. Unele procese folosesc o flota medie de piclare de aproximativ 100 %; aceasta se poate reduce la 50-60%, ceea ce inseamna ca utilizarea de 0,5-0,6 m³ de apa per tona de piele seruita este realizabila.

Desi tabacirea poate fi efectuata cu diferiti tananti, aproape 90 % din produsele de piele sunt tabacite cu saruri de crom.

Un alt proces binecunoscut este tabacirea vegetala. Procesul de tabacire vegetala nu este considerat drept o alternativa la procesul de tabacire cu saruri de crom, deoarece in primul rand, ele sunt doua procese complet diferite care dau nastere la doua produse diferite. Un alt motiv este constituit de faptul ca cercetarea a demonstrat ca selectia unui anumit tanant (agent vegetal sau saruri de crom) nu va reduce prin sine insasi consecintele procesului asupra mediului inconjurator.

O comparatie a sarurilor de crom cu alti tananti minerali nu este posibila deoarece impactul asupra mediului a tanantilor minerali nu a fost estimat in detaliu. In tabacirea cu saruri de crom, printre altele, sunt dezbatute urmatoarele metode:

1.     Cresterea eficientei tabacirii cu saruri de crom. Tabacirea clasica cu saruri de crom realizata in flote lungi se caracterizeaza printr-o slaba epuizare; 30-50 % din sarurile de crom aplicate fiind pierdute cu apa reziduala. Absorbtia sarurilor de crom poate fi sporita cu pana la 80 % prin controlul atent al pH-ului, flotei, temperaturii, timpului si al solutiei din butoi.

2.     Metodele de tabacire cu saruri de crom cu rata mare de epuizare. In cadrul acestei tehnici, tanantii utilizati sunt modificati astfel incat sa mareasca absorbtia cu pana la 90 %. In tabacirea clasica (fara recuperarea sarurilor de crom) 2-5 kg/t de saruri de crom de piei de bovine sunt degajate prin solutiile reziduale; prin tabacirea cu saruri de crom cu rata mare de evacuare aceasta cantitate poate fi redusa la 0,05 – 0,1 kg/t de piei de bovine crude. Datorita concentratiei scazute, sarurile de crom ramase in apele reziduale nu sunt recuperate.

3.     Pentru procesul de tabacire clasic cu saruri de crom, recuperarea sarurilor de crom prin precipitare si separare; dupa cum este specificat mai sus, cromul din procesele cu rata inalta de epuizare a cromului nu este recuperat. Recuperarea cromului este din punct de vedere chimic un proces simplu, cu rezultate excelente asupra mediului, dar care necesita un control analitic atent, precum si echipamente speciale. Recuperarea cromului este aplicata de tabacarii individuale (de ex. in Germania) in timp ce Portugalia si Italia au la dispozitie fiecare o unitate comuna de reciclare a cromului, desi cea italiana este disponibila doar pentru tabacariile situate in zona industriei prelucratoare de piei din Santa Croce.

Sulfatul de crom recuperat poate fi reciclat in procesul de tabacire prin inlocuirea a 20-35 % din sarurile de crom ‘proaspat’ adaugate. Anumite tipuri de piele (de exemplu spaltul) poate fi tabacit cu o rata de crom recuperat de 100 %. S-au raportat randamente de 95 pana la 99,9 % pentru precipitarea sarurilor de crom; se pot atinge concentratii masurate ca si cantitate totala de crom dintr-un esantion zilnic al unui amestec, dupa sedimentarea sau flotatia apei reziduale separate cu continut de crom (inainte de amestec) de 1-2 mg/l si chiar mai putin de 1 mg/l.

Un studiu efectuat in Italia asupra costurilor economice a dezvaluit faptul ca pentru o singura tabacarie de marime medie spre mare, instalarea unei unitati de recuperare a cromului poate costa aproximativ 520.000 de EURO (valoare estimativa).

Pe baza conditiilor existente in Grecia (in anul 1990-1991), perioada maxima de amortizare pentru instalarea unei instalatii de recuperare a cromului este de 1,6 ani. In India, doua modele diferite de instalatii de recuperare a cromului au aratat perioade de recuperare a banilor cheltuiti de unul pana la 1,6 ani (ani de referinta 1994 si 1995).

Exista sisteme de tabacire vegetala cu un grad inalt de epuizare (~ 95%). Sistemele obisnuite sunt asa-numitele ‘in contracurent’ (sistemul de tabacire in bazine) si tabacirea in butoaie, cu reciclarea materialului tanant. Atunci cand (in combinatie cu tabacirea vegetala) se utilizeaza tananti sintetici si rasini, produsii cu continut monomer scazut de fenol, formaldehidele si acidul acrilic sunt cele mai bune alternative.

In operatiunile post-tabacire de retabacire, fixare a cromului si neutralizare controlul atent al parametrilor de prelucrare cum ar fi nivelele de consum al substantelor chimice, timpul de reactie, pH-ul si temperaturile pot spori epuizarea agentilor de prelucrare din operatiunile de post-tabacire. Fixarea cromului din tananti poate fi imbunatatita prin permiterea unui timp necesar de maturare pentru pielea tabacita inainte de procesele de post-tabacire.

Un consum optim de saruri de neutralizare asigura ca pH-ul solutiei si pielea pana la sfarsitul procesului sa fie la valori apropiate, asigurand o evacuare foarte redusa sau de valoare zero a sarii neutilizate in apele reziduale.

Uscarea fortata a pielii este unul dintre cele mai intensive procese din punct de vedere al consumului de energie din cadrul tabacariei. Uscarea naturala cu aer nu consuma energie, dar ea nu este aplicabila in toate imprejurarile, deoarece necesita timp si conditii climaterice favorabile. Reduceri considerabile ale consumului de energie pot fi realizate prin optimizarea proceselor de dezhidratare mecanica inainte de uscare.

Aplicarea unui strat de acoperire superficial pe piele constituie o sursa importanta de emisii de compusi organici volatili. Utilizarea procedurilor de acoperire cu valturi, cu folie protectoare, pistoalele de pulverizat cu joasa presiune si volum ridicat si pistoalele de pulverizat fara aer au drept consecinta emisii mai scazute de compusi organici volativi comparativ cu operatiunile clasice (cu un randament nu mai scazut de 30%).

Pulverizarea de joasa presiune si volum ridicat, sau pulverizarea fara aer creste randamentul pana la 75%. Dar tehnicile conventionale de pulverizare trebuie aplicate pentru a realiza finisaje foarte fine pe pielea colorata cu coloranti de anilina sau de tip anilina. Metodele corespunzatoare de reducere a emisiilor de compusi organici volatili sunt procedeul de epurare umeda, absorbtie, filtre biologice, eliminare prin metode criogenice sau incinerare.

Administrarea si epurarea apei

Pentru pieile de bovine se arata ca un consum de apa de 40-50 m³/t de piele cruda poate fi redus la 12-30 m³/t daca tabacaria efectueaza un control tehnic eficient si o buna gospodarire a apei. Pentru prelucrarea pieii de vitei, sunt necesare aproximativ 40 m³/t si uneori chiar mai mult. Exista numeroase metode si tehnologii pentru imbunatatirea randamentului utilizarii apei. Primul pas implica optimizarea consumului de apa si scaderea consumului de substante chimice utilizate in cadrul procesului de prelucrare si in epurarea apei reziduale.

Se constata ca in tabacariile cu un sistem necorespunzator de gospodarire a apei, doar 50 % din apa consumata este utilizata efectiv in procesul de prelucrare. Spalarea cu apa in jet continuu este una din sursele majore de risipire a apei. In aceste cazuri este important sa imbunatatim ajustarea fluxului de apa la cerintele procesului si sa utilizam ‘o spalare cu jet discontinuu sau intermitent de apa’ in loc de spalare cu apa in jet continuu.

Utilizarea metodelor de flotare scurta pot fi realizate fie prin modificarea echipamentelor pentru a folosi flotatii scurte, fie prin instalarea unor masini de tabacit moderne. Cu o combinatie intre spalari cu fluxuri intermitente de apa si flotatii scurte, se pot realiza economii in consumul de apa de pana la 70%, in comparatie cu un procedeu clasic.

Reutilizarea apei reziduale poate micsora consumul de apa in mod considerabil, dar tabacarii au retineri fata de reutilizare datorita riscului ca substantele chimice reziduale sau alti compusi din apa sa fie nocivi pentru piei.

In vederea realizarii epurarii apei reziduale in cea mai eficienta maniera posibila, se dovedeste utila separarea fluxului pentru a permite o epurare preliminara a curentilor de apa reziduala concentrata, in special pentru lesiile cu continut de crom si sulfuri. Desi o reducere a consumului de apa nu reduce incarcarea cu multi poluanti, apele reziduale concentrate sunt adesea mai usor si mai eficient de epurat.

Atunci cand separarea fluxurilor nu este posibila, un amestec complet al apelor reziduale purtatoare de crom si a altor curenti de ape reziduale imbunatateste randamentul instalatiei de epurare a apei reziduale, datorita faptului ca cromul tinde sa se sedimenteze impreuna cu proteina in timpul pre-epurarii. Epurarea lesiilor cu continut de crom a fost deja dezbatuta, astfel incat vom discuta aici doar despre apele reziduale continand sulfuri.

Este un fapt obisnuit pastrarea separata a apei reziduale cu continut de sulfuri din atelierul de inmuiere si cenusarire si la un grad inalt de pH pana in momentul epurarii sulfurii, deoarece la un pH mai mic de 9,0 pot aparea emisii de gaz toxic de sulfura de hidrogen. Sulfurile din solutiile de piclare si decalcificare pot sa se oxideze usor in butoi prin adaugarea peroxidului de hidrogen, metabisulfitului de sodiu sau bisulfitului de sodiu.

Nivelul de emisii asociat dupa epurarea sulfurii este de 2 mg/l intr-o proba prin sondaj din apa reziduala separata. Acolo unde separarea solutiilor cu continut de sulfuri nu este posibila, sulfurile sunt in general indepartate prin intermediul precipitarii cu saruri de fier (II) si aerare. Un dezavantaj al acestei precipitari este generarea de cantitati insemnate de namol.

Nivelele care pot fi atinse in epurarea apelor reziduale amestecate sunt – in functie de rata amestecului – de 2 mg S^2- /l si 1 mg Cr_total/l (de exemplu, daca 50 % din apa reziduala amestec este compusa din apa reziduala cu continut de crom iar 50 % din amestec are continut de sulfuri, nivelele de emisie pentru cantitatea totala de apa reziduala vor fi de 1 mg S^2- /l si 1 mg Cr_total/l).

De obicei, prima metoda de epurare a apei reziduale netratate este epurarea mecanica, care include filtrarea, in scopul indepartarii materialului grosier. Prin site special proiectate pot fi indepartate pana la 30-40% din corpurile solide brute in suspensie.

Epurarea mecanica poate include de asemenea indepartarea grasimilor, seului, uleiurilor precum si  decantarea gravitationala. Dupa epurarea mecanica, se realizeaza epurarea fizico-chimica, care implica precipitarea cromului si epurarea sulfurilor descrise mai sus. Coagularea si flocularea fac parte de asemenea din aceasta metoda de epurare in scopul eliminarii unei cantitati insemnate de corpuri solide in suspensie si a consumului chimic de oxigen.

Apele reziduale din tabacarii dupa epurarea mecanica si fizico-chimica sunt in general usor biodegradabile in instalatiile de epurare biologa aeroba. Datele din tabelul de mai jos reprezinta valori caracteristice pentru eficienta epurarii apelor reziduale din tabacarie in cadrul folosirii unor solutii conventionale pentru producerea de piele finisata din materie prima.

Post-purificarea – sedimentarea si epurarea namolului reprezinta ultimul pas in epurarea apei reziduale. Prin sedimentare, namolul din instalatia de epurare a apei uzate este separat de faza de apa prin decantarea gravitationala.

Dupa dezhidratarea acestui namol prin intermediul unui filtru-presa, se poate forma o turta de namol cu pana la 40 % corpuri solide uscate, in timp ce prin intermediul unei prese curea se poate produce o turta de namol avand intre 20-25 % corpuri solide uscate. Prin centrifugare se poate realiza un procent de pana la 25-45 % corpuri solide uscate, iar prin tratament termic un procent de pana la 90 %.

Energia reprezinta un factor important in cadrul acestor procese.

Apele reziduale provenite din apele uzate de tabacariile europene sunt epurate in moduri diferite.

Exista situatii in care o anumita tabacarie aplica toate metodele de epurare a apei reziduale uzate descrise mai sus la locul de munca. In alte situatii o tabacarie individuala poate aplica (la locul de munca) doar pre-epurarea sau o parte din metoda de pre-epurare sau nici un fel de epurare, trimitand apele reziduale catre o instalatie de epurare folosita in comun cu alte firme; acestea pot fi utilizate in comun si sunt destinate in special prelucrarii apelor reziduale provenite din tabacarii.

O tabacarie poate de asemenea sa epureze doar partial apa reziduala la locul de munca, deversand apoi restul spre o uzina municipala de epurare, platind contributia sa financiara pentru impartirea cat mai eficienta a rolului de epurare a apelor reziduale.

Administrarea si epurarea deseurilor

Masurile integrate procesului de prelucrare a pieilor mentionate mai sus vor preveni direct sau indirect aparitia deseurilor. Este de o importanta similara epurarea de deseuri care nu pot fi tratate altfel, de exemplu prin separarea de resturi specifice, ca sa faca posibila o epurare eficienta. Sunt utilizabile mai multe optiuni pentru reciclarea sau reutilizarea resturilor de deseuri organice:

Se poate produce gelatina si clei din deseurile netabacite; in anumite state membre ale Comisiei Europene deseurile nesupuse tabacirii sunt prelucrate pentru a produce ambalaje de mezeluri.

Recuperarea seului din resturile crude de la stutuire, carnea pentru clei si resturile de la spaltuire se efectueaza in instalatii de profil. Resturile de la stutuire dupa cenusarire, carnea pentru clei si resturile de la spaltuire ar putea avea nevoie de o prelucrare prealabila inainte de transformare

Grasimea poate fi separata si reciclata, dar acest lucru se poate pune in practica doar in cazuri exceptionale

Recuperarea proteinei (hidrolizat de proteina) din resturi de spalt de exemplu, pentru transformarea lor in ingrasamant

Recuperarea colagenului din resturi de la stutuire (dupa cenusarire) si a resturilor de spalt. Colagenul are diferite utilizari ca aditiv in produsele de brutarie si carmangerie, in produse farmaceutice si cosmetice si ca aditiv la produsele din cauciuc.

Deseurile tabacite pot fi utilizate in productia de placa din fibre de piele.

Alte variante de prelucrare a deseurilor organice si a namolului rezultat din epurarea apelor reziduale sunt transformarea acestora in ingrasamant compus, reciclarea in agricultura, fermentatia anaeroba, ingroparea in pamant si tratamentul termic. Aplicabilitatea metodelor de evacuare a namolului depinde de compozitia namolului, in special de continutul de crom si trebuie evaluata pe baza fiecarui caz in parte, luand in considerare prevederile legale si politicile pe plan national.

Alte reziduuri pot necesita un tratament suplimentar (in afara locului de munca). Acestea includ urmatoarele deseuri: sare, solventi organici si substante chimice utilizate in proces, substante auxiliare, detergenti, namol de la finisare, corpuri solide de la evacuarea aerului (carbon activat, namol de la epuratorii de apa) si materiale provenite de la ambalaje.

Emisii in aer

Degajarile in aer pot aparea din diverse etape ale prelucrarii, purtand cu ele diferite substante si particule. Sunt utilizabile masuri preventive si metode de epurare aplicate la ‘sfarsit de conducta’ pentru a preveni sau reduce emisiile de la solventi organici, amoniac, sulfura de hidrogen, particule totale, impreuna cu mirosul care se poate degaja de la aceste substante.

Energie

Sunt disponibile foarte putine informatii asupra utilizarii energiei in cadrul tabacariilor. Pentru a strange mai multe informatii este necesar sa inregistram consumul de energie pentru electricitate, caldura (aburi si incalzire) si aer comprimat, in special pentru fazele de prelucrare cu un consum maxim, cum ar fi epurarea apelor reziduale si procedurile de uscare.

Zgomot, vibratii

Nu exista deloc informatii asupra acestui subiect.

Monitorizare

Exista analize standardizate si metode de masurare pentru monitorizarea parametrilor apelor reziduale uzate, dar este important sa utilizam aceleasi unitati pentru a face comparabile aceste date. In acest document, datele sunt uneori exprimate drept concentrari, sau in raport cu pielea produsa sau cu cantitatile intrate de piei crude. Acest fapt face foarte dificila compararea datelor de emisie si randamentul metodelor folosite. Nu sunt disponibile informatii cu privire la monitorizarea emisiilor de gaze, deseuri, energie si zgomot.

Incetarea functionarii

Sunt descrise operatiunile generale de incetare a functionarii dar nu exista informatii specifice cu privire la incetarea activitatii tabacariilor.

Cele mai bune tehnici disponibile in industria prelucrarii pieilor (Capitolul 5)

Administrarea si buna gospodarire

Functionarea si intretinerea

Angajamentul asumat de conducerea tabacariei este o conditie necesara pentru un randament eficient de protectie a mediului. Tehnologia in sine nu este suficienta; ea trebuie sa fie insotita de masuri optime de gospodarire.

Cheia unui randament eficient este reprezentata de constientizarea intrarilor si iesirilor din cadrul procesului de prelucrare, cu privire la caracteristicile materialelor, cantitatile lor si impactul lor potential asupra mediului. Criteriile care asigura o calitate de exploatare imbunatatita in privinta protectiei mediului  pot fi apoi luate in considerare la fel ca si criteriile tehnologice care se concentreaza asupra proprietatilor produsului finit.

Reducerea deversarilor, accidentelor, pierderilor de apa si utilizarii substantelor chimice este un obiectiv atins prin alegerea metodelor si procedeelor adecvate, a unei intretineri eficiente si a unui control de functionare – prin intermediul supravegherii atente si a ajustarii parametrilor de prelucrare – precum si prin pregatirea eficienta a personalului.

Cele mai bune tehnici disponibile inseamna implementarea prevederilor de separare a fluxurilor de deseuri in scopul permiterii reciclarii anumitor fluxuri de deseuri. Aceste prevederi includ de asemenea instruirea personalului.

Prevenirea accidentelor

Substantele chimice utilizate in tabacarii vor trebui depozitate si manipulate astfel incat sa reduca la minimum riscul scurgerilor si accidentelor. Cele mai eficiente metode utilizabile sunt:

Depozitarea corespunzatoare a substantelor chimice. Cerintele de baza sunt: separarea acelor substante chimice care ar putea sa reactioneze, generand astfel emisii periculoase; etichetarea si utilizarea unor recipienti corespunzatori; adaptarea camerelor de depozitare si a spatiilor, in scopul de a oferi o aerisire adecvata precum si o protejare a solului, in special pentru solventii organici nehalogenati si deseurile continand aceste substante

Implementarea anumitor masuri cum ar fi informarea si instruirea personalului; prevederi tehnice pentru protectie, protectie personala si organizare in scopul de a reduce riscurile manipularii agentilor potential nocivi:

manipularea si scurgerile accidentale ar putea conduce la reactii chimice neprevazute cum ar fi de exemplu, degajarea sulfurilor

trebuie asigurata protectia impotriva degajarilor de substante nocive. De inlocuit solventii organici si alti agenti acolo unde este posibil

trebuie asigurat faptul ca Normele de Securitate a Materialelor pentru toate preparatele si substantele chimice utilizate si depozitate la locul de munca sunt disponibile si usor accesibile.

Asigurarea procedurilor de prim-ajutor si stabilirea procedurilor de evacuare

Efectuarea planurilor pentru situatii neprevazute pentru evitarea sarcinilor de soc la instalatiile de epurare a apelor reziduale

Monitorizarea operatiunii de masuri de evacuare la ‘sfarsit de conducta’

Pregatirea din timp a materialelor de absorbtie pentru cazurile de scurgeri

Asigurarea unei capturi eficiente de apa din operatiunile de absorbtie

Pastrarea unei evidente a accidentelor si incidentelor.

Inlocuirea substantelor chimice

Pentru inlocuirea substantelor chimice, cele mai eficiente metode utilizabile sunt:

Inlocuirea agentilor si auxiliarilor cunoscuti ca nocivi pentru mediu cu substante chimice mai putin nocive

Tinerea unui inventar al intrarilor si iesirilor, cursul luat de acestea in cadrul proceselor si al degajarilor

Masurarea parametrilor corespunzatori pentru monitorizarea degajarilor in mediu

Exercitarea unei administrari responsabile, inclusiv luarea in calcul a substantelor chimice aplicate in cadrul procesului (inclusiv materialele gata pentru utilizare), a instruirii personalului, informari si masuri de securitate luate pentru forta de munca si pentru protectia mediului.

In tabelul 5.1. substantele de inlocuit sunt enumerate in coloana din stanga. Inlocuitorii prezentati de cele mai eficiente metode utilizabile sunt enumerati in coloana din dreapta.

Tabel 5.1: Cele mai eficiente metode utilizabile pentru inlocuirea substantelor chimice

Masuri ale celor mai bune tehniciale procesului de prelucrare

O data cu implementarea cele mai bune tehnici disponibilein proces in locul optiunii de reducere a degajarilor ‘la sfarsitul conductei’, se obtine o imbunatatire cu privire la:

Consumul de substante chimice

Inlocuirea substantelor chimice riscante cu cele mai putin riscante

Administrarea apei si a deseurilor

Degajarile in aer

Economia de energie

In alegerea cele mai bune tehnici disponibileeste de aceea esential ca echipamentele folosite, ca de exemplu recipientii folositi in prelucrare, dozarea substantelor chimice si dispozitivele de control ale procesului in sine sa fie de asemenea examinate pentru randamentul si compatibilitatea lor cu obiectivele mai sus mentionate. Aceste conditii prealabile sunt dezbatute si in sectiunea despre Administrare  si Buna Gospodarire.

Tabelul 5.2: (Masurile in privinta cele mai bune tehnici disponibileintegrate procesului de prelucrare) descriu cele mai eficiente metode utilizabile – acolo unde este posibil – pentru fiecare etapa individuala a procesului de prelucrare dintr-o tabacarie. In doua cazuri insa nu s-a ajuns la nici un consens in cadrul Grupului Tehnic de Lucru. 

Primul caz este reciclarea piclului (solutiei saramurate de piclare). Solutiile piclu uzate in cadrul procesului de piclare pot fi recliclate in cadrul procesului in sine sau pot fi reutilizate in procesul de tabacire, in scopul reducerii cantitatii de sare si de ape reziduale evacuate la canal. Experti reprezentand un Stat Membru si cativa experti care reprezinta industria in cadrul Grupului Tehnic de

Lucru nu au sprijinit in intregime acest punct de vedere, deoarece poate avea un efect negativ asupra pielii, in special asupra pielii tratate cu produse pe baza de anilina. S-a inregistrat o divergenta de opinii.

Al doilea caz este cu privire la tabacirea cu saruri de crom.

Majoritatea membrilor Grupului Tehnic de Lucru au fost de acord ca cea mai eficienta metoda utilizabila pentru tabacirea cu saruri de crom este sporirea eficientei procesului de tabacire cu saruri de crom prin controlarea atenta a pH-ului, flotei, temperaturii, timpului si solutiei din butoi, toate in combinatie cu recuperarea cromului prin precipitare pentru fluxurile de ape uzate cu continut total de crom > 1g/l.

Ei au fost de asemenea de acord ca, atunci cand recuperarea cromului nu este posibila, (fie in mod individual fie intr-o uzina comuna), metodele de tabacire cu grad inalt de epuizare reprezinta cea mai eficienta alternativa.

Experti dintr-un Stat Membru si unii experti care reprezinta sectorul industrial nu sprijina in intregime aceasta metoda optima utilizabila. Opinia lor este ca o epurare separata a lesiilor cu continut de crom nu este actualmente viabila din punct de vedere economic pentru o mare parte din sectorul industrial al pielariei din Europa, in special in situatiile in care nu sunt disponibile instalatii de epurare specializate.

Desi sunt de acord ca cea mai eficienta metoda utilizabila este de spori eficienta, ei afirma ca recuperarea cromului nu poate fi metoda eficienta in cazul in care nu exista instalatii comune de recuperare specializate.

In opinia lor, nici recuperarea cromului nu poate fi metoda eficienta atunci cand cromul recuperat nu poate fi reciclat in procesul de tabacire. Astfel se intampla in cazul producerii de piele de calitate superioara, deoarece pielea de calitate superioara poate fi produsa doar cu crom ‘proaspat’, iar nu cu adaugari de crom recuperat sau cu tananti cu crom avand un grad ridicat de epuizare. In opinia lor, recuperarea cromului nu este viabila din punct de vedere economic in aceasta situatie. S-a inregistrat o divergenta de opinii.

Tabel 5.2. Masuri ale cele mai bune tehnici disponibileintegrate procesului de prelucrare

Administrarea si epurarea apei

Cele mai eficiente metode utilizabile pentru administrarea si epurarea apei cuprind:

Reducerea consumului de apa

Buna gospodarire

Masuri integrate procesului (enumerate in Tabel 5.2) si, in cele din urma,

Epurarea apei reziduale

In cadrul acestor domenii, cea mai buna tehnica disponibila este:

Tabel 5.3: Cele mai eficiente metode utilizabile pentru administrarea si epurarea apei

Pentru toate metodele mentionate in Tabelul 5.3 trebuie sa se decida in functie de locul de munca daca epurarea primara, secundara sau chiar tertiara este mai eficienta din punct de vedere economic si al protectiei mediului, sau daca trebuie utilizata o uzina de epurare a apelor uzate destinata anume acestui proces si utilizata in comun de mai multe intreprinderi.

De asemenea, poate fi eficient ca o tabacarie sa isi epureze partial apele reziduale la locul de munca, iar apoi sa le deverseze intr-o uzina de epurare municipala. Indepartarea unor substante individuale din apele reziduale uzate cum ar fi biocidele, compusii organici halogenati, agentii tensioactivi de suprafata si alti agenti utilizati in cadrul procesului de prelucrare si care necesita un tratament specific, trebuie de asemenea sa fie decisa de la caz la caz.

Administrarea si epurarea apei

In administrarea si epurarea apei, cele mai bune tehnici disponibile in ordinea prioritatii sunt:

Prevenirea

Reducerea

Reutilizarea

Reciclarea/recuperarea

Tratamentul termic pentru anumite tipuri de deseuri

Ingroparea in pamant nu se numara in randurile celor mai eficiente metode utilizabile, desi in unele cazuri constituie singura optiune aflata la indemana.

O cantitate mare de deseuri, in special deseuri organice, este inerenta productiei din tabacarii. Atat fragmentele de deseuri organice cat si alte reziduuri pot fi evitate si reduse in mare masura prin utilizarea cele mai bune tehnici disponibile in cadrul etapelor procesului de prelucrare.

Optiunile de reciclare sunt numeroase si sunt desfasurate la locul de munca sau in afara acestuia. Potentialul pentru reciclare ar trebui exploatat prin asigurarea separarii deseurilor. De egala importanta este comercializarea deseurilor sub forma de produse secundare precum si colaborarea intre tabacari pentru a face din reciclare si reutilizare variante realizabile din punct de vedere economic.

Deseurile care apar intr-o tabacarie trebuie sa fie manipulate si depozitate astfel incat sa evite scurgerile, problemele de miros si emisiile in aer.

In Tabelul 5.4 optiunile de reutilizare, reciclare/recuperare si prelucrare sunt oferite in prima coloana iar tipurile de deseuri care pot fi utilizate pentru respectiva optiune sunt enumerate in a doua coloana. Cele mai bune tehnici disponibile inseamna identificarea oportunitatilor de a implementa aceste masuri acolo unde este posibil, asigurand ducerea la bun sfarsit a actiunilor.

Tabel 5.4: CELE MAI bune tehnici disponibile pentru administrarea apei

Emisiile in aer

Cele mai bune tehnici disponibile inseamna evitarea generarii de mirosuri printr-un control al procesului, intretinerea, manipularea si depozitarea corespunzatoaer a pieilor crude si a deseurilor, unele cazuri necesitand instalarea de filtre, cum ar fi instalatiile de epurare a apei uzate sau pentru degajarile de compusi organici volatili.

Cele mai bune tehnici disponibile pentru prevenirea degajarilor de sulfuri de hidrogen, amoniac, compusi organici volatili si praf sunt specificate in Tabelul 5.1., Tabelul 5.2 si/sau Tabelul 5.3. In plus, urmatoarele masuri aplicate la ‘sfarsit de conducta’ reprezinta

Cele mai bune tehnici disponibile pentru reducerea sulfurii de hidrogen, amoniacului si in special a compusilor organici volatili:

Purificarea umeda a gazelor, de exemplu, pentru a reduce amoniacul si sulfura de hidrogen provenite de la decalcificare, piclare si vopsire

Purificarea umeda a gazelor, bio-filtrele, indepartarea criogenica sau incinerarea pentru a reduce compusii organici volatili din procesele de degresare, uscare si finisare

Purificarea umeda a gazelor, absorbtie sau bio-filtre pentru a reduce diversele degajari de la epurarea apelor uzate.

Exista metode corespunzatoare pentru reducerea unei combinatii a degajarilor, de exemplu purificarea umeda pentru eliminarea aerosolilor, solventilor organici si mirosurilor. Prea putine informatii sunt disponibile pentru a ajunge la concluzii detaliate asupra Cele mai bune tehnici disponibile.

Energie

Cele mai bune tehnici disponibile sunt inregistrarea consumului de energie pentru electricitate, caldura (abur si incalzire) si aer comprimat, in special in fazele de prelucrare cu consum maxim, cum ar fi epurarea apelor uzate si procedurile de uscare.

Din acest motiv, operatorii au nevoie de un sistem de monitorizare al utilizarii si randamentului energiei. Aceasta masura trebuie sa ajute la ajustarea consumul de energie, dar urmatoarele activitati trebuie luate in calcul:

Inregistrarea consumului de energie real, impartit pe tip de energie si utilizari finale majore, pe baza unei evidente regulate si corespunzatoare ( de ex. orare, zilnice, saptamanale, etc.)

Generarea indicatorilor de randament a energiei (randamentul de energie in trecut sau normalizat la un indicator de productie/temperatura externa/grad de folosire a cladirii, etc.)

Monitorizarea randamentului energiei, inclusiv mecanismele de alertare a operatorului la variatii semnificative de la randamentul prescris

Asigurarea ca se vor lua masuri corective si de control corespunzatoare si ca acestea se vor inregistra, ca raspuns la variatiile de energie

Furnizarea concisa, corespunzatoare si la timp a informatiilor cu privire la randamentul energiei catre toate persoanele cu responsabilitati in administrarea energiei

Stabilirea si revizuirea obiectivelor de randament

Sunt disponibile prea putine informatii pentru a ajunge la concluzii detaliate cu privire la Cele mai bune tehnici disponibile.

Incetarea exploatarii

In general, Cele mai bune tehnici disponibile pentru incetarea activitatii unei tabacarii includ toate prevederile si masurile care trebuie luate in vederea prevenirii impactului asupra mediului in timpul sau dupa procesul de incetare a lucrului. Scopul este prevenirea impactului asupra mediului in general, si in particular asupra vecinatatilor imediate, determinat de acele activitati ce trebuie desfasurate in vederea parasirii zonei, intr-un mod in care se permite reutilizarea acesteia (in functie de deciziile autoritatilor executive asupra sistematizarii teritoriului). Acestea includ activitati cu privire la inchiderea fabricii respective, desfiintarea cladirilor, echipamentelor, indepartarea reziduurilor etc. de la locul respectiv precum si cele privitoare la contaminarea apei de suprafata, a apei de adancime, a aerului si solului. Sunt disponibile prea putine informatii pentru a ajunge la concluzii detaliate cu privire la Cele mai bune tehnici disponibile.

Observatii de incheiere (Capitolul 7)

Nivelul de consens

Acest BREFa primit sustinerea din partea majoritatii membrilor Grupului Tehnic de Lucru, desi in trei concluzii asupra Cele mai bune tehnici disponibile trebuie sa notam urmatoarele divergente de opinie:

1.     Majoritatea membrilor din Grupul Tehnic de Lucru au fost de acord ca reciclarea sau reutilizarea partiala a solutiilor piclu reprezinta una din Cele mai bune tehnici disponibile, insa expertii reprezentand un Stat Membru si unii din expertii reprezentand industria din cadrul Grupului Tehnic de Lucru nu au fost pe deplin de acord. In opinia lor, Cele mai bune tehnici disponibile sunt recliclarea sau reutilizarea partiala a solutiilor piclu cu exceptia producerii de piele de calitate superioara.

2.     Expertii reprezentand un Stat Membru si unii din expertii reprezentand industria nu au sprijinit pe deplin concluzia asupra Cele mai bune tehnici disponibile in cazul recuperarii cromului. In opinia lor, epurarea separata a lesiilor cu continut de crom nu este viabila actualmente din punct de vedere economic pentru multe din tabacariile individuale, acolo unde nu exista o instalatie comuna de epurare specializata.

3.     Sectorul industrial sprijina concluzia conform careia epurarea separata a apelor reziduale cu continut de sulfuri reprezinta una din Cele mai bune tehnici disponibile dar in viziunea lor si epurarea mixta – la locul de munca – a apelor reziduale cu continut de crom si sulfuri reprezinta tot Cele mai bune tehnici disponibile.

Recomandari pentru activitatea viitoare

Pentru revizuiri viitoare ale BREF, toti membrii Grupului Tehnic de Lucru precum si alte parti interesate ar trebui sa continue stangerea datelor cu privire la emisiile uzuale si nivelele de consum si asupra randamentului metodelor luate in calcul in determinarea Cele mai bune tehnici disponibile.

Pentru revizuire, este de asemenea importanta adunarea mai multor informatii asupra emisiilor si nivelurilor de consum care se pot atinge precum si asupra aspectelor economice a tuturor proceselor din tabacarie si a tanantilor.

Informatiile cu privire la fabricile de referinta si asupra datelor reale de randament sunt de asemenea putine; pentru revizuirea acestui document trebuie furnizate informatiile lipsa. In afara acestor sfere generale, s-au efectuat mentionari in corpul Cele mai bune tehnici disponibile in privinta domeniilor mai exacte in care lipsesc date si informatii.

Recomandari pentru activitatea viitoare de cercetare si dezvoltare

Enuntul anterior scoate in evidenta multe domenii asupra carora trebuie staruit cu atentie in activitatea viitoare.

O mare parte din activitatea viitoare priveste strangerea de informatii care urmeaza a fi utilizate pentru revizuirea acestui BREF. Propunerile pentru activitatea viitoare de cercetare si dezvoltare se concentreaza asupra metodelor identificate in acest BREF dar sunt prea costisitoare, sau nu pot fi inca utilizate datorita riscului ridicat de vatamare a pieilor, si/sau produselor din piele.

Sunt adresate propuneri pentru munca de cercetare viitoare a noilor metode pentru tabacarii,  inclusiv cele relevante pentru apa si namol, deseuri solide, aer si sol in Capitolul 7.

PREFATA

1.     Statutul legal al acestui document

Doar in cazurile in care nu se specifica altfel, trimiterile la “Directiva” in acest document inseamna trimiteri la Directiva Consiliului 96/61/Comisia Europeana asupra prevenirii si controlului poluarii integrate.

Acest document face parte dintr-o serie ce prezinta rezultatele unui schimb de informatii intre Statele Membre ale Uniunii Europene si sectorul industrial preocupat de cele mai eficiente metode utilizabile, monitorizarea asociata si dezvoltarea in sectorul lor. *[Este publicata de Comisia Europeana in urma Articolului 16(2) a Directivei, si din acest motiv trebuie considerata in conformitate cu Anexa IV a Directivei atunci cand se stabilesc “cele mai eficiente metode utilizabile”.]

*Nota: Parantezele vor fi eliminate o data cu incheierea procedurii de publicare de catre Comisie.

2.     Obligatii legale relevante a Directivei IPPC (Biroul de prevenire si control a poluarii integrate) si definitia Cele mai bune tehnici disponibile

In scopul de a ajuta cititorul sa inteleaga contextul legal in care a fost redactat acest document, unele din cele mai insemnate prevederi ale Directivei Biroului de prevenire si control a poluarii integrate, inclusiv definitia termenului de “cele mai eficiente metode utilizabile” sunt descrise in aceasta prefata.

Aceasta descriere este inevitabil incompleta si este data doar spre stiinta. Nu are valoare legala si nu modifica sau prejudiciaza in nici un fel prevederile curente ale Directivei.

Scopul Directivei este realizarea unei preventii si a unui control integrate a poluarii survenite din activitatile enumerate in Anexa I, care sa conduca la o calitate ridicata de protectie a mediului ca intreg. Bazele legale ale Directivei privesc protectia mediului. Implementarea sa va trebui sa ia in considerare de asemenea si alte obiective ale Comunitatii precum competitivitatea industriei Comunitatii, contribuind prin aceasta la o dezvoltare sustinuta.

Mai precis, ea asigura un sistem de autorizare pentru anumite categorii de instalatii industriale care necesita atat operatori cat si regulatori, cu rolul de a avea o privire de ansamblu asupra poluarii si potentialului de consum al instalatiei. Scopul general al unei astfel de abordari integrate trebuie sa fie acela de a imbunatati conducerea si controlul proceselor industriale, astfel incat sa se asigure un nivel ridicat de protectie a mediului ca intreg. 

Centrul acestei abordari este reprezentat de principiul general dat in Articolul 3 conform caruia operatorii trebuie sa ia toate masurile preventive corespunzatoare impotriva poluarii, in special prin aplicarea cele mai bune tehnici disponibilecare sa le permita sa-si imbunatateasca randamentul in protectia mediului.

Termenul “cele mai eficiente metode utilizabile” este definit in Articolul 2 (11) a Directivei drept “cele mai eficiente si avansate etape in dezvoltarea activitatilor si metodele lor de functionare, care indica caracterul potrivit din punct de vedere practic al anumitor metode de asigurare in principiu a bazelor pentru valorile limita de emisie destinate sa impiedice si, acolo unde nu este practicabil, sa reduca in general emisiile si impactul asupra mediului ca un intreg”.

Articolul 2 (11) continua clarificarea acestei definitii dupa cum urmeaza:

“tehnici ” includ atat tehnologiile folosite cat si modul in care instalatiile sunt proiectate, construite, intretinute, puse in functionare si scoase din uz;

metodele “disponibile” sunt cele dezvoltate la o scara ce permite implementarea in sectorul industrial relevant, in conditii viabile din punct de vedere economic si tehnic, luand in considerare costurile si beneficiile, fie daca metodele sunt folosite sau prezentate in interiorul Statului Membru in chestiune sau nu, atata timp cat ele sunt suficient de accesibile operatorului;

“cele mai bune” inseamna de cea mai mare eficienta in realizarea unui nivel ridicat de protectie a mediului ca intreg.

In plus, Anexa IV a Directivei contine o lista a “consideratiilor de luat in calcul la modul general sau in anumite cazuri in determinarea celor mai eficiente metode … tinand cont de costurile posibile si de avantajele unei masuri si principiile de prevenire si protectie”. Aceste consideratii includ informatiile publicate de Comisie in urma Articolului 16(2).

Autoritatile competente responsabile pentru acordarea autorizatiilor sunt solicitate sa aiba in vedere principiile generale stabilite in Articolul 3 atunci cand hotarasc conditiile autorizarii. Aceste conditii trebuie sa includa valorile limita de emisii, suplimentate sau inlocuite acolo unde este cazul, de parametri sau masuri tehnice echivalente.

In conformitate cu Articolul 9(4) din Directiva, aceste valori limita a emisiilor, masuri tehnice si parametri trebuie, fara a prejudicia respectarea standardelor de calitate a mediului, sa fie fundamentate pe cele mai eficiente metode utilizabile, fara a prescrie utilizarea unei tehnologii specifice sau a vreunei metode, dar luand in considerare caracteristicile tehnice ale instalatiei respective, locatia sa geografica si conditiile locale de mediu.

In toate situatiile, conditiile autorizarii trebuie sa includa prevederi asupra reducerii poluarii transfrontaliere si la mare distanta si trebuie sa asigure un nivel ridicat de protectie pentru mediu ca intreg.

Statele Membre au obligatia, in conformitate cu Articolul 11 al Directivei, sa asigure ca autoritatile competente sa urmeze sau sa fie informate asupra dezvoltarilor realizat in cele mai eficiente metode.

3.     Obiectivul acestui Document

Articolul 16(2) al Directivei solicita Comisia sa organizeze “un schimb de informatii intre Statele Membre si sectoarele industriale interesate asupra celor mai eficiente metode utilizabile, monitorizarea asociata si dezvoltarea in cadrul lor” si sa publice rezultatele acestui schimb de informatii.

Scopul schimbului de informatii este dat in expunerea 25 a Directivei, care afirma ca “dezvoltarea si schimbul de informatii la nivelul Comunitatii asupra cele mai bune tehnici disponibileva ajuta la redresarea dezechilibrelor tehnologice din cadrul Comunitatii, va promova raspandirea pe scara mondiala a valorilor limita si a metodelor utilizate in Comunitate si va sprijini Statele Membre in implementarea eficienta a acestei Directive. “

Comisia (Directoratul General de Mediu) a infiintat un forum de schimb de informatii (IEF) pentru a sprijini activitatea descrisa de Articolul 16 (2) si un numar de grupuri tehnice de lucru au fost fondate sub umbrela forumului. Atat forumul pentru schimb de informatii cat si grupurile tehnice de lucru cuprind reprezentanti din Statele Membre si industrie, asa cum se solicita in Articolul 16(2).

Obiectivul acestei serii de documente este de a reflecta cu precizie schimbul de informatii care a avut loc in conformitate cu Articolul 16(2) si sa furnizeze informatii de referinta pentru autoritatile care elibereaza autorizatii, informatii care trebuie avute in vedere atunci cand se iau decizii cu privire la conditiile de acordare a autorizatiilor.

Prin furnizarea unor informatii relevante cu privire la cele mai eficiente metode utilizabile, aceste documente vor constitui niste instrumente pretioase in conducerea activitatii in conformitate cu protectia mediului.

4.     Surse de informatie

Acest document reprezinta un rezumat al informatiilor adunate din mai multe surse, incluzand in special analizele de specialitate ale grupurilor infiintate pentru a sprijini activitatea Comisiei si verificate de serviciile Comisiei. Toate contributiile sunt primite cu multumiri.

5.     Cum sa intelegem si cum sa utilizam acest document

Informatiile furnizate de acest document sunt destinate a fi utlizate ca un reper de pornire in determinarea Cele mai bune tehnici disponibile in cazuri specifice. Atunci cand se determina Cele mai bune tehnici disponibile si se stabilesc conditiile de autorizare pe baza Cele mai bune tehnici disponibile, trebuie avut intotdeauna in vedere scopul general de realizare a unui nivel ridicat de protectie pentru mediu ca un intreg.

Restul acestei sectiuni descrie tipul de informatii prezentate in cadrul fiecarei sectiuni a documentului.

Capitolul 1 si 2 furnizeaza informatii generale asupra sectorului industrial vizat si asupra proceselor industriale utilizate in cadrul sectorului.

Capitolul 3 furnizeaza date si informatii privind emisiile curente si nivelele de consum ce reflecta situatia instalatiilor existente la momentul redactarii documentului.

Capitolul 4 descrie mai detaliat reducerea emisiilor si alte metode considerate de cea mai mare importanta pentru determinarea Cele mai bune tehnici disponibile si conditiilor de acordare a autorizatiilor pe baza Cele mai bune tehnici disponibile.

Aceste informatii includ consumul si nivelele de emisii considerate realizabile prin utilizarea metodei, anumite indicatii asupra costurilor si problemelor asociate cu metoda, masura in care metoda este aplicabila tipurilor de instalatii ce necesita autorizari din partea Biroului de prevenire si control a poluarii integrate, cum ar fi de exemplu instalatiile mici, mari, existente sau noi. Metodele considerate in general invechite nu sunt incluse aici.

Capitolul 5 prezinta metodele si nivelele de consum si emisie considerate a fi compatibile cu Cele mai bune tehnici disponibile intr-un sens general. Scopul este astfel acela de a furniza indicatii generale cu privire la nivelele de consum si emisii ce pot fi considerate ca punct de referinta corespunzator in asistarea determinarii conditiilor de acordare a autorizatiilor pe baza Cele mai bune tehnici disponibile sau pentru stabilirea regulilor obligatorii generale in conformitate cu Articolul 9(8).

Trebuie subliniat, cu toate acestea, ca acest document nu propune valori limita de emisie. Determinarea conditiilor de autorizare corespunzatoare vor implica luarea in calcul a factorilor specifici locului de munca si locali cum ar fi caracteristicile tehnice ale instalatiei respective, locatia sa geografica si conditiile locale de mediu.

In cazul instalatiilor existente, viabilitatea economica si tehnica a imbunatatirii lor trebuie luata de asemenea in considerare. Chiar si obiectivul unic de asigurare a unui nivel ridicat de protectie a mediului ca un intreg va implica de asemenea efectuarea unei judecati echilibrate intre diferitele tipuri de impact asupra mediului, iar aceste judecati vor fi influentate adesea de consideratii de ordin local.

Desi s-a facut o incercare de prezentare a acestor chestiuni, nu este posibil ca acestea sa fie luate in calcul in intregime in cadrul acestui document. Metodele si nivelele prezentate in capitolul 5 nu vor fi din acest motiv corespunzatoare tuturor instalatiilor.

Pe de alta parte, obligatia de a asigura un nivel ridicat de protectie a mediului, inclusiv minimizarea poluarii la mare distanta si transfrontaliere implica faptul ca aceste conditii de autorizare nu pot fi stabilite pe baza unor consideratii strict locale. Este de aceea de cea mai mare importanta ca informatiile continute in acest document sa fie avute in vedere in intregime de autoritatile competente care acorda autorizatii.

DOMENIUL DE APLICATIE

Domeniul de aplicatie al BREF pentru industria prelucrarii pieilor este fundamentat in Sectiunea 6.3 din Anexa I a Directivei Biroului IPPC (Prevenirea si Controlul Poluarii Integrate) 96/61/Comisia Europeana ca “Fabrici pentru tabacirea pieilor cu o capacitate de prelucrare ce depaseste 12 tone de produse finite pe zi”. In acest sector, interpretarea termenilor de “12 tone de produse finite pe zi” este critica in a decide daca o instalatie specifica necesita o autorizatie de prevenire si control a poluarii integrate. Acest document nu prezinta aceasta problema de interpretare.

Procesele incluse in cadrul BREF vor urma definirea tehnica a tabacariei ca fiind stabilizarea pieilor si a tuturor activitatilor asociate cu aceasta.[1] Aceasta este alcatuita din toate activitatile desfasurate la un loc de munca in ambele sensuri ale fluxului de productie. Astfel, domeniul de aplicatie cuprinde procesul esential si activitatile asociate, chiar daca ele nu sunt realizate de fiecare instalatie cuprinsa in Directiva IPPC (Prevenirea si controlul poluarii integrate).

Tipurile de piei sunt limitate la cele de origine bovina si ovina, deoarece capacitatile de productie pentru orice alt tip de materie prima in obtinerea de piele si blana sunt cu mult sub valoarea prag data de Directiva.

Reducerea emisiilor din cadrul proceselor de incinerare pentru furnizarea de energie si din procesele de epurare a deseurilor, desfasurate in general in afara locului de munca nu sunt incluse in acest document.