Tipologia clasificarilor si codificarilor marfurilor

Tipologia clasificarilor si codificarilor marfurilor

Cerintele specifice diferitelor domenii de activitate au determinat intensificarea eforturilor vizand elaborarea unor sisteme de clasificate, care sa permita corelarea structurii productiei cu comertul, dar si un limbaj unitar cu privire la marfuri, data fiind amploarea comertului international. De altfel, printr-o sustinuta cooperare internationala se incearca o armonizare a sistemelor nationale de clasificare a marfurilor.

Tipologia clasificarilor cuprinde trei grupe: clasificari sistematice, clasificari nesistemalice si clasificari combinate.

Clasificarile sistematice asigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, intre aceste categorii stabilindu-se relatii de interdependenta. Clasificarile de acest tip au, in general, structura arborescenta, fiind ierarhizate pe trepte de detaliere, treptele superioare obtinandu-se din agregarea, celor inferioare. Categoriile de produse rezultate au o mare diversitate de denumiri (diviziune, sectiune, grupa, clasa etc.).

Clasificarile nesistematice permit gruparea produselor in ordinea aparitiei lor, fara a tine scama de inrudirea dintre unele produse.

Clasificarile combinate asigura ordonarea produselor folosind un numar determinat de categorii omogene, in cadrul carora se realizeaza clasificarea nesistematica a elementelor componente.

Efortul Romaniei de a adera la unele aranjamente internationale legate de domeniul proprietatii a condus si la adoptarea unei clasificari internationale a produselor si serviciilor. Aceasta clasificare, adoptata la noi in 1998 prin aderarea la Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957, cuprinde 34 de clase de produse si 8 clase de servicii. Criteriile utilizate pentru delimitarea claselor sunt provenienta, destinatia si natura produselor si serviciilor.

Indiferent de tipul clasificarii, produselor le sunt asociate si sisteme de codificare specifice, iar relatia dintre clasificari si codificari este determinata de gradul de interdependenta sau de suprapunere a acestora.

&     Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere in cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii sau fenomene.

Codul este o combinatie de elemente simbolice folosita pentru transmiterea unei informatii. Aceste elemente simbolice pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric).

Principalul obiectiv al codificarii este identificarea rapida si precisa a elementelor unei multimi; daca se preiau si semnificatiile relatiilor stabilite intre elementele multimii respective, codificarea indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.

In cazul clasificarilor sistematice, codificarea depinde de ordonarea produselor pe categorii, functia de identificare a produsului suprapunandu-se cu functia de reprezentare a clasificarii, ceea ce impune optimizarea numarului de niveluri de detaliere, pentru a nu se ajunge la un cod de lungime mare. Acest aspect este insa extrem de greu de realizat, deoarece sunt relativ putine criterii de clasificare ce se pot aplica intregii colectivitati de produse/servicii. 

Clasificarile nesistematice conduc la identificarea produselor prin intermediul unui cod secvential, in ordinea numerelor naturale. Avantajul rezultat este lungimea mica a codului, dar are dezavantajul ca reprezentarea codificata nu sugereaza nici o informatie in privinta categoriei din care face parte produsul.

Clasificarile combinate folosesc un sistem de codificare mixt, in sensul ca prima parte a codului este rezultatul unei ordonari corespunzatoare clasificarii ierarhice, urmata de o zona secventiala. In aceste conditii este evident ca lungimea codului creste odata cu numarul de niveluri de detaliere.